FRANCISC IMPORT EXPORT SRL este o companie organizată ca societate cu răspundere limitată (SRL) cu sediul în satul Spătaru, județul Buzău, înființată în anul 1999 și cu o vechime de 27 de ani. Activitatea preponderentă a firmei este încadrată la codul CAEN 4639 Rev. 3 – Comerț cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi și tutun. Societatea a avut in 2025 un rulaj de aproape 190 milioane de lei și un profit de 7 milioane lei, rezultate realizate cu 65 de angajați.
În mai anul acesta, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta The Procter & Gamble Company, în contradictoriu cu pârâta Francisc Import Export S.R.L., a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, să oblige pârâta:
- să înceteze actele de comerț, import, export, distribuție, vânzare, oferire spre vânzare precum și orice altă folosire în scop comercial, inclusiv prin intermediul oricăror website-uri sau platforme online, a produselor purtând mărcile ARIEL nr. 000199976/09.04.1996, ARIEL nr. 018336440/11.11.2020, ARIEL nr. 018536934/20.08.2021, ARIEL nr. 018536946/20.08.2021, nr. 005775011/21.03.2007, nr. 009939984/04.05.2011 şi nr. 118332/19.10.2011, provenite din afara Spațiului Economic European/Uniunii Europene și care nu au fost puse în comerț în Spațiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularului de marcă;
- să retragă de îndată de la vânzare, din magazinele fizice sau online, toate produsele vizând mărcile ARIEL nr. 000199976/09.04.1996, ARIEL nr. 018336440/11.11.2020, ARIEL nr. 018536934/20.08.2021, ARIEL nr. 018536946/20.08.2021, nr. 005775011/21.03.2007, nr. 009939984/04.05.2011 şi nr. 118332/19.10.2011, aparținând acesteia, care au fost puse pe piața Uniunii Europene fără acordul titularului mărcilor;
- la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat, în esenţă, că a identificat pe piața românească societatea Francisc Import Export SRL, care a comercializat produse de tip detergenți purtând marca „ARIEL” având inscripții în limba turcă, produse care provin din afara spațiului UE și care nu au fost introduse pe piața UE cu acordul său. Reclamanta a susținut că, în data de 01.10.2025, a transmis pârâtei o notificare prin care a solicitat încetarea actelor de comerț privind produsele neautorizate „ARIEL” și încheierea unei tranzacții pentru soluționarea amiabilă a litigiului. A menționat că, deși pârâta a promis că nu va mai achiziționa produse neautorizate și că va renunța la stocurile existente, aceasta a continuat să comercializeze aceleași produse, fiind identificate recent la vânzare produse neautorizate „ARIEL” de 1,5 kg. Reclamanta a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, neprejudecarea fondului cauzei, existența unei acțiuni ilicite și riscul unui prejudiciu greu de reparat și a menționat că, potrivit art. 979 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 100/2005, se obligă să introducă acțiunea de fond în termen de 30 de zile de la luarea măsurilor provizorii. În întâmpinare, pârâta a arătat, în esenţă, că a achiziționat produsele de la un furnizor român, în cadrul circuitului comercial obișnuit, fără a le importa direct din Turcia și fără a cunoaște traseul comercial anterior. A susținut că produsele sunt originale, purtând marca reclamantei, și că sunt destinate unei alte piețe geografice, împrejurare care nu echivalează cu existența unor produse contrafăcute. Pârâta a mai susținut că a acționat cu bună-credință, achiziționând produse aflate deja în circuitul comercial din România.
Analizând actele și lucrările dosarului pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul reţine că actele pârâtei aduc o importantă atingere funcţiilor mărcii, în special funcţiei principale de diferenţiere a produselor şi serviciilor şi de indicare a originii acestora. În raport de susţinerile pârâtei în sensul că aceasta nu a efectuat importul produselor din Turcia, ci a achiziţionat produsele în mod legal de la un furnizor din România şi le-a comercializat, fiind vorba despre produsele originale, purtând marca reclamantei, tribunalul subliniază că statutul de comerciant al pârâtei nu exclude încălcarea dreptului la marcă aparţinând reclamantei, faptul că pârâta nu este importator, ci doar comerciant nefiind relevant în acest sens. Aceasta deoarece dreptul exclusiv al reclamantei, în calitate de titular al mărcii, îi permite să interzică terţilor, în lipsa consimţământului său, utilizarea semnului în activitatea comercială. Or, comercializarea şi oferirea spre vânzare, ca acte recunoscute de către pârâtă, constituie forme de utilizare a mărcii. Apoi, simpla susţinere că produsele sunt originale, iar pârâta a manifestat bună-credinţă în achiziţionarea şi comercializarea lor nu demonstrează legalitatea comercializării acestor produse, fiind necesare verificări complexe privind provenienţa produselor, existenţa consimţământului titularului şi eventualitatea epuizării dreptului la marcă. La data de 22 iunie 2026, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei:
- Solutia pe scurt: Admite în parte cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială. Obligă pârâta să înceteze actele de comerţ, import, export, distribuţie, vânzare, oferire spre vânzare, precum şi orice altă folosire în scop comercial, inclusiv prin intermediul oricăror website-uri sau platforme online, a produselor purtând mărcile ARIEL nr. 000199976/09.04.1996, ARIEL nr. 018336440/11.11.2020, ARIEL nr. 018536934/20.08.2021, ARIEL nr. 018536946/20.08.2021, nr. 005775011/21.03.2007, nr. 009939984/04.05.2011 şi nr. 118332/19.10.2011, provenite din afara Spaţiului Economic Euopean/Uniunii Europene şi care nu au fost puse în comerţ în Spaţiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularului de marcă. Obligă pârâta să retragă de îndată de la vânzare, din magazinele fizice sau online, toate produsele vizând mărcile ARIEL nr. 000199976/09.04.1996, ARIEL nr. 018336440/11.11.2020, ARIEL nr. 018536934/20.08.2021, ARIEL nr. 018536946/20.08.2021, nr. 005775011/21.03.2007, nr. 009939984/04.05.2011 şi nr. 118332/19.10.2011, aparţinând reclamantei, care au fost puse pe piaţa Uniunii Europene fără acordul titularului mărcilor. Stabileşte pentru reclamantă un termen de 30 de zile de la pronunţarea prezentei hotărâri pentru introducerea acţiunii de fond. Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 de lei cu titlu de taxă de timbru. Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial, ca neîntemeiată. Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, apel ce se depune la Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a Civilă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 22.06.2026.
Pârâta a atacat în zadar soluția cu apel căci, la 21 iulie 2026, chiar la primul termen de judecată, instanța a respins apelul ca nefondat, decizia fiind definitivă.
