Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) a sesizat recent Înalta Curte de Casație și Justiție cu un Recurs în Interesul Legii (RIL) vizând următoarea problemă de drept: « Modalitatea în care se consideră legal realizată comunicarea solicitării formulate de către poliția rutieră sau cea locală, în condițiile art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, referitoare la obținerea datelor de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, atunci când comunicarea, realizată prin poștă, s-a restituit cu mențiunea ”expirat termen de păstrare”, iar proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul nu a optat pentru modalitatea de comunicare prin platforme informatice destinate furnizării de servicii electronice. »
Procedând la verificarea hotărârilor judecătorești definitive, Ministerul Public a remarcat că soluțiile pronunțate de instanțe au conturat trei orientări jurisprudențiale:
- I. Într-o primă orientare se consideră că în cazul solicitării formulate în condițiile art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, de către poliția rutieră sau cea locală, referitoare la obținerea datelor de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, atunci când comunicarea, realizată prin poștă, a fost restituită cu mențiunea „expirat termen de păstrare”, trebuie realizată și modalitatea de comunicare subsidiară, prin afișare, pentru a da posibilitatea persoanei de a lua la cunoștință de obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească.
- II. În cea de-a doua orientare, se consideră că dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 impun doar comunicarea prin poștă, cu scrisoare recomandată și confirmare de primire, iar instituția emitentă nu are obligația legală de a recurge la alte modalități, precum comunicarea prin afișare.
- III. În cea de-a treia orientare, se consideră că solicitării de comunicare a informațiilor privind persoana conducătorului auto, prevăzută de art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2021, aceasta nefiind asimilabilă sau echivalentă procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, cele două tipuri de acte fiind distincte și că, în lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, sub aspectul modalității de comunicare a acestei solicitări, în temeiul dispozițiilor art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 devin aplicabile, în completare, prevederile cuprinse în art. 163 din Codul de procedură civilă, incidente cu titlu de norme generale în materia comunicării sau notificării oricărui act de procedură.
Ministerul Public apreciază că la problema de drept sesizată prima orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii. Astfel, comunicarea solicitării formulate de către poliția rutieră sau cea locală în condițiile art. 39 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002,privind circulația pe drumurile publice, republicată, referitoare la obținerea datelor de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, atunci când comunicarea prin poștă a fost restituită cu mențiunea ”expirat termen de păstrare”, iar proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul nu a optat pentru modalitatea de comunicare prin platforme informatice destinate furnizării de servicii electronice, se consideră legal realizată, dacă a fost respectată procedura de comunicare prevăzută de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum aceste din urmă dispoziții legale au fost interpretate prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, astfel încât, în această ipoteză, organele de poliție au obligația de a proceda la comunicare și prin afișarea solicitării de informații, similar procedurii de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită admiterea prezentului recurs în interesul legii și pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii.
