Protagoniștii și contractul
Serviciul de Protecție și Pază (prescurtat SPP) este organul de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, specializat în asigurarea protecției demnitarilor români, a demnitarilor străini pe timpul șederii lor în România, a familiilor acestora, în limitele competențelor legale, precum și în asigurarea pazei sediilor de lucru și a reședințelor acestora, potrivit hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
Hidro Salt B-92 SRL este o firmă din România ce și-a început activitatea în 1996, având ca principal domeniu lucrările de hidroizolații. În anul 2001, societatea se număra deja printre primele companii din domeniu, conform Oficiului Registrului Comerțului, la categoria lucrări de hidroizolații și construcții. Cu peste 30 de ani de activitate și aproximativ 750.000 mp de hidroizolații executați, compania și-a transformat experiența inițială într-un portofoliu diversificat, orientat către proiecte de anvergură și beneficiari instituționali sau privați.
În primăvara anului 2019, Serviciul condus de Lucian Pahonțu a încheiat, cu SC Hidro Salt B-92 SRL, Contractul de achiziție publică nr. N656/04.05.2019, având ca obiect executarea lucrărilor de consolidare, reamenajare și reabilitare termică a clădirii corp C1, din administrarea instituției, cod SMIS 2014: 115388. Valoarea inițială a contractului a fost de 6.806.827,77 lei fără TVA, respectiv 8.100.125,05 lei cu TVA, iar prețul a fost stabilit ferm pe toată perioada de derulare, cu posibilitatea aplicării unui procent suplimentar pentru „diferențe și neprevăzute”, în condițiile îndeplinirii condițiilor prevăzute de Anexa 6 la H.G. nr. 907/2016. Durata inițială a contractului a fost stabilită până la 31.12.2019, începând de la data prevăzută în Ordinul de începere a lucrărilor, conform art. 3 pct. 3.2. din Contractul finanțat prin intermediul Programului Operațional Regional (POR) Axa Prioritară 3 – Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon, Prioritatea de Investiții 3.1 – Sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice și în sectorul locuințelor, Operațiunea B – Clădiri publice.
Lucrări abandonate și chemarea în judecată
Hidro Salt B-92 SRL nu a finalizat lucrările în cadrul duratei de execuție prevăzută la punctul 3.2. din Contract, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale ulterioare și a abandonat proiectul, începând cu data de 05.06.2020, nu a remediat neconformitățile constatate și transmise de către dirigintele de şantier, proiectant şi reprezentanții SPP şi nu a executat branşamentul la energie electrică în conformitate cu cerințele stabilite, conform adresei nr. N1920/11.05.2020. Urmare a părăsirii șantierului de către firma menționată, în vederea finalizării proiectului, SPP a inițiat o nouă procedură de achiziție publică care, într-o primă etapă, s-a anulat, întrucât nu a fost depusă nicio ofertă, iar, ulterior, s-a ajuns la semnarea Contractului cu nr. N852 între Serviciul de Protecție în calitate de Beneficiar şi Bog’Art SRL în calitate de Antreprenor General la data de 21.03.2023.
În aceste condiții, SPP s-a adresat instanței de judecată competente – Tribunalul București – pentru a-și recupera pagubele. Astfel, prin cererea de chemare în judecată din data de 08.08.2025, reclamantul Serviciul de Protecție și Pază, în contradictoriu cu S.C. Hidro Salt – B – 92 S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 9.770.250,65 lei, inclusiv TVA, cu titlu de daune-interese, reprezentând diferența dintre costul lucrărilor rămase de executat de către Hidro Salt și executate ulterior de către Bog’Art în calitate de Antreprenor General în baza Contractului cu nr. N852/21.03.2023, încheiat cu Serviciul de Protecție și Pază, valoarea lucrărilor de desfacere și remediere instalații, valoarea lucrărilor de desfacere și remediere construcții și valoarea facturilor aferente evacuării deșeurilor rezultate din desfacerea lucrărilor neconforme, aferente contractului de lucrări nr. N 656 din 04.05.2019, având ca obiect „Consolidarea, reamenajarea și reabilitarea termică a clădirii corp C1, din administrarea SPP cod SMIS 2014: 115388”, finanțat prin intermediul Programului Operațional Regional Axa Prioritară 3 – Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon, Prioritatea de Investiții 3.1 – Sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice și în sectorul locuințelor, Operațiunea B – Clădiri publice, modificat prin actele adiționale nr. 1 din 03.06.2019, nr. 2 din 27.09.2019, nr. 3 din 27.09.2019, nr. 4 din 11.10.2019, nr. 5 din 05.02.2020, nr. 6 din 05.02.2020, nr. 7 din 23.03.2020, compusă din:
- 7.468.717,12 lei fără TVA, respectiv 8.887.773,37 lei inclusiv TVA, reprezentând diferența dintre costul lucrărilor rămase de executat de către Hidro Salt și executate ulterior de către Bog’Art în baza Contractului cu nr. N852/21.03.2023;
- 63.895,56 lei fără TVA, respectiv 76.035,72 lei inclusiv TVA, reprezentând valoarea lucrărilor de desfacere și remediere instalații;
- 648.141,19 lei fără TVA, respectiv 771.288,02 lei inclusiv TVA, reprezentând valoarea lucrărilor de desfacere și remediere construcții;
- 29.540,80 lei fără TVA, respectiv 35.153,54 lei inclusiv TVA, reprezentând valoarea facturilor aferente evacuării deșeurilor rezultate din desfacerea lucrărilor neconforme.
În replică, pârâta Hidro Salt B-92 SRL a arătat că cererea de chemare în judecată a reclamantei este prescrisă, întrucât nu a fost formulată în termenul special de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. (9) din Legea nr. 101/2016, ci a fost introdusă abia după expirarea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 C. civ. Pârâta a mai susținut că, în ipoteza în care nu ar fi aplicabil termenul special de prescripție, cererea era totuși prescrisă, întrucât a fost formulată după împlinirea termenului general de 3 ani de la data la care s-a încetat executarea lucrărilor.
Ce au constatat judecătorii
La începutul acestui an, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamant, pe motiv că a intervenit prescripția. Astfel, analizand cuprinsul art.53 alin. 8 si 9 din Legea nr.101/2016 tribunalul apreciază că al.8 stabilește un termen general de prescriptie de 3 ani pentru acţiunile privind executarea, anularea, nulitatea contractelor. Asadar numai pentru astfel de actiuni este aplicabil termenul de prescriptie de 3 ani. Pe de altă parte, alin. 9 stabileste un termen special de prescriptie de 30 de zile de la naşterea dreptului pentru acţiunile care decurg din rezoluţiunea, rezilierea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică. Judecătorul a arătat că rațiunea celor două regimuri juridice diferite constă în aceea că legiuitorul a urmărit ca litigiile ce decurg din încetarea intempestivă a contractului, pe fondul neîndeplinirii unor obligații valide, să fie soluționate imediat, ca o nouă procedură de achiziție să se deruleze și să fie realizat obiectivul de investiții, fapt ce, de altfel, s-a întâmplat în contextul raporturilor dintre părți. Pe de altă parte, legiuitorul protejează riguros chestiunea nulității, chiar absolute, pe care o subsumează unui termen de 3 ani, iar executarea implică faptul că, totuși, obiectivul se realizează. În fine, Tribunalul reține că litigiul nu este un litigiu privind executarea, întrucât obiectivul de investiții nu s-a realizat în baza contractului, ci a încetat intempestiv. Încercarea reclamantului de a oferi o altă încadrare juridică, de simplă acțiune în despăgubiri, pentru a se reține că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 101/2016 nu este convingătoare. Litigiul nu este unul de drept comun, ci raportul juridic este dat în contextul neexecutării obligațiilor dintr-un contract de achiziție publică, căruia îi sunt aplicabile pe deplin dispozițiile Legii nr. 101/2016. Chiar dacă ulterior a fost contractat un alt antreprenor, totuși, raportul juridic dintre părți este unul care privește achizițiile publice, iar singurul mod în care reclamantul putea acționa este dat de aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 101/2016, a concluzionat instanța de fond.
Reclamantul SPP a atacat în zadar soluția la instanța superioară căci, la 8 iunie 2026, Curtea de Apel București a tranșat definitiv disputa:
- Solutia pe scurt: Respinge apelul, ca nefondat. Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 23.119,02 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat). Definitivă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 08.06.2026.
