Fostul președinte al ANAF, Sebastian Bodu, în prezent consilier de stat, consideră că un procent rezonabil de cauze pierdute definitiv în instanță, în cazul actelor administrative fiscale, ar trebui să fie undeva de până în 10 la sută. Potrivit Raportului de activitate al ANAF pe 2021, din circa 1.500 de cauze soluționate definitiv, în 900 suma a fost stabilită corect de către inspectorii fiscali, în 550 a fost dat câștig de cauză contribuabililor, iar în 66 s-au pronunțat alte soluții. Într-un interviu acordat publicației Justnews, Sebastian Bodu a apreciat că este mai bine să se rămână pe controlul ulterior la rambursarea TVA, “pentru că decât să blochezi nevinovații în speranța de a-i prinde pe cei care te fraudează, mai bine riști”, chiar dacă România ocupă un loc fruntaș la evaziunea și frauda cu TVA. Fostul președinte al ANAF a subliniat că rolul esențial în această situație revine inspectorilor fiscali, cei cărora “ar trebui să li se aprindă un beculeț la frauda cu TVA – stai că ăsta vrea să facă ceva, nu e în regulă cu el”.
Justnews: Compania Alpiq Energy a câștigat, deocamdată în primă instanță la CAB, un proces cu ANAF privind o decizie de impunere și un raport de inspecție fiscală, legat de suma de 588.638.693 de lei. Apoi, tot la Curtea de Apel București, Johnson@Johnson Romania obține 30 milioane lei, Orange Romania 38 milioane lei etc. De ce ANAF-ul nu angajează case de avocatură mari în astfel de litigii? Cum face de pildă Primăria Capitalei pe anumite spețe?
S.Bodu: E o situație delicată probabil pentru ANAF, și în general, când ai consilieri juridici, apelezi la ei, iar…
Justnews: Și Primăria Capitalei are consilieri juridici.
S.Bodu: Da, nu are interdicție, dar peste o anumită sumă trebuie să faci achiziție publică, iar ca să faci achiziție publică trebuie să probezi că nu ești capabil să asiguri serviciile respective, să asiguri o apărare în instanță corespunzătoare.
Justnews: Nici măcar în dosarele cu mize mari? Am găsit acest exemplu cu Alpiq Energy și suma pusă în discuție, de peste 100 milioane de euro.
S.Bodu: Nu știu, probabil asta este politica instituției. Recunosc că nici când eram eu la ANAF nu apelam la avocați, dar parcă nu erau astfel de sume în discuție. Totuși, noi aveam un procent bun de câștigare a proceselor. Depinde însă foarte mult de modul în care se fac rapoartele de inspecție fiscală, fiindcă atunci când acesta este greșit nimeni nu poate să facă minuni. Nu știu dacă este mai înțelept să apelezi la o firmă de avocatură de renume sau mai bine să analizezi modul de întocmire a rapoartelor de inspecție fiscală, astfel încît acestea să nu fie vulnerabile. La ce se referă rapoartele de inspecție fiscală?! Este vorba de tratamentul fiscal pe care contribuabilul îl aplică anumitor operațiuni cu care Fiscul nu e de acord. Și am să vă dau un exemplu, care este foarte discutat: cheltuielile cu managementul, care de fapt sunt cheltuielile cu consultanța. Legea spune că acele cheltuieli trebuie să fie necesare, adică chiar să ai nevoie de ele. Acuma, oricît de competent ar fi un jurist de la ANAF, ar fi greu de stabilit unde este linia de demarcație între cheltuieli necesare și cheltuieli care nu sunt necesare cu managementul, adică eu, administrator, am avut nevoie de consultanță. Eu, ca administrator, le justific prin aceea că am nevoie să-mi îmbunătățesc managementul. Păi, s-ar putea zice că dacă nu ai manager bun, schimbă-l. Deci, ce vreau să spun este că lucrurile nu sunt în alb și negru, sunt mai degrabă într-o zonă gri, în instanță unii câștigă, alții pierd.
Justnews: O informație dintr-un comentariu: fiecare DRFP are consilieri juridici angajați, persoane care, în general, sunt in relații de rudenie cu conducerile regionale ori sunt doar tinere ieșite de curând de pe băncile facultății. Așa ar fi situația acum la ANAF? Așa era și pe timpul mandatului dumneavoastră?
S.Bodu: Nu știu, dar în perioada mandatului meu nu am avut astfel de plângeri. Dacă le-aș fi avut, aș fi făcut o investigație, să văd ce se întâmplă acolo. Nu am avut o astfel de informație, că ar fi mulți la ANAF, cu rude angajate. Știți care este problema în administrație? Că o dată ce ai intrat în sistem, după ce ai dat concurs, ajungi funcționar public și foarte greu mai poți fi îndepărtat, mai ales în ce privește funcțiile de execuție. Chiar dacă ești rudă cu nu știu cine, chiar dacă ești nepregătit, după ce ai luat concursul, cu greu poți fi dat afară. Deoarece câștigi fluierând, de pe scaun, în instanță.
Justnews: Dar nu cu asta ar trebui să se ocupe Direcția Generală de Integritate din ANAF?
S.Bodu: Când am fost eu la ANAF nu exista Direcție de integritate. Când am ajuns la ANAF, posturile de conducere erau ocupate temporar, cu delegație, iar eu le-am scos la concurs. Să vă povestesc ceva. Mă sună un coleg de la partidul cu care eram în alianță ( n.a. Alianța DA- Dreptate și Adevăr) și îmi spune: Uitați, la județul X s-a înscris cineva la concurs. N-ar trebui să ia concursul. De ce? zic eu. Pentru că nu trebuie, e o problemă, zice el. Păi, a făcut ceva? Spune-mi, dă-mi detalii, să o verific, zic eu. Nu, zice el, e altceva. Ce? zic eu. Păi, nu o cunoaștem, zice el. M-a bufnit râsul și am închis convorbirea. Vă mai spun că persoana respectivă chiar a luat concursul, iar mai târziu a venit la mine și mi-a mulțumit pentru că nu credea că e chiar pe bune concursul. În concluzie, nu știu cât contează existența unei Direcții de Integritate sau mai importantă e o politică a conducerii care să elimine tot felul de situații, pe care le-ați prezentat mai devreme. Acum, juridic obiectiv, este evident că o Direcție de Integritate ar trebui să se ocupe și să asigure o eliminare a unor asemenea cazuri, a conflictelor de interese. Căci ăsta ar fi unul din rolurile ei. Obiectiv vorbind, trebuie să ai niște mecanisme care să-ți asigure o transparență și o integritate, independent de cine se află la conducerea instituției.
Justnews: Altă opinie: ANAF are consilieri juridici slab pregatiti, care nu se implica și în acțiunea de avizare a legalității deciziilor de impunere. Este o informație corectă?
S.Bodu: Nu. Nu se implică fiindcă nu este de competența lor să se implice. Inspecția fiscală face rapoartele doar prin inspectorii care au fost în control. Nu este ca la primărie, unde un act de avizare sau autorizare trece pe la mai multe departamente, iar apoi aruncă o privire și juristul. La inspecția fiscală nu se întâmplă așa. Dacă ar fi așa, atunci s-ar bloca instituția. Ca să-și dea o părere un jurist pe un raport de inspecție fiscală ar trebui să ia tot dosarul, să-l citească cap coadă, să-l analizeze și să emită o părere. Nu se poate așa ceva. De aceea, există Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, unde se analizează din nou dosarul. Și unde, uneori, contestațiile sunt admise.
Justnews: Raportul de activitate al ANAF pe 2021 arată că au fost aproape 1.500 de dosare cu decizii definitive, din care în 900 au fost stabilite corect sumele în sarcina contribuabililor, în 550 nu au fost, iar în vreo 50 au fost date alte soluții. Deci, cam o treime au fost dosare pierdute. Ar trebui să fie mulțumitor pentru ANAF?
S.Bodu: Ca indicator de performanță este un procent mare. Adică, un procent rezonabil de dosare pierdute ar trebui să fie undeva de până în 10 la sută.
Justnews: Ce se poate face?
S.Bodu: De vreun an, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a fost mutată de la ANAF la Ministerul Finanțelor Publice, o decizie înțeleaptă. Deși pe vremea mandatului meu nu era așa, cred că e o decizie bună. E mai bine să fie la o altă instituție, decât lângă cea care emite deciziile de impunere și rapoartele de inspecție fiscală. Tocmai din motivul pe care l-ați observat, să nu vorbească între ei, să fie separați. Cred că important ar fi ca angajații de la Direcția de inspecție fiscală să se uite la practica hotărârilor judecătorești și la practica DGSC și dacă văd că ei au avut o anumită opinie, să o îmbrățișeze și să nu mai facă actele, așa cum cred ei. Fiindcă, dacă vor vedea că există o practică, dacă există decizii ale DGSC sau hotărâri judecătorești definitive ce explică foarte clar de ce au fost desființate anumite rapoarte de inspecție fiscală sau decizii de impunere, atunci ar trebui să-și însușească această practică și să o aplice. Deci, ar trebui ca atunci când se constată că interpretarea asta este cea corectă, atunci trebuie mers pe ea. Și vei evita astfel să încarci inutil activitatea DGSC și să pierzi procese în instanțele de judecată.
Justnews: Despre reincriminarea neplății contribuțiilor. Unii spun că e o idee proastă. Ce părere aveți?
S.Bodu: Incriminarea neplății contribuțiilor a fost declarată neconstituțională fiindcă era neclară, fiindcă spunea că orice fel de nereținere la sursă e infracțiune. Ideea este că legea penală trebuie să fie clară, fapta penală incriminată trebuie să fie clară, iar când spui orice nereținere și sunt zeci de situații de nereținere ai o problemă. Acum au venit cu o anexă la legea evaziunii, care enumeră toate situațiile respective. Acum legea nu mai e neclară. Chestiunea e însă în ce măsură este oportună această reincriminare. Știți care e aici problema? Sunt situații clare de fraudă în care unii nu au chef să plătească contribuțiile. Și vreau să vă explic ce înseamnă asta, diferența dintre neplata contribuțiilor și neplata impozitelor. Contribuțiile nu sunt ale tale, ca patron/administrator, sunt ale angajatului. Deci, dacă nu-i plătești angajatului contribuția, iei din banii lui, nu ai tăi. Prin urmare, tu ai reținut contribuțiile ca angajator, dar nu le-ai virat mai departe statului. Dar ajungem și la o altă situație, mai complicată. Mulți agenți economici fac chestia asta nu pentru că vor să fure banii pe care i-au reținut, ci pentru că au probleme de lichiditate. Și atunci ei folosesc aceste sume de bani reținute, pe care ar fi trebuit să le vireze statului, pentru a-și acoperi niște goluri și a-și finanța afacerea. Și se riscă într-adevăr. Numai că dosarele astea nu prea se finalizează cu închisoare.
Justnews: Și atunci?
S.Bodu: Poate fi de înțeles faptul că una este să furi fiindcă vrei să-ți însușești bunul cuiva și altceva este să reții și să nu virezi pentru că-ți finanțezi afacerea. De altfel și oamenii de afaceri se plâng la rândul lor când trebuie să recupereze bani de la stat. Să vedem care va fi practica, este prea devreme să mă pronunț. Pe de altă parte, s-a introdus controlul ulterior pentru toți contribuabilii. S-a pus în Codul de procedură fiscală ca principiu: când ceri TVA-ul controlul este ulterior. Înainte era doar pentru anumite categorii de contribuabili și-și recuperau TVA-ul după un an probabil, până venea Inspecția fiscală să verifice decontul de TVA. Iar un an, contribuabilul plătitor de TVA trebuia să-și folosească banii lui. Și atunci, pe bună dreptate, contribuabilul spunea: uite, Statul îmi afectează mie finanțarea, că nu-mi returnează banii din TVA decât prea târziu. Și atunci am și eu dreptul să iau din banii ăia pe care îi datorez prin contribuții. Aici trebuie să ținem cont de faptul că administratorul nu ia banii și pleacă cu ei în vacanță. Nu. Îi folosește să-și mențină funcțională afacerea. Și într-un astfel de caz, lipsește intenția de fraudă.
Justnews: Și practic în aceste situații nu faci decât să aglomerezi instanțele și să-i încarci cu dosare pe procurori.
S.Bodu: Din păcate, asta ține de mentalitate. Dăm totul la procurori. Cred că ar trebui făcută o procedură, și procurorii sunt oameni, nu poți să-i încarci cu orice fel de dosare. Bun, chestiile serioase pot merge la parchet, dar toate?! Eu personal, nu sunt neapărat un adept al reincriminării nereținerii la sursă a contribuțiilor. Cred că ar fi trebuit să rămână în domeniul fiscal și nu în domeniul penal. Dar a fost o decizie politică.
Justnews: Avem un nivel uriaș de necolectare a TVA, dar nu prea avem dosare penale la rubrica TVA. De ce?
S.Bodu: Aici avem probleme serioase. Pentru că aici vorbim de fapte făcute de grupuri infracționale organizate. Frauda cu TVA nu se face așa, că s-a trezit cineva într-o dimineață. E o schemă care e pusă în aplicare: faci frauda, apoi sunt lăsate societățile respective să moară, apoi iar faci frauda și tot așa. E o mare problemă, într-adevăr. De ce nu se descoperă? E linia aia de demarcație de care vorbeam mai devreme. Pe de-o parte, dacă pui controlul ulterior, pe cei buni și corecți îi privezi de a-și lua TVA-ul înapoi într-un termen rezonabil, pe de altă parte, este foarte posibil să-ți scape printre degete cei care fraudează. Pentru că, până la controlul ulterior, banii sunt demult pierduți prin cine știe ce conturi. Totuși, ca strategie, eu cred că e bine să rămânem pe controlul ulterior la rambursarea TVA, pentru că, decât să blochezi nevinovații în speranța de a-i prinde pe cei care te fraudează, mai bine riști, asta e.
Justnews: Și nu ar fi trebuit întărite structurile din ANAF, care se ocupă de domeniu, de fraudele cu TVA?
S.Bodu: Problema nu este că ar fi greu de descoperit. Nu e asta. Problema e că sunt greu de prins după aceea, fiindcă la vedere, în față, sunt puși cetățeni din R.Moldova sau din țările arabe.
Justnews: Deci alte instituții, nu ANAF-ul ar trebui să muncească mai mult…
S.Bodu: Da, nu ANAF-ul, fiindcă firmele sunt descoperite ușor. E adevărat că în Cod se spune că dacă există risc de rambursare necuvenită, trebuie să…. Inspectorilor fiscali trebuie să li se aprindă un beculeț la frauda cu TVA: stai că ăsta vrea să facă ceva, nu e în regulă cu el.
Justnews: O întrebare de final: sunteți avocat, profesor și consilier de stat la Guvern. Ce domeniu este mai provocator?
S.Bodu: Nu le pot compara. În calitate de consilier de stat sunt persoana care trebuie să vină cu idei și soluții. Dacă am niște idei mă duc și le spun: haideți să facem așa, cu, de pildă, energia; eu cred că dacă facem așa, nu ar mai crește prețul la gaze. Și încerc să mă fac convingător în impunerea acestei idei. Ca profesor, mi-a plăcut să predau de o viață, de când am terminat facultatea. Deci o fac de plăcere.