Doi soți aveau/au calitatea de asociați într-o societate din Capitală, ce se ocupă cu edificarea unor imobile, vânzarea acestora și obținerea de profit, fiecare cu o participare de 50% din capitalul social. Administrarea societății se efectuează de cei doi asociați pe perioadă nelimitată (99 ani), aceștia deținând puteri depline și exercitând împreună mandatul de administrator. Între cei doi parteneri de viață și de afaceri au intervenit divergențe de natură familială, iar prin certificatul de divorț nr. 2967 din data de 03.03.2025, notarul public a constatat desfăcută căsătoria dintre părți.
La sfârșitul lunii mai a acestui an, fosta soție a depus, alături de societatea pe care o administrează împreună cu fostul său soț, o cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, în care a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâtul XXX, fostul său soț, solicitând instanţei ca, prin procedura ordonanţei preşedinţiale, să dispună suspendarea provizorie a pârâtului din calitatea de administrator al firmei, până la soluționarea pe fond a acțiunii având ca obiect excluderea din societate a acestui asociat, și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
Argumentele reclamantei
În motivare, fosta soție a arătat că, începând cu anul 2024, au început să apară divergențe între asociați, iar la data de 25 februarie 2025 pârâtul și-a depășit în mod vădit atribuțiile care îi revin conform legii și actului constitutiv în calitate de asociat și administrator cu puteri depline și, în mod unilateral, fără acordul celuilalt asociat, care deține 50% din capitalul social și exercită împreună administrarea societății, și-a transferat din contul societății în contul personal suma de 42.500 lei cu titlu de împrumut. Reclamanta a menționat că nu a fost informată cu privire la această operațiune, cum, de altfel, nu a fost informată nici în trecut. În concret, reclamanta a arătat că în perioada decembrie 2022-ianuarie 2023 pârâtul, în mod unilateral, fără existența unei hotărâri legale, folosindu-se de semnătura sa de administrator, a transferat sume de bani în cuantum de 300.000 lei, cu titlu de împrumut, din contul societății în contul altei societăți, în cadrul căreia acesta deține calitatea de asociat și administrator. A mai arătat că acest abuz de putere al pârâtului, constând în folosirea disponibilităților bănești ale companiei în interesul acestuia personal, s-a concretizat și în achiziționarea unui autoturism în sumă de 200.000 lei. Și în acest caz pârâtul, în mod unilateral, fără acordul celuilalt asociat, a achiziționat un bun de o valoare mare, bun care nu era necesar activității societății, pe care acesta îl folosește în mod exclusiv în interes personal. Mai mult, abuzul de putere al pârâtului se evidențiază și prin faptul că pârâtul îi limitează reclamantei accesul la informații, neavând niciun acces la documentele societății, comportamentul ocult al pârâtului manifestându-se prin ascunderea informațiilor și documentelor. În privința condițiilor ordonanței președințiale, reclamanta a arătat că suspendarea din funcția de administrator a pârâtului este în mod evident necesară, în condițiile în care conduita acestuia este în contradicție cu prevederile legale și statutare referitoare la administrarea unei societăți comerciale.
Replica pârâtului
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, în principal ca inadmisibilă, în subsidiar ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În opinia pârâtului, abuzul de putere este exercitat chiar de către reclamantă, atât anterior dobândirii calității de administrator, cât și ulterior, aceasta efectuând numeroase plăți, fără acordul său. Așa cum rezultă din înscrisurile anexate prezentei, în data de 29.02.2024, reclamanta a efectuat 17 tranzacții din contul societății în contul personal, în cuantum total de 514.324 lei, nefiind exprimat acordul subsemnatului de a efectua aceste plăți, așa că acesta a fost nevoit să restricționeze accesul reclamantei la contul firmei, tocmai din cauza comportamentului său în detrimentul societății.
Decizia judecătorilor
Pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, trebuie să fie îndeplinite patru condiţii în mod cumulativ: aparenţa dreptului, urgenţa (existenţa unor cazuri grabnice), caracterul provizoriu al măsurilor şi neprejudecarea fondului. Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul apreciază că în speţa dedusă judecăţii nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială. Astfel, cât privește condiția neprejudecării fondului, deși împiedică cercetarea pe fond a raporturilor juridice dintre părți, totuși nu presupune luarea unei măsuri arbitrare pe calea ordonanței președințiale, instanța urmând a verifica aparența acestor raporturi juridice. Instanța reține că suspendarea exercitării mandatului de administrator al pârâtului, până la soluționarea definitivă a dosarului pe fond, reprezintă o măsură de „încetare” de facto a mandatului acestuia până la soluționarea cererii având ca obiect excluderea acestuia în calitate de asociat și „încetare” a calității de administrator. Astfel, prin dispunerea pe calea ordonanţei președințiale a măsurii suspendării exercitării mandatului de administrator al pârâtului s-ar lua o măsură care să rezolve litigiul în fond. Legea 31/1990 nu permite luarea unei măsuri provizorii (pe cale de ordonanţă președințială) de suspendare a exercitării mandatului de administrator în societatea cu răspundere limitată (cum similar permite posibilitatea suspendării executării hotărârii adunării generale – art. 133). Tribunalul mai reține că nu este îndeplinită condiția urgenței nici din perspectiva iminenței pagubei și nici din perspectiva imposibilității de reparare a pagubei. Reclamanta nu a probat că prin transferul unor sume de bani activitatea societății ar fi într-atât de afectată încât beneficiile sale ar fi altele decât cele ce i s-ar fi cuvenit în mod normal. De altfel, din cuprinsul extrasului de cont depus chiar de reclamantă, rezultă că societatea continuă să facă plăți, având suficient disponibil în cont pentru a își desfășura activitatea în mod normal. Aşadar, constatând că în speţa de faţă, condiţiile cerute cumulativ de art. 997 C. civ. nu sunt îndeplinite, instanta a respins cererea de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere aceste dispoziții legale, prin raportare la soluţia prefigurată, instanța a admis cererea pârâtului și a obligat reclamantele la plata către acesta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.760 lei, reprezentând onorariu avocat.
Soluția a fost atacată cu apel, care a fost soluționat recent de Curtea de Apel București:
- Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimbă în parte sentinţa apelată, în sensul că: Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond, ca neîntemeiată. Menţine în rest sentinţa apelată. Obligă apelantele la plata către intimat a sumei de 2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, câte 1.190 lei fiecare apelantă. Definitivă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi, 11.08.2025.
