Guvernul României a formulat recent punctul său de vedere referitor la proiectul de lege pentru modificarea art.156 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, provenit dintr-o propunere legislativă inițiată de senatorul AUR Nicolae Vlahu, împreună cu un grup de parlamentari AUR (Bp. 181/2026, Plx. 473/2026). Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin.(4) art. 156 al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, în sensul instituirii obligației de publicitate a vânzărilor activelor debitorilor aflați în procedura de insolvență gratuită, prin intermediul unui portal public electronic administrat de către Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), sub sancțiunea nulității.
În opinia Executivului, introducerea obligației de publicare a anunțurilor de vânzare și pe un portal electronic administrat de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), în mod gratuit, apare ca o măsură aptă, în principiu, să crească transparența procedurilor și să faciliteze accesul unui număr mai mare de potențiali ofertanți, contribuind, astfel, la maximizarea valorii de recuperare a activelor și, implicit, la satisfacerea într-o măsură mai mare a intereselor creditorilor. De altfel, o modificare recentă a Legii insolvenței a instituit, în cazul valorificării prin licitație publică, obligația publicării și în Buletinul procedurilor de insolvență, alături de publicarea pe pagina de internet a UNPIR (art. 152 alin. (2)).
Cu toate acestea, dincolo de oportunitatea soluției, modalitatea concretă de reglementare ridică rezerve, în special prin instituirea sancțiunii nulității absolute pentru nerespectarea obligației de publicare într-un ziar de largă circulație sau pe portalul electronic al UNPIR. O asemenea sancțiune apare ca fiind excesivă și insuficient calibrată, în raport cu natura obligației instituite și cu scopul urmărit de legiuitor. Nulitatea absolută, prin regimul său juridic, este destinată să sancționeze încălcarea unor norme de ordine publică esențiale, producând efecte retroactive și putând fi invocată oricând, de orice persoană interesată sau chiar din oficiu. Transpunerea acestui regim în materia valorificării activelor din procedura insolvenței riscă să genereze consecințe destabilizatoare, întrucât ar permite desființarea unor vânzări deja realizate și executate, afectând în mod direct securitatea circuitului civil și încrederea terților dobânditori de bună-credință.
Astfel, cu privire la sancțiunea nulității, pentru asigurarea rigurozității juridice și previzibilității normei juridice este preferabilă calificarea expresă a tipului nulității și a condițiilor în care aceasta poate interveni. Totodată, în măsura în care publicarea pe platforma electronică unică de publicitate a vânzărilor din procedurile de insolvență administrată de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România constituie o condiție esențială pentru validitatea vânzării, era necesară instituirea unui cadru normativ privind administrarea, funcționarea, auditarea, accesul și finanțarea acestei platforme, inclusiv a garanțiilor referitoare la continuitatea și securitatea funcționarii sale. In lipsa unei astfel de reglementări există riscul afectării securității raporturilor juridice, în situația apariției unor dificultăți practice în procedurile de valorificare a activelor (eventuale erori tehnice, întârzieri sau indisponibilități ale platformei electronice unice).
Modificarea propusă în Legea nr. 85/2014, care impune publicarea electronică a vânzării activelor exclusiv pe Portalul Electronic al Publicațiilor de Vânzare administrat de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), ar putea restricționa posibilitățile de alegere a celor mai adecvate și eficiente canale de publicitate. De asemenea, o astfel de opțiune ar putea fi de natură să creeze un monopol funcțional asupra unui serviciu esențial pentru validitatea vânzării. Codul de procedură civilă, prin prevederile sale, oferă multiple opțiuni, inclusiv platforme online variate, ziare și alte publicații, ceea ce asigură o mai mare flexibilitate și adaptabilitate la cerințele procedurii.
În concluzie, deși inițiativa legislativă reflectă o direcție necesară de modernizare a procedurilor de insolvență și de adaptare la mediul digital, soluțiile propuse sunt de natură să creeze riscuri semnificative pentru stabilitatea raporturilor juridice și pentru buna funcționare a mecanismelor de valorificare a activelor. În special, instituirea nulității absolute ca sancțiune și consacrarea unui mecanism de publicitate electronică administrat exclusive de UNPR, dar care nu cunoaște o reglementare legală sub aspectul înființării, funcționării, administrării, accesului și finanțării, impun reconsiderarea acesteia.
Având în vedere considerentele menționate, Guvernul nu susține adoptarea acestei inițiative legislative în forma prezentată.
