În urmă cu un an, în martie 2020, Tribunalul București a decis să respingă o serie de pretenții formulate de Banca Română de Scont SA ( prin lichidator – Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare) față de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Pretențiile
Banca Română de Scont (BRS) solicitase instanței următoarele:
a) obligarea pârâtului la daune interese compensatorii în sumă de 3,12 milioane USD, pe temeiul art. 998, 1000 al. 3 și 1546 Cod civil-1865;
b) obligarea aceluiași pârât la c/val. beneficiului nerealizat, adică dobânda legală-aferentă echivalentului in lei a sumei de 3,12 milioane USD de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului principal, conform art. 1088 Cod civil 1865 si
c) anularea, ca fiind false, a documentelor/ operațiunilor bancare privind creditoarea și debitoarea, fără justă cauză, a conturilor bancare, deschise în BRS – Sucursala București, ale unor terțe persoane fizice/juridice, produse, ca în mod ilegal de operare, în scopul asigurării din resursele BRS, prin delapidarea acesteia, a surselor bănești instituite și utilizate de pârâtul SOV pentru finanțarea Gelsor SA și crearea, astfel, a unui drept de creanță concesionat/novat încasând 3,12 milioane USD”.
SOV nu a produs vreun prejudiciu
Instanța de la Tribunalul București a constatat că, în cauză, nu s-a probat existența cumulativă a condițiilor cerute imperativ de art. 998 Cod civil-1865, pentru instituirea răspunderii delictuale în sarcina pârâtului. După cum se precizează în motivarea consemnată de rolii.ro, în succesiunea operațiunilor financiar-contabile și bancare, a cesiunilor/novațiilor de creanță, care au avut ca suport convențional inițial convenția de finanțare nr. 220/01.07.2000 dintre Sorin Ovidiu Vântu si societatea Mobilier Network SA (fostă GelsorNetwork), nu s-au identificat, în concret, faptele ilicite delictuale săvârșite de pârât și nici documentele pretins false și componente valorice ale prejudiciului total invocat de reclamantă.
De asemenea, din complexitatea și multitudinea de obiective verificate, disjunse prin Ordonanța din 22.09.2014 dată de Procurorul general, NU rezultă acte și fapte ilicite comise de parat, privind: finanțările succesive, relațiile directe între FNI, BRS și BID, cu referire la cash-flow-urile BRS, determinate în raport cu beneficiarii finali, respectiv pârâtul și companiile sale și altele, nefiind stabilită existența și întinderea prejudiciului invocat prin acțiune.
În consecință, tribunalul a reținut că, în speță, nu au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, pe temeiul art. 998 Cod civil-1865, situație, în care, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Procesul, la Curtea de Apel
Reclamanta a atacat sentința cu apel, care se află în prezent pe rolul Curții de Apel București. Săptămâna trecută, judecătorii au dispus următoarele:
- În conformitate cu prevederile art. 400 c.pr.civ. repune cauza pe rol, pentru a se pune în discuţie necesitatea completării probatoriului, sens în care va pune în dezbaterea părţilor la termenul ce se va acorda, suplimentarea raportului de expertiză tehnică judiciară contabilă efectuat în etapa fondului, cu următoarele întrebări: explicarea şi lămurirea operaţiunilor bancare derulate prin contul intimatului pârât în perioada 2000- 2001, respectiv ce anume se înţelege prin încasarea cu documente şi încasare fără documente, determinarea sumelor intrate în contul intimatului pârât şi care provin din patrimoniul BRS, eventual al clienţilor BRS, precum şi dacă au fost restituite aceste sume de bani.
Următorul termen a fost fixat pentru 17 iunie.
foto: facebook.com
