Remia Com Impex SRL este o societate cu răspundere limitată (SRL) cu sediul în Craiova, județul Dolj, înființată în anul 1997 și cu o vechime de 29 de ani. Activitatea preponderentă este încadrată la codul CAEN 4632 Rev. 3 și anume Comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne, pește și produse din pește, crustacee și moluște. Compania deține și operează depozite frigorifice autorizate situate pe centura ocolitoare a municipiului Craiova cu posibilitate de a accesa toate caile rutiere catre judetul Dolj, Gorj, Valcea, Mehedinti, Olt. Depozitele beneficiază de dotări la standarde europene și de monitorizare si control computerizat a temperaturii.
În primăvara anului 2018, Remia Com Impex SRL a chemat în judecată, la Curtea de Apel București, pe pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor Dolj, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
- Anularea parţială a Ordinului nr. 111/2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară si pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animala sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, emis de ANSVSA, respectiv: – art. 2 din Ordinul nr. 111/2008; – art. 16, art. 17, art. 18 alin, (1), art. 19 alin. (1), art. 20 alin. (1) – sintagma „conform modelului prevăzut In Anexa nr. 3″ – din Anexa sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală; – Anexa nr. 3 (integral) la Anexa sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimată, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală;
- Efectuarea operaţiunilor administrative de reevaluare a unităţilor înregistrate pe raza judeţului Dolj, în sensul calificării acestora ca fiind supuse înregistrării sau autorizării, din perspectiva Regulamentului (CE) nr. 852/2004 şi a Regulamentului (CE) nr. 853/2004.
- Plata despăgubirii în cuantum de 7.246.167 lei, reprezentând paguba cauzată prin încălcarea legislaţiei europene cu forţă juridică superioară dispoziţiilor din legislaţia terţiară naţională, prin implementarea şl aplicarea greşită a acestei legislaţii, precum şi prin efectuarea incorectă a operaţiunilor administrative necesare pentru protejarea interesului legitim al subscrisei (emiterea eronată a documentelor de înregistrare şi permisiunea desfăşurării activităţilor economice pentru unităţi care ar trebui să deţină autorizare), conform punctului B al prezentei acţiuni.
Pe scurt, legislația românească și regulamentele europene exceptează de la anumite controale stricte livrările locale de alimente dacă reprezintă o activitate „marginală, localizată și restrânsă”, disputa vizând interpretarea distanțelor și a volumelor stabilite prin legislația națională comparativ cu cea europeană. În opinia reclamantei, prin nerespectarea dreptului UE, activitatea sa economică a fost prejudiciată prin elaborarea, implementarea şi aplicarea normelor şi procedurilor naţionale ce au permis altor operatori economici să desfăşoare activităţi similare, în condiţii diferite. În disputa dintre Remia Com Impex SRL și ANSVSA (Cauza C-10/23) a intervenit și Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care, în martie 2024, a stabilit că, deoarece noțiunea de „activitate localizată” se referă la livrări în „imediata vecinătate”, legislația națională nu poate extinde această sferă dincolo de ceea ce este considerat strict local.
În iulie anul acesta, completul Secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal de la CAB a pronunțat următoarea sentință în acest diferend, care nu este însă definitivă:
- Solutia pe scurt: Respinge excepţia tardivităţii invocării excepţiei prescripţiei ca neîntemeiată. Respinge excepţia prescripţiei ca neîntemeiată. Admite în parte cererea de chemare în judecata cu privire la solicitarea de acordare despăgubiri urmare a pronunţării Deciziei ICCJ nr 3362/12.06.2025. Obligă pârâţii în solidar la plata către reclamantă a sumei de 7.246.167 lei reprezentând profitul nerealizat, sumă actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective. Obligă pârâţii în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1600 lei reprezentând cheltuieli judiciare ( taxa de timbru fond, recurs şi onorariu expert). Ia act de faptul că reclamanta a precizat că îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat pe cale separată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 01.07.2026.
