La mijlocul lunii mai a anului trecut, pe rolul Tribunalului București – Secția I penală, a fost înregistrată sesizarea privind acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr. 4419/D/P/2023 între procurorul din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) – Secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice și inculpata Anghel Rodica Ruxandra, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 alin. (1) și (2) C.pen și de transfer neautorizat de date informatice, prev. de art. 364 C.pen, ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C.pen.
Ce susține DIICOT
În cuprinsul actului de sesizare, procurorii DIICOT au reținut că în perioada 07.07.2023 – 11.07.2023, după ce i-au încetat raporturile de serviciu, în funcția de director grad II al Direcției Dezvoltarea Industriei de apărare din cadrul Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului conform Ordinului de ministru nr.93/07.07.2023, fără drept, inculpata a accesat sistemele informatice ale ministerului având instalate HDD-ul marca Patriot cu seria PS256GPM280SSDR PE000549 și HDD-ul marca Seagate cu seria SN 9VML6FTS, în scopul obținerii de date informatice. În aceeași perioadă, inculpata a transferat, fără drept, datele informatice, respectiv fișierul cu denumirea bkp.2023..conținând ( mesaje și fișiere atașate acestora) existente în contul de e-mail, utilizată anterior de către aceasta în exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și alte documente de serviciu, din sistemele informatice ale ministerului în dispozitivele personale de stocare date informatice My Passport cu seria cu seria CEE519BA și WD My Passport 2627 USB Device.
Acordul inculpată-procuror
Ca urmare a încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, inculpata a acceptat următoarea pedeapsă:
- 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prev. și ped. de art. 360 alin. 1 și 2 C.p,
- 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice, faptă prev. și ped. de art. 364 C.p, urmând a se executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se aplică un spor de 2 luni (1 an și 2 luni închisoare).
De asemenea se convenise asupra unei pedeapse accesorii, respectiv interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. 1 lit a C.p., precum și asupra unei pedepse complementare, respectiv interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice.
Cele două părți au mai acceptat că executarea pedepsei va fi suspendată, sub supraveghere, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de validare a acordului de recunoaştere a vinovăţiei. În temeiul art. 93 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere, inculpata urma sa respecte următoarele obligații:
- a) Să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bucuresti, la datele fixate de acesta;
- b) Să primească vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
- c) Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței si orice deplasare care depășește 5 zile;
- d) Sa comunice informații si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existență.
S-a mai stabilit că inculpata va avea obligația să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor sau D.G.A.S.P.C București, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
Ce au decis judecătorii
La 23 octombrie 2025, instanța de fond a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr. 4419/D/P/2023 între procurorul DIICOT și inculpata Rodica Ruxandra Anghel. În motivarea sentinței, consemnată de rejust.ro, judecătorul a explicat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege privind conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției. Astfel, relativ la pedepsele complementare și accesorii indicate în acord, în primul rând, nu se poate stabili dacă acestea au fost aplicate pe lângă una dintre pedepsele principale, pe lângă ambele pedepse principale sau pe lângă pedeapsa rezultantă potrivit regulilor concursului, respectiv momentul de la care curg aceste pedepse. În al doilea rând, se constată că, deși ar fi fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C.pen. – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, nu a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) C.pen. – dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, în pofida faptului că, potrivit art. 66 alin. (3) C.pen., interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b) se dispune cumulativ. Relativ la individualizarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, constată că, potrivit art. 93 alin. (1) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte (toate) măsurile de supraveghere prev. la lit. a)-e) și, potrivit 93 alin. (2) C.pen., condamnatului i se impune (obligatoriu) să execute una sau mai multe dintre obligaţiile prev. la lit. a)-d) (minimum una). Or, se constată că inculpatei nu i-a fost aplicată una dintre măsurile de supraveghere obligatorii, prev. de art. 93 alin. (1) lit. d) C.pen. – să comunice schimbarea locului de muncă și nici nu a fost aplicată una dintre obligațiile prev. de art. 93 alin. (1) C.pen., deși negocierea acestei modalități de executare trebuie să vizeze obligațiile care vor fi impuse inculpatului dintre cele prevăzute de art. 93 alin. (2) C.pen., întrucât legea nu impune automat aplicarea tuturor, ci cel puțin a uneia dintre acestea.
În opinia judecătorului, aceste aspecte nu pot fi complinite de procuror în procedura prevăzută de art. 484 alin. (1) C.proc.pen. și, cu atât mai mult, de instanța de judecată prin sentința penală, nefiind de conceput ca instanța să creeze pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord. Instanței nu îi este permis să stabilească, pe cale inductivă, conținutul și efectele acordului de recunoaștere a vinovăției și, implicit, obiectul și limitele judecății, sau să îl intuiască. În virtutea principiului separării funcțiilor judiciare, judecătorul nu poate complini funcția de acuzare și să se substituie subiecților procesuali – părți ale actului de negociere. Chiar dacă printr-un demers logic, sau prin apelul la normele penale, în urma examinării actului de sesizare și a dosarului de urmărire penală, instanța ar putea, în mod rezonabil, stabili care ar fi putut fi intenția procurorului și a inculpatului, cu ce anume ar fi înțeles procurorul să învestească instanța, o atare concluzie nu poate constitui un remediu al actului de sesizare, întrucât formularea acuzației trebuie să rămână atributul exclusiv al procurorului, a concluzionat instanța.
Inculpata a atacat în zadar sentința Tribunalului București căci, la sfârșitul lunii trecute, Curtea de Apel București a soluționat definitiv cauza:
- Solutia pe scurt: Decizia penală nr.558/A. În baza art. 488 alin. 4 lit. a) C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata Anghel Ruxandra-Rodica împotriva sentinţei penale nr. 1052/23.10.2025 a Tribunalului Bucureşti – Secția I penală. În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. o obligă pe apelanta-inculpată la plata sumei de 500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Definitivă. Pronunţată azi, 30.03.2026, prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi a procurorului prin mijlocirea grefei instanţei.
