Prin rechizitoriul P.Î.C.C.J. – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa din data de 12.11.2020, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 13.11.2020, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata XXX, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. de art. 18¹ alin. 1 şi 3 din Legea nr. 78/2000. Inculpata XXX este doctor în economie, profesor asociat, expert în evaluare și raportor pentru proiecte din fonduri UE la Comisia Europeană, având peste 20 de ani cu experiență în consultanță financiară și bancară și management de proiecte.
Conform actului de sesizare, fapta imputată inculpatei constă în aceea că, pentru încheierea contractului de finanţare nr. POSDRU/83/5.2/S/54620, a folosit în numele unei organizații non-guvernamentale (Asociația xxx), un înscris falsificat, respectiv declaraţia de eligibilitate nr. 127/29.07.2009, obţinând în acest fel, pe nedrept, suma de 3.893.145,38 lei, din care 2.996.096,52 lei din bugetul general al UE şi 897.048,86 lei de la bugetul de stat. În actul de sesizare, infracțiunea prevăzută de art. 18 ind. 1 din Legea nr. 78/2000 este o formă aparte de înșelăciune care constă în inducerea în eroare a funcționarilor competenți să acorde fonduri de la bugetul general al UE, prin folosirea unor înscrisuri falsificate, care sunt determinați prin aceste mijloace frauduloase să atribuie asemenea fonduri, deși autorul inducerii în eroare nu era îndreptățit să le primească. Declaraţia de eligibilitate a fost întocmită la data de 29.07.2009 şi a fost folosită la încheierea contractului de finanţare cu nr. POSDRU/83/5.2/S/54620 din data de 29.01.2010. Obiectul contractului l-a reprezentat acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea unui proiect legat de dezvoltarea resurselor umane pentru turismul rural din România. Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene s-a constituit parte civilă la proces cu suma de 5.517.741,62 lei, reprezentând prejudiciul creat instituției, la care a solicitat adăugarea accesoriilor constând în dobânzi şi actualizarea cu indicele inflaţiei.
Instanța a constatat că, la data de 11.03.2010, a fost plătită prima tranşă de bani cu titlu de prefinanţare, acesta fiind, în opinia instanţei, şi momentul la care a avut loc obţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul UE sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Este adevărat că în cadrul proiectului au fost plătite ulterior şi alte sume de bani cu titlu de prefinanţare şi rambursare în perioada 2010 – 2014, însă momentul de debut al curgerii termenului de prescripţie a răspunderii penale nu poate fi extins până la data producerii definitive a pagubei sau până la data realizării definitive a folosului patrimonial (conform Deciziei ÎCCJ nr. 5/11.02.2019 pronunţată în recursul în interesul legii). Conform acelei decizii, atunci când infracţiunea comisă este o infracţiune de rezultat sau de pericol concret, dacă, în caz concret, urmarea tipică (corespunzătoare stadiului de infracţiune consumată) se produce la o oarecare distanţă în timp faţă de momentul desfăşurării (şi încetării comiterii) elementului material, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale este momentul consumării (data producerii primei urmări relevante penal/primul moment de la care fapta se poate încadra juridic drept infracţiune). În aceste condiții, la data de 22 decembrie 2023, instanța de fond – Tribunalul București – a decis să înceteze procesul penal faţă de inculpată în temeiul art. 396 alin. 6 C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C. pr. pen., rap. la art. 154 alin. 1 lit. b C. pen, respectiv pe motiv că a intervenit prescripţia. Pe de altă parte, judecătorul a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi a obligat inculpata și partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5.517.741,62 lei, la care se adaugă dobânda legală şi actualizarea cu rata inflaţiei de la data producerii prejudiciului şi până la momentul plăţii efective.
Sentința a fost atacată cu apel, așa că dosarul a ajuns pe rolul Curții de Apel București. La sfârșitul lunii iulie 2026, judecătorii au admis apelurile declarate de apelanta-inculpată XXX și de apelanta-parte responsabilă civilmente Asociația XXX, și rejudecând a achitat-o pe inculpată de acuzația adusă de DNA, pe motiv că fapta nu există. În temeiul art.25 alin.1 raportat la art.397 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a respins totodată ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Decizia judecătorilor este definitivă.
