Gabriela Scutea: ”Am avut o ultimă întâlnire în trei legată de OUG 13, iar Florin Iordache a spus: „10 zile sunt de ajuns?”

Exclusivitate

Gabriela Scutea a fost secretar de stat în Ministerul Justiţiei*, în perioada în care a fost promovată și adoptată OUG 13, iar în prezent este candidatul ales de ministrul Justiţiei pentru a ocupa funcţia de Procuror General.

În ianuarie 2017, Gabriela Scutea era încă secretar de stat, fiind numită de fostul ministru al Justiției din cabinetul Cioloș, Raluca Prună, începând cu data de 1.02.2016, pentru un termen de un an (vezi documentul la
http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/14_01_2016__78437_ro.pdf). Printre primele măsuri anunțate și promovate de guvernul Grindeanu se număra modificarea Codului Penal și a celui de Procedură Penală prin Ordonanță de Urgență, astfel încît să fie dezincriminată, în parte, infracțiunea de abuz în serviciu. De asemenea, amnistia şi graţierea unor pedepse erau obiectivele imediate ale noului guvern. Inițiatorul OUG a fost Ministerul Justiției, condus de pesedistul Florin Iordache. Gabriela Scutea a fost implicată direct în procesul de adoptare a acestui act normativ.

Cu siguranță, Gabriela Scutea și o altă persoană din Ministerul Justiției l-au influențat pe Florin Iordache să accepte un termen pentru intrarea în vigoare a OUG 13, actul normativ care-l salva pe liderul PSD, Liviu Dragnea, de dosarul angajărilor fictive. În ce proporție au contat argumentele aduse de cele două persoane în decizia asumată și luată de Florin Iordache o pot stabili doar cititorii interviului și mult mai târziu istoricii.

Care a fost rolul fiecărui personaj implicat în procesul de adoptare a OUG 13, ce argumente au fost folosite pentru introducerea unui termen pînă la intrarea în vigoare a OUG, aflați din interviul acordat publicației JustNews de procurorul Gabriela Scutea:

Reporter: Din informațiile vehiculate în spațiul public, reiese că au existat două perioade distincte legate de redactarea celebrei Ordonante 13: prima, în care ar fi fost implicați 3 demnitari – d-voastră, Constantin Sima și Oana Schmidt Hăineală – și care s-a finalizat cu celebra descindere a președintelui Johannis la ședința de guvern din 18 ianuarie și o a doua perioadă, cea care s-a finalizat cu adoptarea Ordonanței, în ședința de guvern din seara zilei de 31 ianuarie. Este corect? Cele trei persoane – respectiv d-voastră, domnul Sima și doamna Haineală – au fost implicate în redactarea primului draft al Ordonanței? Ce rol a avut fiecare?

  • Gabriela Scutea: Da, este corect, au existat două perioade distincte. Nu mai țin minte data exactă la care doamna Hăineală a fost numită secretar de stat, dar era oricum consilier în Minister și a fost și ea implicată. Lucrurile au fost împărțite astfel: domnul Sima a coordonat Ordonanța privind amnistia și grațierea, pentru că erau două proiecte mari, iar eu, în calitate de coordonator pe Direcția de eleborare în acel moment, m-am ocupat de Ordonanța 13. A fost prima perioadă, iar eu consider că aceea a fost cea mai importantă. Nu mai țin minte dacă au intervenit modificări fundamentale între draftul din 18 ianuarie și cel din 31 ianuarie.  Cert este că tot ceea ce s-a putut regla din punct de vedere tehnic de către specialiștii din Minister, poziții pe care eu le-am susținut, a fost în prima etapă. Practic, din 18 ianuarie și pînă pe 31, cînd a fost adoptată Ordonanța, au fost modificări foarte puține spre deloc.

Reporter: Ce acte ați semnat în legătură cu prima formă a Ordonanței 13?

  • Gabriela Scutea: Eu fiind desemnată secretar de stat coordonator al Direcției elaborare Acte Normative, practic trebuia să avizez notele interne, prin care experții din Minister aduceau argumente. În prima formă a Ordonanței, care s-a dat în lucru la Direcția de elaborare, apărea inclusiv o modificare pentru infracțiunea de luare/dare de mită, care îi restrângea mult conținutul, dar care era incompatibilă cu Convenția de la Merida, motiv pentru care, după prima examinare pe text, i-am spus ministrul Iordache *asta nu se poate*, fiindcă vom încălca niște convenții internaționale la care am aderat. I-am explicat domnului Iordache că în acest caz nu se poate merge mai jos. Am mai avut discuții repetate în ceea ce privește pragul care s-ar fi pus pentru abuzul în serviciu. Dacă tot trebuia pus un prag, ținînd cont de decizia Curții Constituționale, eu am fost cea care a militat pentru un prag de 10.000 de euro, care mi s-a părut și acesta foarte mare pentru România.  Acest prag era prevăzut în legislația europeană, cu privire la infracțiunile contra intereselor financiare. Atunci am spus următoarele: dacă tot avem un prag, care la nivelul Uniunii Europene s-a considerat că ar fi de referință, atunci ar trebui să îl menținem. Am avut o ședință la un moment dat la care a participat și doamna Moț, care a fost numită secretar de stat de noul guvern (eu rămăsesem pe funcție din guvernul anterior), la care am discutat despre acel prag, iar eu am adus niște argumente, de tipul *putem să ne raportăm la un multiplu al salariului minim sau mediu pe economie, pentru că avem acte normative în care acest criteriu este folosit*. Am spus că putem prin urmare să îl folosim și în acest caz. Dacă pui 200.000 de lei, cum a și rămas în forma finală, asta însemna vreo 45.000 de euro.

Reporter: Fac o paranteză. Cine a propus acel prag de 200.000, doamna Hăineală sau domnul Iordache?

  • Gabriela Scutea: Nu mai știu sigur, dar cred că doamna Hăineală a avut argumente înspre acel prag. Eu țineam de pragul de 10.000 de euro.

Reporter: Ce interval de timp era prevăzut în draftul Ordonanței pentru intrarea ei în vigoare? 20 de zile cumva?

  • Gabriela Scutea: S-a plecat de la 20 de zile. Dar în draftul inițial al Ordonanței nu se prevedea niciun termen. A venit nota internă a Direcției de Elaborare Acte Normative că este necesar un termen, așa cum a fost și la intrarea în vigoare a Codurilor, cînd a fost un HG, care a pus în mișcare un mecanism, înainte de data de 1 februarie, în așa fel încît cine trebuie eliberat la acea dată, să aibă toate hîrtiile pregătite. Ca lege penală mai favorabilă, asta ar fi trebuit să se întîmple și aici.  Nu aveam nicio dimensiune exactă, cîte persoane s-ar încadra, pentru că degeaba știi că sunt în închisoare atîtea persoane, sau sunt în curs de judecată atîtea, din statistici nu vezi prejudiciul. Și atunci am spus că este necesar un astfel de termen. 20 de zile, cum a fost propus de colegii de la DEAN ( Direcția elaborare acte normative),  printr-o comparație cu ce a conținut HG-ul din 2014. Am motivat domnului Iordache că este necesar să se desfășoare o procedură de verificare la nivelul penitenciarelor, să se sesizeze judecătorul delegat de executări penale, după care să se soluționeze printr-o procedură de verificare a executării, și apoi cu o cale de atac. Pentru că așa trebuie să fie întotdeauna. Pentru că Ministerul Public trebuia să aibă o cale de atac.

Reporter: Si a înțeles domnul Iordache asta?

  • Gabriela Scutea: De înțeles, a înțeles. Dar a întrebat: chiar trebuie atâtea termene? Da, trebuie, ca să faci lucrurile bine. Cum se zice: măsori de două ori și tai o dată. Să nu ne trezim cu niște erori, cu atît mai mult cu cât, dacă lucrurile ar fi avansat în paralel, cei de la Executări penale de la instanțe ar fi avut de soluționat și problematica de la grațiere și amnistie. Adică, chiar nu era ceva simplu. De aceea, am argumentat că este nevoie de termen, ca să nu fugărim oamenii. Acesta a fost și argumentul pentru care, în final, ministrul Florin Iordache a acceptat 10 zile.

Reporter: Vă mai amintiți cumva cînd ați auzit prima dată de intenția ministrului Iordache de a iniția modificarea celor două Coduri prin Ordonanță de Urgență?

  • Gabriela Scutea: Nu mai știu, dar oricum a fost un interval scurt.

Reporter: Pe 16 ianuarie a fost o ședință la minister, cînd a venit primă dată cu draftul.

  • Gabriela Scutea: Nu mai știu exact, dar cred că a fost un demers de două zile și jumătate pînă să fie gata proiectul.

Reporter: Decizia de încetare a detașării d-voastre la Ministerul Justiției a fost publicată pe 12 ianuarie 2017. De ce ați mai rămas?

  • Gabriela Scutea: Eu aveam detașare pînă la 31 ianuarie, pe un an. Oricum, era anormal să rămân din vechea echipă în noile condiții. Am rămas în acea perioadă în următorul context: a fost, dacă nu greșesc o discuție între doamna Prună și domnul Iordache, fiindcă urma să vină în România foarte repede secretarul general adjunct al Comisiei Europene în legătură cu MCV-ul. A venit, dacă nu greșesc, pe 12 ianuarie, deci foarte repede după instalarea guvernului. Ori, eu aveam continuitate pe subiectul MCV, pentru că de el am răspuns la Bruxelles, și mare parte l-am acoperit în mandatul de secretar de stat. Domnul Iordache avea libertatea, în mod categoric, să-mi spună că nu dorește să lucreze cu mine. El a spus că o perioadă de tranziție ar fi necesară, nu erau numiți încă secretarii de stat, domnul Sima era încă procuror, doamna Hăineală era încă procuror, aveau nevoie de detașare de la CSM, apoi avea nevoie de propuneri către primul-ministru, prin urmare, erau cîțiva timpi care trebuiau acoperiți. În concluzie, era o perioadă de tranziție, care era în desfășurare.

Reporter: Ați mai jucat vreun rol în cea de-a doua etapă de redactare a proiectului, după 18 ianuarie, data ședinței de guvern la care a participat președintele Iohannis?  Dacă da, în ce a constat contribuția d-voastră?

  • Gabriela Scutea: Din 18 ianuarie și pînă atunci cînd s-a finalizat Ordonanța, nu s-au mai făcut modificări mari. Practic, în acea perioadă a mai fost chestiunea aceea de solicitare de puncte de vedere într-o oarecare dezbatere publică, atunci cînd a fost publicat pe site proiectul și au mai fost cîteva discuții cu colegii de la Direcția elaborare acte normative. Eu nu eram coordonatorul proiectului privind aministia și grațierea, dar eram responsabilă de Direcția respectivă, astfel încît la avizarea tuturor documentelor interne, mi-au mai scris și opinii legate de acel proiect. De pildă, asta cu asta nu se potrivește, luăm de aici și punem acolo. Responsabilitatea politică a proiectului, domnul ministru Iordache o comunicase:  eu îmi asum aceste proiecte, mergem cu ele, să fie corecte din punct de vedere tehnic. Deci, aveau nevoie pentru corectitudine tehnică, pentru nu știu cîte aspecte de tehnică legislativă care trebuiau să fie urmate. În plus de asta, mai glumesc, cine a scris proiectul cu amnistia și grațierea lăsase inclusiv niște infracțiuni cu referire la niște articole care fuseseră modificate că, între timp, din 1990, au mai intervenit modificări. La un moment dat nu se înțelegea clar ce înseamnă *pentru altele*. De pildă, nu mai știu dacă se grația corupția, dar nu se grațiau niște chestii destul de nerelevante din Legea societăților comerciale.  Am zis atunci: hai să o gândim un pic, să decantăm, ce e bine și ce nu, câtă frecvență avem în societate, dar de ce să-i excludem pe unii. Și am introdus în discuție cîteva criterii, pur tehnice și obiective. În concluzie, mari modificări nu s-au mai făcut, colegii, pe urmă, au sistematizat pentru ultima notă de fundamentare acele observații. Cert este că la sfârșitul lunii ianuarie, eu am fost plecată, în numele ministrului Iordache, la reuniunea informală a Consiliului JAI, pentru că între timp ieșise și raportul MCV. Dincolo de linia politică a ministrului Iordache și crezurile mele, din punct de vedere tehnic și al experienței mele, am lucrat cu onestitate. Pentru că a venit raportul MCV foarte repede, echipa de conducere nu era familiarizată cu ce trebuia să facă atunci. În plus, venea 31 ianuarie, iar eu urma să plec acasă, la Brașov.

Reporter: Merita ajutat Florin Iordache?

  • Gabriela Scutea: În poziția în care eram, dacă chiar ai ales să rămîi, atunci te uiți la binele pe care îl poți atinge. Nu dați verbului *a ajuta* o altă conotație. Eram pe o funcție care implica o responsabilitate. Și atunci mi-am asumat, iar  rezoluțiile mele sunt scrise pe dosar, mi-am asumat că anumite lucruri probabil nu-i vor plăcea, că eu trebuia să-i spun, dacă tot a luat decizia că face. Eu îi spuneam *nu*, iar ministrul Iordache nu spunea: *sub nicio formă*. A fost cât de cît un partener de discuție. De pildă, a mai fost o chestie: ceva nu se potrivea deloc cu niște prevederi din Codul Penal, pe care i le-am spus și pe care el a fost de acord să le scoată. Deci am reușit să scoatem cîteva chestii. Și a rămas și acel termen de 10 zile.

Reporter: În spațiul public a apărut recent numele unui consilier juridic din Minister, Alina Barbu. A fost ea implicată direct în redactarea documentului ce va ajunge Ordonanța 13? A fost implicată în ambele etape de redactare a proiectului?

  • Gabriela Scutea: În prima etapă, în mod cert da. În ce privește a doua etapă, cu nuanța anterioară că nu prea s-a mai modificat mare lucru, s-a modificat doar nota de fundamentare, cred că da.

Reporter: A mai jucat și altcineva dintre angajații Ministerului vreun rol important in redactarea acelui act normativ?

  • Gabriela Scutea: V-am prezentat contextul. Această ordonanță trebuia să ia o formă tehnică, validă. Și atunci în Minister, nu mai știu exact, Alina Barbu e specializată pe Cod Penal, iar un alt coleg, care era mai specializat pe Codul de procedură Penală, a contribuit la acesta. Și directorul Direcției a lucrat atunci cu colegii, fiindcă timpul era foarte scurt, era o presiune foarte mare a timpului.

Reporter: Când s-a modificat termenul de intrare in vigoare a Ordonanței, cînd s-a trecut de la 20 la 10 zile?

  • Gabriela Scutea: Nu mai pot să precizez cu exactitate.

Reporter: Va amintiți cumva care a fost atunci reacția ministrului Iordache legată de introducerea unui termen in proiectul de Ordonanță?

  • Gabriela Scutea: Da, a intrebat: *dar de ce trebuie?* Și pe urmă ne-a întrebat: *dar nu se poate face mai repede?*. I-am explicat că vor fi două chestii de impact major, că trebuie să se verifice actele etc.

Reporter: În concluzie, care au fost persoanele care au avut rolul hotărâtor în menținerea termenului de 10 zile in proiectul Ordonanței 13, care a plecat de la Minister spre Guvern?

  • Gabriela Scutea: Acum e o dispută legată de cine a fost cu termenul de 10 zile. Am avut o ultimă discuție în trei, domnul ministru, doamna Barbu și eu.

Reporter: Deci a fost o discuție finală în trei?

  • Gabriela Scutea: Da, doamna Barbu a zis: *domnule ministru, opinia noastră, la nivel tehnic, este, în mod clar, că trebuie să fie 20 de zile* și i-a prezentat ministrului niște argumente. Nu mai știu dacă în acel moment domnul ministru nu a zis ceva de genul *bine, bine, dar să se grăbească*. Eu i-am explicat că nu putem, că termenele sunt pe lege, că trebuie să te raportezi la Cod, că trebuia să fie un termen. Iar ministrul a spus: *10 zile sunt de ajuns?* Am mai ajuns la un moment dat la o discuție între doi decidenți, în care am zis: *nu se poate fără termen*.  Asta a fost tot ce are legătură cu paternitatea termenului de 10 zile.

Reporter: Ati semnat avize pentru OUG 13?

  • Gabriela Scutea: Am semnat hîrtii în care prezentam inoportunitatea demersului, cu multe argumente.

Reporter: I-ați pune vreo întrebare lui Florin Iordache în legătură cu Ordonanța 13?

  • Gabriela Scutea: Dacă mă gîndesc acum, aș avea o întrebare: de ce s-a grăbit atât de mult acest lucru, în contextul în care urma să iasă Raportul MCV?  Că raportul a ieșit atunci. Mie mi s-a părut că, dacă tu ești sub monitorizare și dacă tocmai ai de dat un examen,  nu-ți provoci interlocutorul exact atunci. Ori noi veneam după un an în care raportul MCV fusese pregătit, prin evaluările de etapă, de o manieră bună. Eu cînd am plecat în 2016 din Bruxelles, atunci a ieșit un raport atît de bun, încît aveam speranțe: gata, la anul se ridică MCV-ul. După care au început să se întâmple lucruri.

Reporter: Poate fi catalogată decizia de introducere a unui termen pentru intrarea in vigoare a Ordonanței 13 drept întâmplarea decisivă, care a blocat în final adoptarea OUG 13?

  • Gabriela Scutea: Este chiar o întâmplare. În perioada respectivă, eu am mai stat în București, mi-am luat concediu fiindcă trebuia să mă mut și să eliberez spațiul unde eram cazată. Eram suficient de aproape de Piața Victoriei. Cănd auzeam seară de seară freamătul din Piață, mă gândeam că acesta este un moment atît de grav și că, Doamne ferește, ca lucrurile să scape de sub control. Acesta mi-a fost singurul gînd.

Reporter: A fost cât pe ce ca lucrurile să scape de sub control. O ultimă întrebare: cum credeți ca ar fi evoluat România dacă OUG 13 nu ar fi avut prevăzut termenul de 10 zile până la intrarea în vigoare?

  • Gabriela Scutea: România nu ar mai fi avut credibilitate în ceea ce privește politicile penale la nivelul Uniunii Europene. Raportul MCV din anul respectiv nu mai știu cât a conținut referințe despre asta, însă la nivel european ar fi fost ceva fără precedent. Iar la nivel intern, în condițiile în care treceau amândouă, și amnistia și grațierea pe același culoar, toate lucrurile grave, reproșate în prezent în ce privește o oarecare creștere a stării infracționale și mai ales a cazurilor de mare violență, rezultate din recursul compensatoriu, s-ar fi produs atunci, în 2017.

*Anterior numirii în funcția de secretar de stat în Ministerul Justiției, Gabriela Scutea a deținut postul de Înalt reprezentant al Ministerului Justiţiei pentru relaţia cu Comisia Europeană pe aspectele referitoare la îndeplinirea condiţionalităţilor stabilite în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) privind reforma sistemului judiciar şi lupta anticorupţie (2013-2016). Din 2006 și până în 2013 fusese procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind propusă de fostul ministru al Justiției, Monica Macovei. Prin prisma funcțiilor pe care le-a deținut, Gabriela Scutea a cunoscut și gestionat complicata relație a României cu Bruxelles-ul pe tematica MCV, mecanismul instituit de UE și acceptat de România și Bulgaria la momentul aderării la Blocul Comunitar, la 1 ianuarie 2007.

Interviul a fost realizat de Pavel Ionescu și Dragoș Bone

spot_img

Articole recente

De ce i-au dat dreptate judecătorii avocatului Viorel Mocanu, reprezentantul PSD la BEC și fost agent guvernamental la CEDO, în litigiul acestuia cu ANI

Avocat, apropiat de PSD Viorel Mocanu este un avocat foarte apropiat de Partidul Social-Democrat și de reprezentanții săi. În 2018,...

Mai multe articole din aceeași categorie