Prin rechizitoriul din 26.11.2024 întocmit de procurorul european delegat în România în cadrul Parchetului European și înregistrat pe rolul Tribunalului București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul XXX, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene prevăzută de art. 48 alin. 1 C. pen. rap. la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000. În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul, în data 03.07.2020 (data depunerii planurilor de afaceri), în calitate de consultant autorizat în cadrul a 3 proiecte gestionate de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în submăsura „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” – diaspora, din Programul Național de Dezvoltare, a ajutat-o pe numita xxx, în calitate de beneficiar real al solicitanților ( reprezentanți legali ai unor întreprinderi individuale), să folosească și să prezinte Autorității Contractante – Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, documente inexacte, ajutorul dat constând în întocmirea planurilor de afaceri anexate cererilor de finanțare depuse în cadrul celor trei proiecte, conduită ce a avut ca urmare a obținerii pe nedrept, în data de 15.10.2021, de fonduri din bugetul Uniunii Europene. De reținut faptul că prin sentinţa penală din 21.06.2024 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală din 12.12.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, reprezentanții legali ai întreprinderilor individuale au fost condamnaţi definitiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, reținându-se că în cadrul raportului juridic avut cu autoritatea contractantă, au folosit și prezentat la nivelul Autorității Contractante – Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, documente false și inexacte.
La începutul lunii septembrie 2025, Tribunalul București a dispus achitarea inculpatului, reținând că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală pe baza a 2 argumente:
– planurile de afaceri ataşate cererilor de finanţare nu au fost de natură să conducă la producerea urmării dorite, din moment ce nici nu au fost menţionate printre documentele inexacte folosite de aceştia (aspect ce s-ar circumscrie impedimentului prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. pr. pen.- fapta nu este prevăzută de legea penală)
– inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că cei trei solicitanţi ai proiectelor urmau să fie trecuţi doar scriptic în proiecte şi că în realitate nu urmau să-şi aducă nicio contribuţie pentru atingerea obiectivelor stabilite (aspect ce s-ar circumscrie impedimentului prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C. pr. pen. – fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege).
A urmat apoi apelul, care a fost judecat la Curtea de Apel București. Instanța de apel a ajuns la concluzia că participarea inculpatului s-a realizat sub forma complicității, contribuția sa fiind una aptă să faciliteze și să susțină activitatea infracțională principală, împrejurare ce relevă existența unei reprezentări clare a caracterului ilicit al conduitei adoptate și a consecințelor ce puteau decurge din aceasta. Chiar dacă rolul inculpatului nu se confundă cu cel al autorului, contribuția sa a fost una efectivă și relevantă pentru realizarea scopului infracțional urmărit. În acest context, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse egală cu minimul special prevăzut de lege răspunde în mod adecvat exigențelor de proporționalitate și individualizare. Astfel, o pedeapsă de 2 ani închisoare, reprezentând minimul special prevăzut de norma de incriminare, este aptă să reflecte gravitatea concretă a faptei și contribuția inculpatului la activitatea infracțională, fără a depăși ceea ce este necesar pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 74 și art. 83 C.pen. În consecință, Curtea a stabilit că pedeapsa de 2 ani închisoare, însoțită de pedepse complementare și accesorii și a cărei executare este suspendată sub supraveghere pe un termen de 2 ani, reprezintă o sancțiune suficientă și adecvată pentru atingerea scopurilor prevăzute de lege, respectiv constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reafirmarea valorilor sociale ocrotite de norma penală.
Referitor la acțiunea civilă, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 438.147 lei, reprezentând cuantumul sumelor decontate în cadrul implementării celor 3 contracte de finanțare. Constatând vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, Curtea a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și-l va obliga pe inculpat la plata către aceasta, în solidar cu persoanele condamnate prin sentinţa penală din 21.06.2024 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală din 12.12.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, a sumei de 438.147 lei, cu titlu de daune materiale. Decizia judecătorilor Curții de Apel București este definitivă.
