Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat luna trecută Hotărârea nr 600/13.05.2021, ce reglementează, între altele, modalitatea în care poată fi utilizată funcţia de anonimizare a numelui victimei unei infracţiuni, la cererea acesteia, indiferent de obiectul dosarului penal. Secția pentru judecători a decis astfel ca funcţia de anonimizare a numelui persoanei vătămate să poate fi utilizată, în toate dosarele penale, la cererea persoanei vătămate sau a reprezentantului său legal. Secția pentru judecători a luat această decizie având în vedere Articolul 17 „dreptul la ştergerea datelor („dreptul de a fi uitat”)” din Regulamentul (UE) 2016/679.
Până la adoptarea respectivei hotărâri, funcţia din aplicaţia Ecris de anonimizare a numelor persoanelor vătămate era utilizată în dosarele care au ca obiect traficul de persoane (Legea nr. 678/2001, art. 12), traficul de minori (Legea nr. 678/2001, art. 13), traficul de persoane (art. 210 Cod penal) şi traficul de minori (art. 211 Cod penal). Acest lucru era necesar pentru a respecta art. 26 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, ce prevede că „viaţa privată şi identitatea victimelor infracţiunilor de trafic de persoane sunt ocrotite.” Obligația de a utiliza această funcție revenea instanţelor judecătoreşti.
Prin aceeași Hotărâre 600/13.05.2021, s-a stabilit, tot în sarcina instanţelor judecătoreşti, obligaţia de a utiliza funcţia din aplicaţia Ecris de anonimizare a numelui persoanei vătămate în dosarele penale care au ca obiect cel puțin una din infracţiunile prevăzute în Codul penal, Partea specială, Titlul I, Cap. III – Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de familie, Cap. VII – Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile şi Cap. VIII – Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale. în aceste cauze se poate prezuma, în raport de natura infracţiunilor, că publicarea numelor persoanelor vătămate pe portalul instanţelor de judecată ar afecta viaţa privată şi demnitatea acestora.
În cazul dosarelor penale având ca obiect alte infracţiuni decât cele menționate mai sus, anonimizarea numelui victimei ar trebui efectuată fie din oficiu, însă necesitatea anonimizării să rămână la aprecierea instanţei, fie la cererea persoanei vătămate. Aceste dosare ar putea fi identificate, în principal, pe criterii precum circumstanţele săvârşirii faptei sau vulnerabilitatea victimei, context în care ar putea fi avute în vedere şi cazurile reţinute în art. 113 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, respectiv „…victimele infracţiunilor săvârşite din ură şi victimele afectate de o infracţiune din cauza prejudecăţilor sau din motive de discriminare care ar putea avea legătură în special cu caracteristicile lor personale, victimele cu dizabilităţi, precum şi victimele care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravităţii infracţiunii”.
Preşedintele completului de judecată, la primirea dosarului sau ulterior în cursul judecăţii, este cel care decide, prin rezoluţie, utilizarea funcţiei de anonimizare a numelui unei persoane vătămate.
