45 de studenți au fost exmatriculați de la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, pentru că au copiat la toate examenele online din prima sesiune. Decizia privind exmatricularea celor 45 de studenţi din anul I a fost luată marţi de rectorul Universităţii din Bucureşti, profesorul Marian Preda. Justnews a vrut să afle care este opinia unor cadre didactice, dar și a unor studenți de la Drept despre acestă situație.  Întrebările adresate interlocutorilor au fost următoarele

• Din perspectiva unui cadru didactic/student la drept, care este părerea dv despre decizia luată de conducerea Facultății de Drept în privința studenților care au fraudat examenele?
• Opinia publică a criticat hotărârea luată în privința studenților. A fost o adevărată luptă cu argumente pro și contra acestei decizii. Credeți că s-ar fi putut lua o altă decizie în privința studenților? Daca da, care anume?
• Conducerea Facultății de Drept declară că decizia este o expresie a curajului de a spune nu fraudei la examen. Ce considerați a fi important de transmis atât studenților, cât și profesorilor pentru ca astfel de comportante să nu mai existe nici la Facultatea de Drept, dar nici la o altă facultate?

Anca Bălășoiu – cadru didactic, avocat

Pentru fiecare cadru didactic, disciplina în cadrul examenelor este extrem de importantă. Consider că un dascăl trebuie sa facă echipă cu studentul, să lucreze împreună cu acesta până la nivelul de performanță necesar pentru ca studentul să promoveze un examen cu brio, indiferent de gradul acestuia de dificultate. Este o relație în care atât profesorul, cât și studentul, trebuie să-și respecte rolurile. Frauda la examen reprezintă o încălcare a angajamentului pe care studentul și-l asumă sau ar trebui să și-l asume atunci când începe studiile universitare și, totodată o încălcare a limitelor procesului de învățare. Această încălcare trebuie sancționată ca atare, în limitele regulamentului universitar.

Situația de la Facultatea de Drept a Universității București este una gravă pentru toți factorii implicați. Discutăm despre o facultate de referință, cu tradiție în formarea viitorilor juriști, oameni ai legii, pe de-o parte și de un număr impresionant de studenți care au fraudat sesiunea de iarnă – 45 de tineri care, culmea, se doreau a fi parte din această tradiție, pe de-altă parte. Sancțiunea aplicată, în acest context, vine ca o metodă reparatorie nu doar față de conduita studenților vinovați ci și pentru reputația instituției de învățământ, care trebuie să rămână una de referință pentru mediul universitar românesc.

Cred că este important pentru toți actorii implicați în procesul de învățământ să înțeleagă că nu se poate tolera o simulare a actului didactic, în totalitatea de predare și examinare. Adoptarea unei conduite superficiale, insuficient de riguroase, poate avea consecințe foarte grave pentru viitorul profesiilor juridice.

Consider că, o dată cu progresele tehnologice și de comunicare la care luăm parte, va fi o adevărată provocare să ținem pasul cu metodele de fraudare a examenelor și este necesară revizuirea regulamentelor universitare, în vederea stabilirii unor sancțiuni potrivite cu faptele săvârșite și eficiente, după modelul instituțiilor similare, cu tradiție, din străinătate. Printr-o conlucrare cu reprezentanții studenților, putem reuși să prevenim fraudele și este important să facem acest lucru, în fiecare universitate, pentru că viitorul profesional al studenților noștri este în joc.

Alexandru Roșu – cadru didactic, avocat

Apreciez că, dincolo de stabilirea unei sancțiuni pentru acești studenți, este important să analizăm cauzele  – de ce un număr atât de mare de studenți au ales să fraudeze examenele, din primul an, la o universitate de referință. Cum au fost organizate examenele, gradul de dificultate. Acest moment trebuie să constituie un punct zero în soluționarea unor asemenea încălcari de regulament.

S-ar fi putut adopta o altă soluție, dacă regulamentul ar fi permis o altă sancțiune. Cred că, așa cum și actele normative la care facem referire în actul predării conțin sancțiuni în anumite limite sau graduale, tot așa ar trebui să avem și in regulamentele universitare. Aplicarea unei sancțiuni trebuie să se realizeze ținându-se seama și de faptul că studenții se aflau la prima abatere de acest gen.

Cred că este necesar să lucrăm permanent la calitatea actului didactic să-i învățăm pe tineri cum să învețe. Să le transmitem tot ceea ce este necesar pentru a avea o viață profesională de succes, iar sancțiunile să fie unele care să dea rezultate, pe termen lung

 M.I – student drept 

Luând in considerare faptul că cei de la conducerea Facultății de Drept din cadrul UniBuc au aplicat regulamentul intern, procedând conform legii proprii de organizare, aș fi în primă instanță înclinată să spun că, da, a fost o decizie corectă; asta dacă ne uităm strict la ceea ce spune regulamentul, la fapte și la consecințe. Cu toate acestea, în situația dată există un fenomen amplu în cadrul unei instituții importante, iar un alt lucru important ce se învață la drept e că orice regulă are și o excepție. Acești studenți erau în primul semestru al primului an de studii, iar pe lângă datoria de a preda, profesorii trebuie și să le inspire studentilor lor acest spirit de corectitudine despre care vorbește acum Universitatea, după luarea deciziei. Dat fiind ca fenomenul este atât de amplu, ancheta trebuie să fie și în rândul cadrelor didactice, nu doar în rândul studenților. Fraudarea unui examen nu trebuie tolerată, prin acestea nu iau apărarea studenților, care poate că au crezut că va fi ușor să fii student la drept, mai ales în online; tot ceea ce spun este ca, odată ce frauda a fost comisa de un număr atat de mare de studenți din acelasi an de studiu în cadrul aceleeasi facultăți, exista în mod clar și anumite deficiențe în cadrul acelui sistem instituțional.

Consider că studenții, fiind în anul 1, după un semestru de facultate în sistem online, ar fi putut să primească alt tratament, precum o sanctionare disciplinară de pildă, ori trecerea de la învățământul cu frecvență la cel cu frecvență redusă, suspendarea de la locul bugetat ori suspendarea burselor, acolo unde acestea ar fi fost aplicabile.

Frauda nu este mereu vizibilă, însă atunci când se întâmplă totuși la scară largă și într-un mod evident, mai ales în sistemul de învățământ, trebuie să începem să gândim puțin „outside the box”, să gândim într-un mod în care să ajutăm ambele părți ale ecuației în acest proces educațional, nu să sancționăm conform „legii”, fără să ne gândim in profunzime la aspectele care au condus la existența fenomenului respectiv. Am apreciat mențiunea rectorului cu privire la îmbunătățirea relației student-profesor, însă această îmbunătățire trebuie făcută prin comunicare cu ambele parti implicate și prin fapte reale, nu doar prin sugestii provenite în cadrul unui comunicat de presă.

L.B – Student drept 

Consider că ce s-a întamplat cu cei 45 de studenti care au fost exmatriculați de la Facultatea de drept din cadrul Universității Bucuresti este o mare dovadă de falsitate și ipocrizie din partea conducerii cat și a noastră, ca popor. Toti suntem conștienți cât de corupt este acest stat. Este aberant sa te aștepți de la niște oameni, de 18-19 ani, să cunoască niște consecințe, când ei văd zilnic ca în jurul lor nimeni nu prea suferă consecințe, că deh, în România ne place mult “favorizarea făptuitorului”.

In acest caz, ma întreb, pentru o “faptă” minusculă, care nu ține de ei, ci de educația pe care a eșuat statul român să le-o ofere, de ce nu se aplică favorizarea lor? De ce nu au avut drept consecință, un an în plus de cursuri, an în care să li se explice de ce nu e bine să fraudezi un examen? Cum să știe ei să diferențieze între furt și o simplă joacă de a notele? Imi permit să o numesc joacă de a notele pentru ca și eu, la rândul meu, am terminat 4 ani de facultate, în curand 5, ca să observ că unii profesori, din acest motiv s-au făcut profesori. Nu ca să învețe, nu ca să fie dascăli, nu ca să schimbe ceva în mintea unui tânăr ușor influențabil care este la vârsta la care se descoperă, este modelat și educat. Am avut si eu parte de a lungul celor 5 ani de studii în care unii profesori exact așa se exprimau: “la ora mea, 10% din studenți promovează”. Cum? Cum să te astepti de la 200 și ceva de studenți, care aud acest lucru să fie 100% corecți cu examenul acelui profesor? Toți avem probleme, toți incă suntem influentați de perioada comunistă, un lucru încă trist în 2021, dar adevărat. Am cunoscut studenti care la 20 de ani imi spuneau că iși iau bătaie acasă de la parinți dacă vin cu o notă sub 8. Cum să reacționeze acel om, care este antrenat psihic să facă totul în așa fel încât să nu-și ia bătaie acasa? Intervine în creierul lui acel survival mode, fight or flight, pentru că tot ce își dorește este să fie în siguranță. Cred că oricare dintre noi, dacă ar fi să aleagă intre a iși lua bătaie sau a copia la un examen, am alege să copiem. Este normal, este uman să iți doresti siguranță. Acum revenind la fraudarea examenului, 45 de studenți au copiat la un examen. Intrebarea este: s-a facut o analiză asupra materiei, asupra profesorului, asupra cerințelor pe care studenții trebuiau să le indeplinească? Si eu am terminat dreptul și stiu ce vorbesc cand zic că unii profesori chiar cer imposibilul.

Cu siguranță nu este de apreciat ce au făcut acesti studenți, dar nici de condamnat, pentru că, după cum am menționat și mai sus, sistemul în care trăim, viata pe care o ducem în Romania, ne arată că nu există limite în ceea ce priveste corupția. Totodată consider că este de menționat și cum unii profesori fac intenționat diferite “manevre” pentru a “prinde studenții”. Cunosc un caz (la facultatea X) unde profesorul Y le-a cerut studenților să-i cumpere cartea pentru a le da puncte în plus la examen și pe lângă faptul că le-a cerut să cumpere o carte le-a cerut și o mică suma de bani pentru a putea promova examenul. Este normal? Da și nu. Da, pentru ca în Romania, asta a devenit normalitatea. Să le fie frica studenților să facă orice mică sesizare pentru ca “cine știe ce mi se întâmplă”. Nu, din motive logice și de etică. Așadar, consider că acest “public display” de rușine, prin care au fost târâți cei 45 de studenți, reprezintă ipocrizia statului român, care preferă să sancționeze niste amărâți de studenți de anul 1, cand umblă liberi zeci si poate sute și mii de “oameni respectabili” care au ajuns deja sa reprezinte statul prin diferitele funcții pe care le ocupă (judecători, avocați etc).

 A.C.G – student drept

Din poziția unui student în al patrulea an la o facultate de Drept sunt empatică cu cei propuși spre exmatriculare, înțeleg stresul cu care se confruntă un student în primul an de studiu la Drept și reiterând ultimii patru ani înțeleg nevoia de a micșora cantitatea de informație care se cere a fi reținută, reprodusă și folosită corespunzător. Ca viitor jurist consider că exmatricularea studenților care promovează examenele prin fraudă este singura soluție pentru „curățarea” și eficientizarea procesului academic. Oricât de complicată ar părea problema cu care ne confruntăm, de fapt, răspunsul este simplu. Fraudarea examenelor este o problemă reală ce se regăsește în universitățile din România. Sălile facultăților sunt ticsite de studenți dezinteresați, foști elevi care au fost învățați că urmarea unei facultăți este singura soluție pentru a reuși în viață, participarea la cursuri și seminare este contorizată prin liste de prezență inutile, iar băncile din spatele amfiteatrelor se erodează încetișor în forme de capete plictisite a celor care speră ca la examen profesorul să nu aducă supraveghetori suplimentari și să își admire pantofii pentru trei ore. Decizia, în opinia mea, nu trebuie disecată, criticată și nici măcar aplaudată. Decizia de a exmatricula – un student sau toții studenții care au fost surprinși fraudând un anumit examen – trebuie împământenită în mentalitatea conducerii tuturor facultăților din țară, trebuie impus un respect pentru profesori, seminariști și colegi studenți care doresc să intre în profesiile juridice cu demnitatea intactă.

Desigur că alte soluții ar fi putut fi găsite pentru sancționarea studenților care au fraudat un anumit examen. Astfel de soluții sunt găsite de ani de zile pentru cei care sunt prinși fraudând. Întrebarea este dacă ar fi fost justă orice altă măsură. Propun oricui citește aceste rânduri să își imagineze că în ultimele trei zile, timp de 18 sau 20 de ore pe zi, a stat lipit de un tratat, un curs sau o lege cu scopul de a se pregăti pentru un examen. Ei bine, atunci când lupta de pe băncile facultății, pentru locul la buget, pentru bursă de merit sau loc în cămin se dă între un student ale cărei arme sunt stiloul și gândirea critică și juridică și un altul care are toate informațiile necesare scrise „în palmă”, trebuie să ne punem întrebarea dacă o altă soluție nu ar fi fost pur și simplu disproporțională cu gravitatea faptei lor. Cât timp acești studenți încă se află pe băncile facultăților, nu profesorul fraudat este cel care are ceva de pierdut, ci colegii celui care fraudează, cei care învață, cei care vor să devină juriști calificați, competenți și cu coloană vertebrală. Mai apoi, după ce suntem exaltați că ne vedem cu diploma de licență în mână, putem să ne punem problema, ca juriști, dacă nu cumva am facilitat intrarea în profesiile juridice a unor oameni care nu au ce căuta acolo. Nu este datoria organizatorilor de examane de intrare în profesie să trieze studenții corecți, morali și culți de cei care și-au petrecut studenția scriind copiuțe sau conspirând să copieze în masă. Este datoria celor care ne coordonează timp de patru ani să inspire în noi un sens al dreptății și al adevărului și să îi sancționeze pe cei care vor să fraudeze pentru locul lor în cadrul facultăților prestigioase din țară.

Consider că respectarea unui regulament nu este o expresie a curajului. Probabil majoritatea regulamentelor universităților din țară prevăd că fraudarea examenelor rezultă în exmatriculare sau propunere de exmatriculare, iar respectarea acestor reguli nu poate fi văzută nici ca o dovadă de curaj, nici ca o greșeală, o exagerare. Daca exmatricularea este o sancțiune exagerată, regulamentele trebuie să se schimbe. Dacă nu acesta este cazul, regulile trebuie respectate. Răspunsul, cred eu, este unul simplu. Cei care merită trebuie să fie susținuți din toate puncetele de vedere de conducerea facultăților, de profesori și de profesioniștii pe care îi întâlnesc în parcursul lor academic, iar cei care recurg la metode nedemne de promovare a examenelor trebuie să plece, să înceteze a îngreuna și mai mult un sistem deja cocârjit de birocrație și, uneori, de ignoranță.

H.S – student drept

Din perspectiva unui student la drept, consider că decizia Facultății de Drept din Bucuresti de a exmatricula studenții care au fraudat examenul este pe deplin intemeiată, deoarece prin fraudarea examenului nu a avut de suferit doar facultatea ca instituție (sau nu așa mult, cel putin), ci ceilalți studenti. Nu de multe ori, diferențierea între locurile la buget/cu taxă sau la locurile pentru burse se fac la câteva sutimi, mai ales la facultățile de prestigiu, motiv pentru care consider că, având în vedere potențiala miză (sume de bani cu titlu de burse/taxe) și cei care au avut de suferit (studenți care au încercat să promoveze examenul în mod corect) decizia Facultății este intemeiată.

Sunt de acord ca s-ar fi putut lua și altă măsură, ipotetic vorbind, dar consider măsura exmatricularii drept cea mai potrivită. Un factor important a fost, în opinia mea, că studentii respectivi studiau la facultatea de drept, fiind văzuți de restul societatii ca fiind următorii infăptuitori ai Justitiei, motiv pentru care consider că o masura mai ușoară, cum ar fi un avertisment, ar fi fost prea lejeră.

Consider că este important de transmis, pentru studenți, faptul că mediul universitar este extrem de diferit față de cel gimnazial/din liceu (unde frauda examenelor este o obisnuință). In mediul universitar, consecințele sunt mult mai serioase, deoarece, asa cum am spus mai sus, și mizele sunt mult mai mari. Cred că ar fi mult mai bine dacă studenții ar vedea învățământul universitar mai mult ca o profesie, tratându-l astfel cu mult mai multă seriozitate, decât ca o continuare a liceului.

R.O – student la drept

Fraudarea examenelor este fără doar și poate condamnabilă. Cu toate acestea, consider că masura a fost aplicată global mai degrabă pentru a da un exemplu, rezolvând efectul și nu cauza problemei. Este vorba de 45 de studenti care se aflau pe un grup de Whatsapp. Consider că sanctiunile ar fi trebuit aplicate gradual. Cu siguranță unii dintre membri grupului au fost doar adăugati și nu s-au folosit de materialele respective. Orice fraudă sau tentativă de frauda este condamnabilă, dar exmatricularea și interdicția înscrierii tuturor celor 45 de studenți la Facultatea de Drept a Univ. București, pe o perioada de 3 ani, în opinia mea, este exagerată.

Opinia publică cu siguranță va avea întotdeauna păreri împărțite. Sunt de părere că o cercetare mai în detaliu a celor întâmplate, o analiză a persoanelor care au contribuit activ și altii care au fost doar adăugati în grup, urmate de o aplicare proportională a sancțiunilor ar fi oferit o justețe mai mare fenomenului. S-ar fi putut da avertismente, mustrări, iar dacă se repeta evenimentul să fie exmatriculati.

Sunt de acord că un mesaj anti-fraudare ar trebui să fie piatra de temelie a universităților. Insă se pune problema, ca și in orice sistem sancționatoriu, a unei individualizări a sancțiunii. Astfel, justețea măsurii ar fi fost mai bine înteleasă de toți actorii problemei. Inclusiv profesorii, cel puțin pe viitor, ar putea să conceapă subiecte la care posibilitatea de fraudare este redusă. Un exemplu ar fi modalitatea orală. Cu toate că impune un efort suplimentar din partea profesorilor, rezultatele relevă mult mai mult cunoștințele studenților. Consider acest eveniment unul nefericit si sper ca în viitor astfel de măsuri să fie aplicate proporțional.

A.O – student drept

Măsura a fost ușor prea dură, având în vedere faptul că este vorba și de studenți în anul 1 care nici nu au experimentat senzația unui examen în amfiteatru și care nu au înteles, neparticipând fizic la un examen, măsurile care se luau pentru a se înlătura frauda.

O măsură de asemenea dură, dar în același timp din care aceștia să învețe o lectie, ar fi fost să repete anul.

Curajul de a spune nu fraudei la examen nu trebuie să se învețe în facultate, acolo e prea târziu să înveți asa ceva, mai ales atunci când faci facultatea fără gandul și intenția reală de a intra într-o profesie juridică. Fiecare student ar trebui să fie conștient că învață pentru el, iar profesorii nu ar trebui sa fie politiști printre aceștia în timpul examenelor. Datoria profesorului este să ia într-adevăr anumite măsuri, însă nu să facă din acestea preocuparea sa principală.

foto:flickr.com