La începutul anului 2021, Biroul de informare și relații publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție anunța într-un comunicat că procurori din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au încheiat urmărirea penală și au dispus trimiterea în judecată a doi inculpați, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din noul Cod penal, cu aplic. art. 308 alin. (1) și (2), art. 309, art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din noul Cod penal (7 acte materiale).
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că, primul inculpat în calitate de administrator și cea de a doua inculpată în calitate de director economic ai unei societăți comerciale în perioada 19.08.2009-30.04.2010 au transferat în mod nejustificat, fără contraprestație, suma de 59.480.839 lei către o altă societate comercială (UCM Reșița), prin semnarea ordinelor de plată care au generat șapte transferuri bancare, prejudiciind prin aceasta societatea pe care o administrau și, implicit, creditorii acesteia. Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Juridică s-a constituit parte civilă, solicitând introducerea în cauză a părților responsabile civilmente. Si alți creditori, persoane juridice și persoane fizice s-au constituit părți civile. Presa a relatat ulterior că cei doi inculpați erau foști șefi ai societății Energy Holding SRL, înființată în anul 2000 de omul de afaceri elvetian Nicolae-Bogdan Buzăianu, finul fostului ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu. Energy Holding a trecut prin mai multe schimbări în actionariat, iar din 2013 era controlată, printr-o majorare de capital, de firma cipriotă Energy Holding Cyprus Limited, cu beneficiari reali necunoscuți, menționa Ziare.com.
Dosarul de delapidare s-a judecat, începând din martie 2021, la Tribunalul București. La data de14 februarie 2025, cei doi inculpați au fost achitați în baza art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, ce stabilește că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau exercitată dacă fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. În motivare, instanța a arătat că fictivitatea relațiilor comerciale derulate între Energy Holding SRL și UCM Reșița SA vizând transferul în conturile societății UCM Reșița SA a sumei de 59,480,839.00 lei nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Acuzațiile penale au fost fundamentate inclusiv pe o posibilă inexistență fizică a contractului nr. 143/28.07.2009, care a fost solicitat de către organele de urmărire penală de la ambele societăți în cursul lunii iunie 2020, deci după aproximativ 11 ani de la data încheierii acestuia. În măsura în care s-ar fi confirmat fictivitatea relațiilor comerciale, a facturilor emise de către UCM Reșița către Energy Holding SRL, tribunalul nu identifică nicio rațiune pentru care nu s-ar fi putut încheia și un contract fictiv, care să confere o și mai puternică aparență de legalitate unor operațiuni inexistente. Simpla referire la un contract care nu a putut fi identificat în materialitatea sa fizică, a cărui existență este incertă la acest moment procesual, nu poate fundamenta săvârșirea infracțiunii de delapidare. Cel mult, o astfel de faptă ar putea întruni elementele constitutive ale altor infracțiuni, dar care excedează obiectului și limitelor judecății prezentei cauze. Derularea unor relații comerciale între cele două societăți rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză în cursul cercetării judecătorești, chiar după trecerea unei perioade de aproximativ 14 ani de la data la care se preusupune că s-a încheiat contractul. Tribunalul a stabilit că acuzațiile penale nu doar că nu au susținere probatorie, dar delapidarea Energy Holding SRL nu ar fi fost posibilă fără concursul UCM Reșița, în acest sens nefiind identificată nicio persoană care să fi ajutat, în vreun mod, la prejudicierea primeia. Mai mult, tribunalul constată că era imposibilă plata facturilor în lipsa aprobării situației plăților de către acționari, organele de urmărire penală cercetând și dispunând clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare.
A asuma că lipsa unei contraprestații din partea UCM Reșița SA echivalează automat cu un transfer bancar nejustificat și, implicit, cu delapidarea Energy Holding SRL, fără coborarea tuturor probelor administrate în cauză, cu precădere declarațiile martorilor audiați după o perioadă foarte îndelungată de timp raportată la perioada anilor trecuți, presupune judecarea prezentei cauze în baza unei prezumții generate strict de tranzacțiile financiare. Examinând situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către tribunal, se constată că nu există probe care să ateste fictivitatea tranzacțiilor financiare efectuate de către Energy Holding SRL. Pe cale de consecință, nu există acțiunea de însușire a sumelor de bani de către inculpați, ca variantă alternativă a infracțiunii de delapidare, scopul urmărit de aceștia nefiind satisfacerea unui interes, personal sau pentru altul. Inculpații nu s-au comportat ca veritabili proprietari ai sumelor de bani transferate, intrând în stăpânirea acestora, ci și-au îndeplinit obligațiile ce decurgeau din atribuțiile de serviciu. Drept urmare, scoaterea definitivă a banilor din sfera patrimonială a Energy Holding SRL și pretinsa pricinuire a unei pagube nu sunt urmarea unei acţiuni de însuşire a sumei de bani de către inculpaţi, iar o asemenea faptă nu corespunde tiparului de incriminare al infracţiunii de delapidare, a conchis judecătorul de la Tribunalul București.
Parchetul a formulat în zadar apel. La sfârșitul lunii trecute, un complet de judecători de la Secţia a II-a penală a Curții de Apel București a pronunțat soluția definitivă în dosar:
- Solutia pe scurt: DP 1169/A În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de partea civilă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” S.A. împotriva sentinţei penale nr. 137 din data de 14.02.2025, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală în dosarul nr. 8308/3/2021. În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelanta-parte civilă la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare privind apelul Ministerului Public rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 30 iunie 2026.
