Ministerul Afacerilor Interne a pus recent în consultare publică, până pe 15 februarie 2024, Proiectul Legii pentru completarea tabelelor-anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Prin proiectul de act normativ, se propune exclusiv completarea tabelelor-anexă nr.I şi II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu 6 noi substanţe cu caracter psihoactiv/medicamentos. Acestea sunt:
N-(l-amino-3,3-dimethyl-l-oxobutan-2-vl)-l-butyl-lH-indazole-3-carboxamide (ADB-BUTINACA)
ADB-BUTINACA este un canabinoid sintetic care se leagă de receptorii CB1 şi CB2 şi este un agonisi care acţionează puternic asupra ambilor receptori. Efectele sale sunt similare cu cele ale altor agonişti CB1 care sunt în prezent sub control internaţional în conformitate cu Tabelul al Il-lea al Convenţiei privind substanţele psihotrope din 1971. Utilizarea ADB-BUTINACA a fost raportată de mai multe ţări, din diferite regiuni, care au descris efectele nocive legate de utilizarea acesteia, raportând inclusiv decese şi urgenţe medicale cu alterarea stării de conştienţă, precum şi pierderi de cunoştinţă. În aceste cazuri, de obicei au fost implicate şi alte substanţe, cu toate acestea, o serie de decese au implicat doar ADB-BUTINACA.
4-methyl-l-phenyl-2-pyrrolidin-l-yI-pentan-l-one (alpha-PiHP)
a-PiHP este un izomer al a-PHP, care se află sub control internaţional în conformitate cu Tabelul al Il-lea din Convenţia privind substanţele psihotrope din 1971. Studiile de laborator sugerează că a-PiHP poate inhiba absorbţia dopaminei şi a norepinefrinei într-o măsură mai puternică decât substanţele cu potenţial cunoscut de abuz, inclusiv metcatinona, cocaina şi metamfetamina. Studiile efectuate pe animale au arătat că a-PiHP este un stimulent psihomotor, având efecte comparabile cu cele ale cocainei şi ale metamfetaminei. Studiile efectuate pe animale care permit să se prevadă responsabilitatea pentru abuz indică faptul că a-PiHP produce efecte similare cu cele ale metamfetaminei şi cocainei. Nu au fost raportate studii controlate privind potenţialul de abuz al a-PiHP la om. De asemenea, mai multe ţări, din trei regiuni, au raportat capturi de a-PiHP. a-PiHP a fost identificată într-o serie de evenimente grave şi decese legate de consumul de droguri.
1-[2-methyl-4-(3-phenylprop-2-en-l-yl)piperazin-l-yl]butan-l’One (2-methyl- AP-237)
2-Metil-AP-237 este un analgezic opioid cu un debut rapid al acţiunii şi o potenţă şi efecte analgezice similare cu cele ale fentânilului, care este inclus în Tabelul I din Convenţia unică privind stupefiantele din 1961. La animale, acesta produce efecte toxice acute tipice opioidelor, inclusiv depresie respiratorie. Numărul cercetărilor privind efectele 2-metil-AP-237 la om este limitat, dar cu toate acestea au putut fi observate efectele sale deprimante asupra sistemului respirator, care pot fi inversate de antagonistul opioid, naloxona. Studiile efectuate pe animale demonstrează că 2-metil-AP-237 produce efecte similare cu cele ale opioidelor, cu efecte care variază între cele ale morfinei şi ale fentanilului. Aceste efecte au fost blocate de antagonistul opioid, naltrexona. Nu au fost efectuate studii privind consumul supravegheat de 2-metil-AP-237 la om, dar, întrucât este un agonist al receptorilor u-opioizi, este de aşteptat să producă euforie şi alte efecte cu risc ridicat de dependenţă. Rapoartele online de auto-raport susţin efectele sale euforice şi alte efecte opioide. Au fost raportate capturi de 2-metil-AP-237 în mai multe ţări din două regiuni. Au fost raportate o serie de decese în care a fost identificată substanţa 2-metil-AP- 237, adesea în combinaţie cu alte substanţe.
2-[(4-ethoxyphenyl)methyl]-N,N-diethyl-lH-benzimidazole-l-ethanamine (Etazene)
Etazene se leagă de receptorul u-opioid cu o potenţă mai mare decât cea a morfinei. In studiile privind analgezia efectuate pe animale, etazene a avut efecte agoniste complete, cu efecte care variază între cele ale morfinei şi cele ale fentanilului, substanţe aflate sub control în Tabelul I din Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961. Efectele etazenei sunt inversate de antagonistul opioid, naltrexona. Studiile efectuate pe animale demonstrează că etazene a avut efecte similare cu cele ale morfinei. Nu au fost efectuate studii privind consumul supravegheat de etazene la om, dar, întrucât este un agonisi puternic al receptorilor u-opioizi, este de aşteptat să producă euforie şi alte efecte cu risc ridicat de dependenţă. Autoevaluările online susţin efectele sale euforice şi alte efecte opioide. Au fost raportate capturi de etazene în mai multe ţări din două regiuni. Au avut loc o serie de decese în care prezenţa etazenei a fost confirmată în urma analizelor şi în care s-a considerat că aceasta a contribuit la producerea lor, deşi în aceste cazuri au fost identificate şi alte substanţe.
2-(4-ethoxybenzyl)-5-nitro-l-(2-(pyrrolidin-l-yl)ethyl)-lH-benzo[d]imidazole (Etonitazepyne)
Studiile efectuate pe animale au demonstrat că etonitazepyne este un agonist puternic şi complet al receptorilor u-opioizi. La animale, aceasta produce efecte similare cu cele ale Etonitazepyne este o substanţă relativ nouă pe piaţa ilicită, iar informaţiile despre prevalenta utilizării şi a efectelor cauzate de aceasta sunt limitate, deşi intoxicaţiile non-fatale şi fatale au fost documentate în mai multe ţări. Numărul deceselor în care a fost identificată etonitazepyne a crescut într-un timp relativ scurt, dar este posibil să fie insuficient raportat din cauza apariţiei sale recente şi rapide
N,N-diethyl-5-ni1ro-2-[(4-propoxyphenyl)methyl]-lH-benzimidazole-l- ethanamine (Protonitazane)
Protonitazene este un analog chimic al metonitazenei şi al etonitazenei, substanţe aflate sub control în Tabelul I la Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961. Studiile efectuate pe animale au demonstrat că protonitazene este un agonist complet al receptorilor u-opioizi, cu o potenţă mai mare decât morfina şi cu o potenţă similară cu cea a fentanilului. Efectele sale sunt blocate de antagonistul opioid, naltrexona. La animale, protonitazene a prezentat efecte opioide puternice şi un potenţial de a produce dependenţă, similare cu cele ale morfinei şi fentanilului. Potenţialul său de a produce dependenţă nu a fost studiat la om, cu toate acestea, autoevaluările online indică efecte opioide tipice, inclusiv sedare şi euforie. Protonitazene este relativ nouă pe piaţa drogurilor ilicite şi există informaţii limitate cu privire la prevalenţa utilizării sale sau la efectele nocive ale acesteia. Au avut loc mai multe decese în care s-a confirmat prezenţa protonitazene, de obicei în combinaţie cu alte substanţe. Este posibil ca numărul deceselor să fie subestimat din cauza limitărilor în materie de testare, inclusiv a dificultăţii de a diferenţia această substanţă de isotonitazene. S-a raportat că protonitazene este administrată pe diferite căi, inclusiv pe cale intranazală şi intravenoasă. Au fost raportate capturi de protonitazene în mai multe ţări din două regiuni.
Substanţele mai sus enumerate şi prevăzute de cele două convenţii internaţionale sunt indicate în limba engleză având în vedere faptul că nu există o traducere oficială în limba română a acestor substanţe, se arată în Expunerea de motive a proiectului de act normativ.
