La începutul acestui an, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov – Secția I Civilă, Compania Națională „Aeroporturi București” SA (CNAB), în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâta BUCHAREST INTERNATIONAL CARGO CENTRE SA (în continuare BICC), solicitând instanței ca, pe calea ordonanței președințiale:
-să dispună suspendarea executării/producerii de efecte a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor BICC din data de 31.12.2025, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare formulate de CNAB, dosar aflat pe rolul Tribunalului Ilfov;
-să oblige pârâta ca, pe durata suspendării dispuse, să se abțină de la orice demersuri de valorificare a hotărârii din 31.12.2026, inclusiv, fără a se limita la: depunerea/redepunerea/completarea cererilor la ONRC având ca obiect prelungirea datei, modificarea actului constitutiv sau orice alte mențiuni întemeiate pe hotărârea din 31.12.2025, solicitarea publicării în Monitorul Oficial, partea a IV-a a hotărârii sau extraselor aferente, invocarea hotărârii în raporturile cu terții, în scopul aparenței de continuitate a societății după 01.01.2026;
-să oblige pârâta să comunice către ONRC faptul că există litigii pendinte având ca obiect anularea hotărârii AGEA din 31.12.2025 și existența prezentei ordonanțe de suspendare;
-să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, consemnate de rejust.ro, CNAB a arătat este acționar al BICC, deținând 27,00006% din capitalul social, reprezentând cea mai mare cotă de participare dintre acționari, cotă stabilită în considerarea aportului esențial – dreptul de folosință asupra terenului de 35.000 mp, aflat în perimetrul Aeroportului International Henri Coandă București. BICC a fost constituită ca societate cu durată determinată, iar ultima prelungire a duratei a fost stabilită până la 01.01.2026 (prin hotărârea din 28.12.2015 publicată în Monitorul Oficial). Actul constitutiv al BICC prevede că prelungirea duratei se aprobă de AGA cu unanimitate și cu minimum 6 luni înainte de expirare, termen limită care, raportat la data de 01.01.2026 a fost de 30.06.2025. A precizat reclamanta că, în anul 2025, CNAB a acționat transparent și cu bună credință, comunicând poziția sa: prelungirea duratei BICC poate fi acceptată doar condiționat de semnarea, până la data de 30.06.2025, a unui contract de închiriere pentru teren, și nu în baza unui drept real de folosință (superficie). Contractul nu a fost semnat, așa că, în lipsa unei hotărâri valabile adoptate în termenul statutar, BICC a intrat la 01.01.2026, în dizolvare de drept prin expirarea duratei (art. 227 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990), având consecința deschiderii procedurii de lichidare și cu restrângerea radicală a capacității de a desfășura operațiuni noi (art. 233 din Legea nr. 31/1990).
În ajunul expirării duratei societății, BICC a organizat o AGEA (Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților) la 31.12.2025, în care a supus la vot prelungirea duratei/transformarea duratei/modificarea actului constitutiv, respectiv prelungirea duratei de funcționare a societății pe o durată de 10 ani, până la data de 31.12.2035, însă CNAB a votat împotrivă la toate punctele relevante, iar pârâta a comunicat doar un extras de proces-verbal, confirmând prin corespondență că procesul-verbal integral era în curs de semnare, și că nu există hotărârea AGEA redactată ca act distinct. Pârâta a încercat înregistrarea la ONRC a unei pretinse prelungiri, demers amânat de ONRC pe considerente ce se confirm respectiv lipsa hotărârii AGEA indispensabile publicității și neîndeplinirii cerințelor legale pentru opozabilitate. Reclamanta a arătat că menținerea sau crearea aparenței de continuitate a societății după data de 01.01.2026 permite pârâtei să continue folosirea terenului CNAB fără titlu juridic, în lipsa contractului de închiriere refuzat de pârâtă și nesemnat de părți. Această stare de fapt este de natură să producă un prejudiciu grav și dificil de reparat ulterior, constând în lipsirea temporară, dar efectivă, a CNAB de prerogativele dreptului său de proprietate asupra terenului, în imposibilitatea de a-și exercita liber posesia, folosința și dispoziția asupra unui bun esențial pentru desfășurarea activităților aeroportuare, precum și în menținerea ocupării fără titlu juridic, cu consecințe patrimoniale, operaționale și instituționale majore. A mai arătat reclamanta că măsura solicitată este una provizorie, fiind menită să menită să mențină situația de fapt și de drept existentă la momentul intervenirii dizolvării de drept a societății BICC SA, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 31.12.2025 și a tuturor demersurilor conexe acesteia.
Pârâta BICC a depus întâmpinare, arătând în esență, că AGEA, convocată în mod legal și statutar, s-a întrunit la data de 31.12.2025 și a hotărât prelungirea duratei de funcționare a societății cu 10 ani, până la data de 31.12.2035. La adunare, au fost prezenți și au transmis votul lor prin corespondență 100% din capitalul social al societății, însă având în vedere dispozițiile art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, s-a constatat situația de conflict de interese în care se regăsea CNAB, prin prisma faptului că, în data de 19.06.2025, aceasta și-a exprimat votul condiționat de prelungirea duratei de funcționare a societății cu 10 ani, condiționat de încheierea contractului de închiriere a terenului în suprafață de 35000 mp. Dat fiind conflictul de interese manifestat de către CNAB încă de la întrunirea AGEA anterioare și pe care chiar CNAB l-a subliniat/confirmat prin cererea de ordonanță președințială, CNAB nu a luat parte la deliberări și nu a fost luat în calcul la alcătuirea majorității. Prin urmare, în mod legal, calculul majorității cerute a fost realizat dosar pe baza votului aferent acționarilor dezinteresați.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Ilfov a constatat că reclamanta nu a dovedit necesitatea unei intervenţii prompte a instanţei pentru suspendarea efectelor hotărârii adunării generale extraordinare a asociaţilor. Măsurile cu privire la care s-a solicitat suspendarea, nu au efecte ireparabile asupra patrimoniului reclamantei, astfel cum s-a arătat anterior, a arătat judecătorul. Prin urmare, nu există niciun risc sau prejudiciu iminent, existând la dispoziția reclamantei căile procesuale prevăzute de lege, însă acesta vor deveni de actualitate la un moment ulterior, după analiza fondului pretențiilor reclamantei. Din contră, prejudiciile ar putea fi iminente doar în cazul admiterii cererii şi suspendării hotărârii AGEA, deoarece efectele s-ar produce imediat, față de societatea însăși. Judecătorul a concluzionat că toate aceste motive de nelegalitate ale hotărârii contestate pot fi analizate numai pe calea dreptului comun, în condiţiile art. 132 din Legea. nr. 31/ 1990, iar nu pe calea unei proceduri speciale, precum cea a ordonanţei preşedinţiale. Pentru aceste considerente, constatând că ȋn cauză nu sunt ȋndeplinite în mod cumulativ condițiile cererii de ordonanţă preşedinţială, la 10 matie 2026, Tribunalul Ilfov a respins cererea ca neîntemeiată.
Reclamanta CNAB a atacat în zadar sentința la instanța superioară. Chiar la primul termen de judecată, din 14 mai 2026, Curtea de Apel București a soluționat definitiv cauza:
- Solutia pe scurt: Respinge apelul ca nefondat. Obligă apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 12.938,25 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Definitivă. Pronunţată, astăzi, 14.05.2026, şi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
