Bizzell Europe SRL este o companie deținută de americanul Michael Paul Hrobuchak și de Massimiliano Nicoletti, fiul vitreg al lui Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Industriilor din perioada guvernării lui Adrian Năstase. După cum a relatat publicatia defapt.ro, firma are contracte cu Uzina Mecanică Plopeni și Uzina Mecanică Dragomirești, din subordinea ROMARM. Michael Paul Hrobuchak a fost promovat printre șefii companiilor de armament de stat din România ca „agent CIA”, dar în realitate este un fost lunetist din armata americană. După ce a fost lăsat la vatră, Hrobuchak a intrat în afaceri cu armament în SUA și Europa. Cei doi asociați din firma Bizell Europe SRL, Massimiliano Nicoletti și Michael Paul Hrobuchak, au ajuns într-o situație conflictuală, care a culminat cu apelul la instanțele de judecată.
Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la data de 18.03.2025, reclamantul Massimiliano Nicoletti, în contradictoriu cu pârâta BIZZELL EUROPE SRL, a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării Hotărârii AGA a pârâtei BIZZELL EUROPE SRL din data de 19.02.2025 până la soluţionarea definitivă a acţiunii in anulare formulate împotriva acesteia. În motivarea cererii a arătat, în esenţă, că prin actul constitutiv al societăţii s-a stabilit că atât el, cât şi celălalt asociat, Michael Paul Hrobuchak, au drepturi depline în administrarea societăţii, iar prin reducerea drastică a drepturilor sale de administrator, prin hotărârea contestată, este prejudiciat atât el, cât şi societatea. Potrivit susținerilor reclamantului, fără cunoștința sa, celălalt asociat a procedat la înregistrarea uni proces-verbal şi a unei hotărârii semnată unilateral de către acesta prin care s-au adoptat cele trei puncte de pe ordinea de zi (limitarea puteri de administrator a reclamantului, limitarea efectuării plăţilor în cuantum de 100 de euro precum şi un presupus audit contabil). Toate acestea ar fi dus la încetarea contractului cu banca şi la indisponibilizarea capitalului social, blocându-se astfel activitatea societăţii.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat la judecarea cauzei, la termenul din 30.04.2025 invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active, motivat de aceea că reclamantul a acţionat in calitate de reprezentant şi administrator al societăţii, deşi la data formulării cererii nu mai avea aceste calităţi. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile speciale de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale.
În data de 30 aprilie 2025, instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă. În motivarea deciziei, consemnată de rejust.ro, instanța a arătat că, potrivit legii, pentru ca o cerere de ordonanţă preşedinţială să fie promovată şi admisibilă, se impun a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii unanim recunoscute în literatura de specialitate:
- I. Aparenţa dreptului şi neprejudecarea fondului;
- II. Urgenţa luării măsurii;
- III. Caracterul provizoriu al măsurilor;
Raportat la împrejurările şi obiectul cauzei principale, se constată că în speţa de faţă nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate menţionate anterior. Tribunalul reţine că aparenţa de drept este în favoarea reclamantului, întrucât din actele dosarului nu rezultă că acesta ar fi fost convocat pentru Adunarea Generală a Asociaţilor din data de 19.02.2025, obligaţia de convocare fiind stabilită în mod imperativ de art. 117 din Legea 31/1990. Cu privire la caracterul urgent se reţine că reclamantul a formulat prezenta cerere la o lună după adoptarea hotărârii contestate, nedepunând nicio dovadă din care să rezulte că ar fi fost împiedicat în vreun fel să ia la cunoştinţă de conţinutul acesteia sau cu privire la data la care a luat efectiv la cunoştinţă. Astfel, reclamantul arată că a aflat despre această hotărâre de la partenerii contractuali, însă tot el arată că hotărârea a fost înregistrată la Registrul Comerţului de îndată, iar aceste evidenţe sunt publice. Mai mult, din atitudinea procesuală a reclamantului pe parcursul judecării cauzei (depunerea unei cereri cu caracter urgent fără achitarea prealabilă a taxei de timbru, depunerea de înscrisuri la termenul de judecată, fără a le comunica anterior pârâtei) rezultă că nici reclamantul nu consideră urgentă soluţionarea pretenţiilor sale. Cu privire la prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, tribunalul reţine că în speţă nu s-a făcut această dovadă, suspendarea plăţilor de către bancă, invocată de către reclamant fiind datorată neînţelegerilor dintre asociaţi, nu hotărârii contestate. Cu privire la aceste neînţelegeri tribunalul constată că acestea sunt imputabile inclusiv reclamantului.
Massimiliano Nicoletti a formulat apel care a a fost soluționat recent de Curtea de Apel București:
- Solutia pe scurt: Respinge apelul ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25.06.2025.
