La sfârșitul anului 2024, pe rolul Tribunalului Ilfov a fost formulată de către Curtea de Apel din Mons-Belgia o cerere referitoare la ordinul de confiscare emis de către această instituție privind pe intimatul XXX, cetățean belgian. Obiectul ordinului de confiscare îl reprezenta suma de 44.750 euro, cu privire la care Curtea de Apel din Mons a emis ordinul de confiscare nr. 2014/H/304 la data de 29.04.2015, definitiv la data de 14.05.2015, stabilind că reprezintă un produs provenit din infracţiunea de proxenetism. În motivarea cererii, s-a arătat că, prin Hotărârea judecătorească nr. 2014/H/304 la data de 29.04.2015, definitivă la data de 14.05.2015, intimatul a fost condamnat pentru infracţiunea de proxenetism şi a fost dispusă aplicarea unei pedepse, cu suspendare, pe durata unui termen de 5 ani, precum şi confiscarea sumei de 44.750 euro, în legătură cu infracţiunea de proxenetism, având în vedere faptul că, în perioada 01.09.2012- 31.05.2013, acesta a deţinut o casă de toleranţă/prostituţie la Charleroi, în Belgia, prin care a exploatat 7 persoane.
Aplicând dispoziţiile legale în cauză, după parcurgerea actelor dosarului, Tribunalul Ilfov a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere, solicitarea fiind însoțită de certificatul menționat de dispozițiile legale, acesta este complet și corespunde cu cele consemnate în hotărârea instanţei străine, comunicată, în copie. Totodată, faptele pentru care s-a dispus măsura confiscării fac parte dintre faptele enumerate de art.310 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, respectiv „traficul de persoane”, fapte pentru care nu este necesară existenţa dublei incriminări în vederea recunoaşterii hotărârii străine. De asemenea, așa cum reiese din relațiile furnizate de autoritățile din Belgia, intimatul a avut cunoștință de procesul stabilit fiind prezent și audiat. Legal citat în faţa acestei instanţe, intimatul nu a făcut dovada că ar beneficia de o imunitate sau un privilegiu care face imposibilă executarea ordinului de confiscare, care este emis de o instanţă judecătorească şi este definitiv. De asemenea, instanţa apreciază că executarea ordinului de confiscare nu contravine principiului ne bis in idem, nu există niciun indiciu în acest sens. Totodată, în această procedură, instanța nu are competența de a verifica temeinicia ori proporționalitatea măsurii dispuse cu scopul urmărit, astfel de chestiuni fiind evaluate de instanțele care au dispus măsura, această procedură neputându-se transforma într-o cale de atac cu privire la hotărârile dispuse de instanța din Belgia, singurele motive de nerecunoaștere a ordinului de confiscare fiind strict și limitativ prevăzute de dispozițiile legale precizate.
Pentru aceste considerente, la sfârșitul anului trecut, Tribunalul Ilfov a admis cererea formulată de autorităţile străine/Curtea de Apel din Mons, privind recunoaşterea şi executarea ordinului de confiscare nr. 2014/H/304 de la data de 29.04.2015, definitiv la data de 14.05.2015, împotriva intimatului xxx, domiciliat în jud.Ilfov, pentru suma de 44.750 euro, reprezentând produs provenit din infracţiune ori echivalent – infracţiunea de proxenetism. Astfel, instanța a dispus recunoaşterea şi executarea în România a ordinului de confiscare nr. 2014/H/304 de la data de 29.04.2015, definitiv la data de 14.05.2015, emis de Curtea de Apel din Mons, pentru suma de 44.750 euro. În temeiul art. 319, art. 318 alin. (6) şi art. 324 alin. (1) lit. b) din Legea 302/2004, executarea hotărârii este guvernată de legea română. Sumele în euro se vor converti la cursul de schimb publicat de BNR pentru data de 29.04.2015, data emiterii ordinului de confiscare de autorităţile străine, urmând ca 50% din fondurile obţinute să se facă venit la bugetul de stat, iar 50% din aceste fonduri să fie transferate către statul emitent. Instanța va dispune informarea autorităţii competente a statului emitent despre prezenta hotărâre şi despre stadiul executării, atât în faza iniţială, cât şi continuu, până la finalizarea executării. În baza art. 275 alin. (3) din Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămân în sarcina statului.
Intimatul a contestat degeaba soluția dispusă de Tribunalul Ilfov la Curtea de Apel București. La sfârșitul lunii trecute, instanța a respins ca nefondată contestația și l-a obligat pe contestator la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei. Decizia judecătorilor este definitivă.
