Daniela Bădescu, avocat specializat în drept penal, aflat și pe lista de oficii a Baroului București, consideră că, în general, persoanele care nu au legătură cu justiția au o idee preconcepută despre avocații de penal, deoarece nu înțeleg cum poate cineva să apere o persoană acuzată că a săvârșit infracțiuni. “Ca avocat din oficiu te duci în orice dosar penal. Fiecare persoană are dreptul la apărare și de aceea avocatul din oficiu este cel care trebuie să îi asigure acest drept într-un sistem democratic” – a spus Daniela Bădescu într-un interviu pentru Justnews. Ea a mai remarcat că este o idee preconcepută că toți avocații au bani. În opinia Danielei Bădescu, există într-adevăr avocați ce încasează onorarii mari, dar sunt și avocați care abia-abia se descurcă. Sunt avocați care nu au clienți, care fac doar oficii, iar aceștia nu încasează foarte mulți bani – a mai precizat Daniela Bădescu.
Sunteți unul din miile de avocați de penal obișnuiți din Capitală și figurați și pe listele de oficii, adică trebuie să asigurați servicii de asistență juridică în cazuri penale și din oficiu. Ați refuzat vreodată vreun dosar? Dacă da, despre ce a fost vorba?
Nu am refuzat niciun dosar până în prezent. Consider că fiecare persoană are dreptul constituțional la apărare, indiferent de fapta săvârșită. Nu am avut, ca avocat ales, clienți care au săvârșit fapte de omor. Ca avocat din oficiu, am apărat și persoane acuzate de infracțiunea de omor, dar doar pe măsuri preventive.
În cariera dumneavoastră de peste 15 ani, ca avocat de penal și ca avocat aflat pe lista de oficii, cât de des a sunat telefonul în miezul nopții trebuind să apărați un pretins infractor?
Destul de des în anii anteriori, în prezent ceva mai rar. Ești solicitat ca avocat de către organele de urmărire penală în timpul nopții, în general, pentru infracțiunile flagrante.
Întrucât sunt deseori asociați în imaginea publică cu presupușii infractori, avocații de penal se confruntă indirect cu o afectare a imaginii lor în societate. V-ați lovit de astfel de situații?
Da. În general, persoanele care nu au legătură cu justiția au o idee preconcepută despre avocații din penal, deoarece nu înțeleg cum poate cineva să apere o persoana acuzată că a săvârșit infracțiuni. Nu toate persoanele acuzate de o anumită faptă sunt vinovate si chiar dacă sunt, fiecare în parte trebuie să beneficieze de apărare. Nu avocatul este cel care dă soluția de condamnare, avocatul doar îl apără pe inculpat. Așa cum procurorul acuză, avocatul este cel care trebuie să-l apere pe acuzat. Așa funcționează sistemul într-o democrație si este dreptul constitutional al fiecărei persoane să fie apărată.
Ați apărat sau ați apăra autori de fapte de mare violență? Ce sentimente credeți că îl încearcă pe un avocat când se întâlnește cu astfel de cazuri?
Ca avocat din oficii am avut un dosar de omor și mai multe cazuri de viol. Nu am avut ocazia să pun concluzii pe fondul cauzei în dosarul de omor, aveam delegație doar pe măsura preventivă. Era vorba despre un bărbat care a venit acasă beat si și-a omorât mama. Dorea să i se înlocuiască măsura preventivă de arestare cu una mai ușoară. Am pus concluzii, știind însă că niciun judecător nu îi va da drumul în libertate. Existau suficiente probe la dosarul cauzei care îi dovedeau vinovăția. Ca avocat ales aș fi refuzat un asemenea dosar.
Avocatul de penal apără oameni care sunt acuzați că au comis infracțiuni, adică fapte rele. Există o parte frumoasă a avocaturii de penal? Care anume?
Da, există. Nu totul este alb si negru. Apărăm oameni care se presupune că ar fi savârșit infracțiuni. Prezumția de nevinovăție este un principiu de bază al dreptului penal, iar dacă nu ar fi așa, ar însemna ca, în momentul în care oamenii sunt acuzați și trimiși în judecată, toți aceștia să fie condamnați. Se întâmplă, de multe ori, din păcate, să fie trimiși în judecată oameni nevinovați. Noi, ca avocați, trebuie să luptăm pentru ca nicio persoană să nu fie condamnată fără probe.
Când se poate vorbi de succes în avocatura penală, când se obține clasare, achitare sau doar o condamnare mai mică?
În toate cazurile. Sunt situații în care inculpatul recunoaște faptele săvârșite, chiar alege să fie judecat conform procedurii de recunoaștere a vinovăției. Într-un astfel de caz, având în vedere toate circumstanțele reale ale faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, scopul avocatului este obținerea unei pedepse mai mici. În funcție de alte date, se poate solicita o amânare a aplicării pedepsei, o suspendare a executării pedepsei. Toate astea, în opinia mea, sunt succese. În momentul în care ai un client care este trimis în judecată nevinovat, lupta este mai intensă și intră foarte multe în joc: începând cu libertatea lui, cu patrimoniul său, cu sănătatea lui psihică, cu familia pe care o are și care suferă alături de el, etc.. De obicei acestea sunt dosare care se întind pe o perioadă lungă de timp și care au o încărcătură emoțională foarte mare. Scopul final este achitarea clientului.
Să vorbim despre prejudecăți în selectarea clienților. Un avocat de drept penal ar trebui să accepte orice fel de cazuri și să apere pe oricine?
Ca avocat din oficiu te duci în orice dosar penal. Fiecare persoană are dreptul la apărare si de aceea avocatul din oficiu este cel care trebuie să îi asigure acest drept într-un sistem democratic. Ca avocat ales poți să iți selectezi clienții. Am apărat de pildă clienți acuzați de tentativă de omor. Însă, am evitat să apăr clienți care erau acuzați că au săvârșit fapte de violență extremă, cum ar fi omoruri. După ce aș lua la cunoștință despre datele concrete ale faptei de care este acuzat omul, în principiu aș refuza un asemenea dosar.
Sunteți avocat specializat și pe dreptul familiei. V-a adus acest domeniu mai multe satisfacții profesionale decât avocatura de penal?
Cele două domenii nu pot fi comparate, dar satisfacțiile sunt foarte mari în aceasta ramură a dreptului civil-minori si familie. În contextul actual, multe familii se despart, mulți copii au de suferit în urma acestor despărțiri. În dosarele în care sunt implicați minori, cea mai mare satisfacție a mea ca avocat este atunci când reușesc să soluționez acel litigiu pe cale amiabilă. Nu trebuie să câștig, nu acesta este scopul. Obiectivul major este acela de a încheia o tranzacție intre părți pentru ca pe viitor copiii implicați să sufere cât mai puțin. Despărțirea amiabilă dintre părinți ajută minorul sa treacă mai ușor peste separarea lor.
Care a fost cea mai mare dezamăgire, insatisfacție din cariera dumneavoastră?
Atunci când, pe fondul cauzei, în prima instanță, deși persoana era nevinovată și existau suficiente probe în acest sens, judecătorul a pronunțat o hotărâre de condamnare cu suspendare. Ulterior, în apel, persoana în cauză a fost achitată. Chiar dacă persoana nu se duce la închisoare, nu poti, ca judecător, să dai o soluție de condamnare a unui nevinovat.
Când ați simțit că aveți, ca avocat, suficientă experiență?
Aceasta vine cu timpul, cu multe ore de studiu. Ca avocat trebuie să te pregătești continuu. Legislația este stufoasă și se schimbă destul de des, așa că trebuie să fii la curent cu toate modificările. După mai bine de 15 ani de avocatură pot spune că am acumulat experiență, dar niciodată nu putem să spunem că avem suficientă experiență si că nu trebuie să ne mai pregătim.
Care ar trebui să fie principalele calități ale unui bun avocat, în opinia dumneavoastră?
În primul rând, un bun avocat trebuie să știe sa asculte, să fie empatic, și apoi să fie bine pregătit. Când preiei un caz trebuie să știi ce anume este important din ceea ce spune clientul si care detalii sunt mai puțin importante. Doar așa poți să construiești un caz solid.
Vă oferă această meserie satisfacții de ordin material? Este în prezent avocatura o profesie bănoasă?
Este o idee preconcepută că toți avocații au bani. În Baroul București de pildă sunt peste 15.000 de avocați înscriși pe Tabloul avocaților. Sunt avocați care nu au clienți, care fac doar oficii, iar aceștia nu încasează foarte mulți bani. Onorariile avocaților din oficiu sunt destul de mici, iar taxele pe care un avocat le plătește sunt mari. Ca urmare, există avocați care încasează onorarii mari, dar sunt și avocați care abia-abia se descurcă.
Spre ce l-ați sfătui pe un tânăr aflat la început de carieră – cabinet propriu sau societate de avocatură?
Nu pot să dau sfaturi. Eu, personal, după terminarea stagiaturii, mi-am înființat cabinetul de avocat, dar am avut și șansa să lucrez cu soțul meu, care era un avocat foarte bun pe penal. Am învățat multe de la el. La început de drum, trebuie să lucrezi cu avocați cu experiență, pentru a deprinde tainele avocaturii. Poți face acest lucru și lucrând într-o societate de avocatură sau colaborând cu alți avocati cu experiență. Faptul că ești bine pregătit teoretic nu este suficient pentru a face față, la început, problemelor care se ivesc în practică.
Dacă ne-am întoarce în timp și ați putea să alegeți din nou, ați mai dori să fiți avocat de penal? Dacă nu de penal, ce alt domeniu v-ar fi plăcut mai mult?
Îmi place profesia de avocat. Penalul este foarte ofertant, dar este și destul de solicitant la nivel psihic. Nu poți să fii un bun avocat dacă nu te implici si emoțional în cazurile pe care le ai. Deși intru și în dosare civile sau de dreptul muncii, cred că aș alege tot penalul ca domeniu principal de activitate.
