Linia de cale ferată dinspre Vâlcele (județul Argeș) către Râmnicu Vâlcea, cu o lungime de 39 kilometri, a fost începută în 1979, fiind proiectată pentru a decongestiona traficul către vestul țării și pentru a realiza o legătură rapidă între București – Râmnicu Vâlcea – Sibiu, pe Valea Oltului. Construcția liniei a fost extrem de dificilă din cauza reliefului de deal, care a necesitat o serie de viaducte și lucrări complexe. Deși nefinalizată, linia a fost deschisă traficului în 1989, dar ulterior a fost închisă din cauza numeroaselor alunecări de teren. Proiectul are însă o importanță strategică, cei 39 de kilometri de cale ferată de pe ruta Pitești – Vâlcele – Vâlcea scurtând distanța dintre București și Sibiu cu 125 de kilometri. În 1996, SN CFR SA a demarat proiectul „Linie nouă de cale ferată Vâlcele – Râmnicu Vâlcea” prin organizarea unei licitații publice în valoare de 138 milioane dolari, câștigată de asocierea dintre compania italiană Secol SpA și firma americană Royal Inter Trade. Ulterior însă, Guvernul a decis să renunțe la proiect, iar SNCFR a reziliat unilateral contractul. În context, de notat faptul că, în noiembrie 2025, Guvernul a analizat un Memorandum care includea proiectele feroviare prioritare pentru 2026. Ultimul loc din listă era ocupat de proiectul „Linie nouă de cale ferată Vâlcele – Râmnicu–Vâlcea”, cu dată estimată de finalizare anul 2035, după cum a relatat publicația Club Feroviar.
Sentința arbitrală
Renunțarea de către SC CFR SA la contractul pentru „Linia nouă de cale ferată Vâlcele – Râmnicu Vâlcea” a determinat firma italiană să apeleze la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. Prin sentinţa arbitrală nr. 81/07.10.2025, pronunţată în dosarul nr. 79/2022, de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, au fost respinse ca nefondate excepţia prescripţiei formulată de pârâta Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. pentru capetele de cerere 1, 2, 3 şi 4 şi excepția de neexecutare formulată de pârâta Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. A fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta Secol Societa Edile Costruzioni e Lavori S.A. (succesoarea contractantului inițial Secol SpA) şi în consecinţă, pârâta Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. a fost obligată la:
– plata către reclamantă a sumei de 1.311.008,47 lei, reprezentând pierderi efectiv suferite de reclamantă;
– plata către reclamantă a sumei de 83.543.518,39 lei, reprezentând beneficiul de care a fost lipsită reclamanta pentru activităţile şi lucrările de proiectare şi construcţie aferente „Liniei noi de cale ferată Vâlcele – Râmnicu Vâlcea”;
– plata către reclamantă de daune moratorii calculate asupra sumei de 84.854.526,86 lei la o rată lunară de 3 puncte procentuale peste rata medie a ratei de scont (dobânda de referinţă) a Băncii Naţionale a României la data plăţii, cu începere de la 30 august 2022 şi până la plata efectivă acestor sume.
Celelalte pretenţii au fost respinse ca nefondate. Pârâta a mai fost obligată la plata sumei de 2.980.481,58 lei şi 2.377,38 Euro, prin echivalent în lei la data plăţii, reprezentând cheltuieli arbitrale. Prin Încheierea din data de 05.11.2025 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. a titlului executoriu reprezentat de sentinţa arbitrală nr. 81/07.10.2025, pronunțată în dosarul nr. 79/2022 iar prin adresele de înființare a popririi din 07.11.2025 şi 21.11.2025 s-au înființat popriri asupra conturilor şi sumelor datorate debitoarei pentru suma totală de 114.267.443,98 lei şi 2377,38 euro.
Cererea de suspendare și anulare a sentinței arbitrale
În aceste condiții, la data de 12.11.2025, Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. a formulat o acţiune în anulare, precum şi o cerere de suspendare a executării Sentinţei arbitrale nr. 81 din 07.10.2025 pronunţată de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. 79/2022, prin care a solicitat Curţii de Apel Bucureşti să dispună: cu titlu prealabil, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare; pe fondul acţiunii în anulare, admiterea acţiunii în anulare promovată, şi procedând la rejudecarea acesteia în temeiul art. 613 alin. 3 C.proc.civ., anularea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg în cadrul cererii formulate. Totodată, a solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivare, CN CFR SA a arătat că această măsură este esențială pentru a preveni prejudicierea gravă și iminentă a companiei, prin demararea unei executări silite bazate pe o hotărâre fundamental viciată, nelegală și contrară ordinii publice. Motivele de anulare invocate (aplicarea greșită a legii imperative, motivarea contradictorie, încălcarea ordinii publice) sunt temeinice și evidente, iar executarea silită a unor sume atât de importante, plătibile din fonduri publice, ar crea un prejudiciu greu, dacă nu imposibil, de reparat în cazul admiterii acțiunii. Reclamanta a menţionat că această măsură este esențială și pentru a preîntâmpina riscul major și iminent al imposibilității recuperării sumelor executate silit, în cazul admiterii prezentei acțiuni în anulare. Totodată, învederează că suspendarea executării este justificată și de circumstanțele pârâtei (antreprenorul), care ridică suspiciuni rezonabile și grave cu privire la capacitatea sa financiară reală și la posibilitatea de a restitui sumele obținute prin executare silită. Astfel reclamanta susține că entitatea Secol Societa Edile Costruzioni e Lavori S.A. (succesoarea contractantului inițial) este o societate care, conform propriilor date financiare și informațiilor publice, se încadrează prin prisma numărului mediu de angajați la categoria microîntreprinderilor, iar raportat la cifra de afaceri aparține categoriei întreprinderilor mici. Astfel, apreciază reclamanta, ar fi evidentă incapacitatea unei astfel de structuri de a gestiona un proiect de asemenea complexitate și, implicit, există un risc major de insolvabilitate sau de disipare a fondurilor odată executate. De asemenea, reclamanta susţine că referințele de proiect ale firmei italiene sunt problematice, incluzând proiecte de anvergură redusă (asfaltări comunale) sau chiar proiecte finalizate prin reziliere unilaterală. Mai mult, există suspiciuni rezonabile, documentate în Memoriul întocmit de CFR SA, cu privire la continuitatea juridică și capacitatea reală a partenerului de asociere, Royal Inter Trade, care – susține CFR SA – pare a fi o structură de tip „paravan”, administrată de persoane aflate în legătură directă cu managementul Secol. Reclamanta a mai subliniat că respingerea cererii de suspendare ar genera un risc major asupra fondurilor publice. Astfel, executarea silită a unor sume care se ridică la zeci de milioane de euro (incluzând beneficiul nerealizat și dobânzile) în favoarea unei entități cu o structură financiară și organizatorică atât de precară, care nu oferă nicio garanție reală de solvabilitate pe termen lung, ar crea un prejudiciu cert și grav bugetului de stat. În cazul admiterii acțiunii în anulare, recuperarea unor asemenea sume colosale de la o astfel de entitate ar fi, cel mai probabil, imposibilă.
Firma italiană a formulat întâmpinare față de cererea de suspendare a executării Sentinței arbitrale nr. 81/07.10.2025, arătând că suspendarea executării este o măsură vremelnică, cu caracter excepțional, care presupune dovedirea unor împrejurări concrete de urgență, distincte de inerentele consecințe patrimoniale ale executării unui titlu. Conform pârâtei, SN CFR SA nu a indicat elemente factuale din care să rezulte un pericol iminent, actual și ireparabil şi nu a descris nicio succesiune de acte de executare care, prin obiect sau moment al executării, ar crea un risc de activitate ireversibil pentru aceasta. De asemenea, Secol a arătat că dispune de resursele financiare necesare pentru restituirea sumei la care este îndreptățită în baza Sentinței Arbitrale în ipoteza (puțin probabilă), în care titlul executoriu ar fi desființat prin admiterea acțiunii în anulare. Concluzionând, firma italiană a susținut că CFR SA distorsionează raționamentul tribunalului arbitral, scoate din context pasaje din sentința arbitrală și urmărește, de fapt, o nouă analiză pe fondul apărărilor invocate față de temeinicia rezilierii contractului.
Deciziile privind suspendarea și anularea
La data de 17 decembrie 2025, Curtea de Apel București a admis cererea și a dispus suspendarea executării sentinţei arbitrale nr. 81/2015 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea a hotărârii arbitrale. În motivare, instanța a arătat că, în ceea ce privește prejudiciul la care reclamanta face referire în motivarea cererii de suspendare şi în notele scrise depuse, motivul invocat este întemeiat, căci executarea hotărârii ar duce la blocarea activității sale, dată fiind calitatea acesteia și modalitatea de alocare a sumelor de la bugetul de stat. Potrivit art. 251 alin. 3 lit. a din OUG nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea SN CFR SA, de la bugetul de stat se alocă sumele necesare plăţii hotărârilor definitive emise de instanţele judecătoreşti, de instanţele arbitrale sau de oricare dintre instituţiile abilitate şi a cheltuielilor conexe procedurilor de judecată pentru proiectele de investiţii în infrastructura feroviară publică finanţate din fonduri de la bugetul de stat sau din fonduri externe rambursabile sau nerambursabile. Astfel, însuşi legiuitorul, având în vedere calitatea şi specificul activității reclamantei, a prevăzut că executarea hotărârilor definitive emise de instanţele judecătoreşti sau de instanţele arbitrale nu se face direct asupra patrimoniului Societăţii Naţionale a Căilor Ferate, ci aceste sume sunt avansate de la Bugetul de stat. În aceste condiţii, ținând seama de faptul că executarea hotărârii arbitrale a fost începută împotriva reclamantei pentru o sumă considerabil de mare – de 114.267.443,98 lei şi 2377,38 euro – iar executarea s-a făcut inclusiv prin popriri asupra conturilor reclamantei, dar şi asupra sumelor datorate de partenerii comerciali, Curtea apreciază că această împrejurare poate duce la o tulburare cu efecte ireversibile în activitatea CN CFR SA. În opinia instanței, poprirea conturilor reclamantei şi a sumelor datorate acesteia de partenerii comerciali nu poate duce la sincope doar în plata drepturilor salariale, ci şi la încetări de plăţi pentru alte obligații comerciale faţă de parteneri sau utilităţi esenţiale pentru desfășurarea normală a activității reclamantei.
Ulterior, la sfârșitul lunii trecute, Curtea de Apel București s-a pronunțat și asupra acţiunii în anulare formulată de CFR SA:
- Solutia pe scurt: Respinge acţiunea în anulare ca neîntemeiată. Obligă petenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 41.214,38 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial. Cu recurs în 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Bucureşti. Pronunţată azi, 31.03.2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei.
