În dimineața zilei de 18 aprilie 2022, un instalator specializat în gaze și un executor judecătoresc s-au prezentat la o locație din sectorul 4 al Capitalei, pentru a pune în executare dispoziţiile sentinţei civile a Judecătoriei sector 4 Bucureşti cu privire la permiterea accesului în locuinţă, în vederea punerii în siguranţă a instalaţiei de gaze din apartament. Solicitarea fusese făcută de Asociaţia de proprietari, care ceruse o constatare în prezenţa unui executor judecătoresc în apartamentul unei femei, unde ar fi existat scurgeri de gaz. La un moment dat, lucrătorul de la gaze a comunicat că sigiliul montat cu două luni înainte, la data de 14.02.2022, a fost rupt. Imediat, proprietara apartamentului a fugit în altă încăpere de unde a luat un spray, cu care a pulverizat spre fața executorului judecătoresc de la o distanţă de aproximativ 50 cm. Acesta a ieşit imediat din apartament, iar la scurt timp la fața locului a ajuns un echipaj de ambulanţă și poliția. Instalatorul a declarat ulterior că a simţit un miros înţepător şi că a început să îl usture ochii, astfel că a realizat că femeia a folosit un spray iritant. Executorul judecătoresc a avut nevoie de aproximativ 3 ore pentru a-și reveni.
În drept, fapta inculpatei XXX care la data de 18.04.2022, în jurul orei 10.00, în timp ce se afla în locuinţa sa a pulverizat spray iritant-lacrimogen asupra persoanei vătămate xxx, executor judecătoresc aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, provocând acestuia suferinţe fizice prin contactul agentului chimic cu ochiul drept şi tegumentele situate la nivelul feţei, a fost încadrată juridic ca reprezentând infracţiunea de ultraj, prev. de art. 257 alin.1 rap. la art. 193 alin.1 C.pen. În cursul urmăririi penale, desi a fost citată în repetate rânduri, inculpata nu a colaborat absolut deloc cu organele de urmărire penală, ulterior încercând să invoce pretense nereguli ale urmăririi penale bazate de fapt pe propria sa culpă şi refuz de a contribui la stabilirea unei situaţii de fapt corecte şi complete. Aceeaşi atitudine a continuat şi pe parcursul camerei preliminare când inculpata a refuzat să primească rechizitoriul deoarece ,,nu o interesează această cauză’’, dar ulterior, după ce s-a dispus trecerea cauzei la judecată, a înţeles să formuleze cereri şi excepţii cu privire la modul de derulare a urmăririi penale. Pe parcursul judecăţii, inculpata și-a menţinut aceeaşi conduită, a refuzat să dea declaraţii, iar ulterior, când a fost citată pentru termenul la care ar fi trebuit să aibă loc audierea unui martor, a comunicat grefierului de şedinţă că este dosarul dumnealui, nu al ei şi trebuie să se descurce cu el. În esenţă, inculpata a negat constant săvârşirea infracţiunii, dar a încercat să tergiverseze soluţionarea cauzei prin formularea de cereri repetate şi fără o finalitate concretă (solicitare de ataşare de dosare de urmărire penală fără relevanţă pentru soluţionarea cauzei, depunere la dosar a unui volum extrem de mare de înscrisuri fără relevanţă pentru soluţionarea cauzei).
Instanța a constatat că, din materialul probator aflat la dosarul cauzei, rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, fiind săvârşită cu vinovăţie de către inculpată. La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere totodată că inculpata a demonstrat, mai ales prin atitudinea sa nesinceră că nici măcar nu conștientizează gravitatea acestei fapte, cu atât mai puțin că ar regreta săvârșirea sa. Instanța consideră că în aceste condiții procesul de reeducare a inculpatei este destul de dificil. Totuşi, deoarece inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, iar de la momentul faptei până în prezent s-au scurs aproximativ 3 ani şi 6 luni de zile, iar rezonanța socială a faptei s-a redus considerabil, instanța consideră că şi din aceste puncte de vedere este oportună aplicarea pedepsei amenzii, dar într-un cuantum corespunzător care să determine reeducarea inculpatei. Astfel, în baza art. 257 alin.1 rap. la art. 193 alin.1 C.pen instanţa a stabilit că o va condamna pe inculpata XXX la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 9 000 lei, stabilită prin înmulţirea unui număr de 300 zile amendă cu suma corespunzătoare zilei amendă stabilită de instanţă la 30 lei pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj. Cu privire la latura civilă, instanţa ia act că persoana vătămată xxx nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Corespunzător soluției de condamnare pronunțate în cauză, dar și demersurilor efectuate pentru administrarea probelor, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a mai obligat inculpata la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 700 lei reprezintă cheltuieli corespunzătoare fazei de urmărire penală.
Sentința a fost atacată la instanța superioară de către inculpată. La începutul acestei luni, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatei și a decis să o condamne la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000 lei, rezultată din înmulțirea unui număr de 300 zile-amendă cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă. Decizia judecătorilor este definitivă.
