Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Națională Loteria Română SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a solicitat, in principal: anularea în parte a Deciziei nr.43/21.10.2016, îndreptată prin Decizia nr.43Bis/14.11.2016, emisa de ANAF – D.G.A.M.C. – Serviciul Soluţionare Contestaţii, prin care s-a respins ca neîntemeiata plângerea administrativă prealabilă formulata împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr.37960/05.02.2016; admiterea plângerii administrative prealabile, înregistrată la ANAF – D.G.A.M.C. sub nr.22601/21.03.2016; în subsidiar: anularea în parte a Deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr.37960/05.02.2016, in ceea ce priveşte obligarea Companiei Naţionale „Loteria Română” S.A. la plata sumelor de: 2.516.923 lei reprezentând accesorii aferente TVA; 19.880 lei reprezentând accesorii (dobânzi si penalitati de întârziere) aferente altor obligaţii fiscale de natura impozitelor pe veniturile din salarii si jocuri de noroc, taxelor si contribuţiilor sociale, suma compusa din: 77 lei – impozit pe veniturile din salarii, 190 lei – contribuţii la Bugetul asigurărilor sociale si fondurilor speciale pentru angajator si salariat si 19.613 lei – taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot machine – videoloterie; obligarea paratei la restituirea sumelor plătite de Compania Naţională „Loteria Română” S.A., stabilite in sarcina sa prin Decizia referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr.37960/05.02.2016; obligarea paratei la plata dobânzii legale aferente următoarelor sume plătite de CN „Loteria Română” S.A.: 2.516.923 lei reprezentând accesorii aferente TVA, achitata prin OP nr.370/22.02.2016; 19.880 lei reprezentând accesorii, achitata prin OP nr.369/22.02.2016 si nr.372/22.02.2016; obligarea paratei, in temeiul art.453 cpc la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în perioada 31.07.2014 – 12.11.2015, a făcut obiectul unei inspecții fiscale ce a vizat intervalul 01.01.2008 – 31.10.2012. Controlul a avut ca obiective verificarea modului de stabilire a bazei impozabile, a corectitudinii întocmirii deconturilor de TVA, precum și determinarea exactă a TVA de plată și a celei de rambursat. În urma inspecției fiscale parțiale, Agenția Națională de Administrare Fiscală a emis Raportul de inspecție fiscală nr. F-MJ 116/25.11.2015 și Decizia de impunere nr. F-MJ 180/25.11.2015, prin care a stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 218.185.014 lei, compusă din TVA suplimentară de 104.871.778 lei, dobânzi/majorări de întârziere de 97.582.469 lei și penalități de întârziere de 15.730.767 lei. Reclamanta a susținut că, în data de 18.12.2015, a achitat integral debitul principal și accesoriile calculate, respectiv TVA suplimentară, dobânzi și majorări, anterior termenului de plată prevăzut în decizia de impunere (20-a zi a lunii următoare, respectiv 20.01.2016), astfel că nu mai datorează accesorii suplimentare. La data de 05.02.2016 a fost emisă, în temeiul art.88 lit.c și art.119 din OG nr.92/2003, decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr.37960, contestată în prezenta cauză, prin care organul fiscal a calculat în sarcina reclamantei obligații accesorii în cuantum total de 2.539.142 lei. Din această sumă, reclamanta contestă în prezenta cauză suma de 2.516.923 lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar prin decizia din 25.11.2015 şi suma de 19.880 lei (compusă din 77 lei-impozit pe venitul din salarii, 190 lei-contribuţii la bugetul asigurărilor sociale şi fonduri speciale pentru angajator şi salariat şi 19.613 lei-taxa de viciu). Împotriva deciziei de impunere accesorii menţionate anterior reclamanta a formulat contestaţie administrativă, ce a fost respinsă prin decizia nr.43/21.10.2016. ulterior îndreptată prin decizia nr.43Bis/14.11.2016.
După ce a trecut printr-un ciclu procesual, în iulie anul acesta, instanța de fond a stabilit că motivele invocate de reclamantă sunt întemeiate exclusiv din perspectiva impunerii sumei de 267 lei (reprezentând accesorii fiscale nelegal calculate), așa că cererea de chemare în judecată este întemeiată doar în această limită. Pe cale de consecință, Curtea de Apel București a decis următoarele:
- Solutia pe scurt: Respinge excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere având ca obiect restituirea sumelor plătite şi plata dobânzii legale aferente, invocată prin întâmpinare, ca nefondată. Admite în parte cererea de chemare în judecată. Anulează în parte decizia nr.43/21.10.2016 (îndreptată prin decizia nr.43Bis/14.11.2016) de respingere a contestaţiei administrative şi decizia de accesorii nr.37960/05.02.2016, respectiv numai în ceea ce priveşte suma de 267 lei (77 lei-impozit pe venitul din salarii şi 190 lei-contribuţii la bugetul asigurărilor sociale şi fondurilor speciale pentru angajator şi salariat) şi obligă pârâta la restituirea acesteia către reclamantă, la care se adaugă dobânda fiscală aferentă calculată de la data de 22.02.2016 şi până la data restituirii efective. Respinge în rest cererea ca nefondată. Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune, în caz de formulare, la Curtea de Apel Bucureşti-secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub sancţiunea nulităţii. Pronunţată azi, 07.07.2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.
