Judecătoarea Eugenia Pușcașiu este de mai bine de 4 ani decanul de vârstă al instanței supreme. Ea activează la Înalta Curte de Casație și Justiție din anul 2010, promovând la această instanță alături de preşedintele de la acea vreme a Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), Mona Pivniceru, ieșită din activitate ca judecător constituțional. În iunie anul acesta, Eugenia Pușcașiu, care activează la Secția I Civilă a ÎCCJ, a cerut și obținut pentru a 5-a oară (și ultima) avizul anual al Secției pentru judecători a CSM pentru menținerea în activitate după împlinirea vârstei de 65 ani, pe o perioadă de 1 an, respectiv până la data de 19.08.2024.
Litigiul
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 mai 2021 pe rolul Tribunalului Cluj, Secţia civilă, Eugenia Pușcașiu și sora sa, XXXX, în calitate de reclamante, au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, obligarea pârâtei la plata sumei de câte 2.000.000 euro daune morale echivalentul în lei la data plătii, cu dobânzi legale si rata inflaţiei până la plata integrală, pentru neemiterea nici până în prezent a titlurilor de proprietate, obligaţie stabilită printr-o sentinţă definitivă a Judecătoriei Cluj-Napoca. În motivarea cererii, consemnată de rejust.ro, cele două reclamante au explicat că au făcut numeroase demersuri şi cereri în sensul emiterii titlurilor de proprietate, fiind depusă toată documentaţia necesară emiterii titlurilor de proprietate, documentaţie finalizată în condiţiile şi în temeiul legii speciale nr. 18/1991, fiind depuse şi procesele verbale de punere în posesie. Totuși, pârâta nu a emis nici până în prezent titlurile de proprietate, fapt ce dovedeşte fără posibilitate de echivoc, atât reaua credinţă cât şi culpabilitatea pârâtei în ce priveşte îndeplinirea obligaţiei de emitere a titlurilor de proprietate.
În replică, pârâta a explicat că nu se pune în discuţie existenţa sau inexistenţa dreptului de proprietate al reclamanţilor pentru imobilul respectiv, ci este vorba doar de o procedură administrativă. Astfel, a fost emis în 1996 un titlu de proprietate, ulterior unui titlu executoriu din 1993, iar reclamantele – persoane interesate direct şi având cunoştinţă de titlul executoriu – au semnat procesul verbal de punere în posesie şi au ridicat titlul de proprietate, fără însă să sesizeze erorile din documente – respectiv neconformitatea acestuia cu dispozitivul titlului executoriu. Mai mult, conform legislaţiei în vigoare la acea dată, având în vedere neconformitaţile existenţe între titlul de proprietate şi titlul executoriu, reclamantele aveau posibilitatea deschiderii unei acţiuni în justiție pentru anularea acestuia, în temeiul Legii 18/1991, si îndreptarea erorilor cu consecinţele de rigoare pentru Comisie, cu atât mai mult cu cât titlul de proprietate a fost emis pentru o suprafaţa mai mică, respectiv de 2,75 ha, decât cea aprobată. Reclamantele nu au uzat de prevederile legale în vigoare și au stat în pasivitate. Neconcordanţele s-au constatat abia mai târziu de către Comisia locală de fond funciar, care totuși a încercat punerea în aplicare a dipozitivului titlului executoriu în concordanţă cu modificările legislative intervenite. În opinia pârâtei, dacă există vreo culpă în ceea ce priveşte situata creată, aceasta aparţine exclusiv reclamantelor, care au rămas în pasivitate în toată perioada de timp scursă după momentul pronunţării sentinţei civile din 1993.
Soluțiile judecătorilor
În mai anul trecut, Tribunalul Cluj a pronunțat o primă soluție în acest dosar, admițând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj și respingând astfel ca prescrisă acţiunea civilă formulată de cele două reclamante. Instanța a explicat că acţiunile care au ca obiect dreptul de proprietate asupra unui imobil sunt acţiuni reale imobiliare, pentru acestea fiind prevăzut în mod expres termenul de prescripție a executării silite de 10 ani. În ceea ce privește momentul de debut al termenului de prescripție, avându-se în vedere tocmai susţinerile reclamantelor astfel cum acestea au fost circumscrise cererii de chemare în judecată, tribunalul conchide că momentul începutului prescripţiei dreptului material la acţiune este cel târziu momentul în care pârâta din prezenta cauză a comunicat reclamantelor că, în vederea punerii în executare a sentinţei civile din 1993, Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 i-a confirmat că punerea în executare a sentinţei se va face prin punerea în posesie asupra terenurilor din sentinţă, respectiv data de 30 iulie 2004. Prin urmare, de la acea dată, reclamantele au avut la dispoziție un minim de elemente pentru a acţiona, respectiv obiectul, valoarea litigiului şi pe cel răspunzător. Astfel, odată stabilit acest aspect, în condiţiile în care prezentul demers judiciar a fost înregistrat abia la data de 5 mai 2021, tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă.
Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, care, în octombrie 2022, chiar la primul termen de judecată, a hotărât să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamante, care au rămas astfel cu o singură cale de atac în acest dosar, respectiv recursul.
În 19 decembrie 2022, soluția Curții de Apel Cluj a fost atacată cu recurs de către reclamante, litigiul ajungând astfel pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la Secția I Civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme în 23 decembrie 2022. La primul termen de judecată, din 20 septembrie 2023, membrii completului C3 – Lavinia Curelea, Lavinia Dascălu şi Adina Nicolae -, învestit cu soluţionarea cauzei, au formulat cereri de abținere, în condițiile în care reclamanta Eugenia Pușcașiu este colegă cu cei 3 magistrați în cadrul Secției I Civilă. În 21 septembrie 2023, completul nr 4 de la Secția I Civilă a pronunțat următoarea hotărâre:
- Detalii soluţie: Admite cererile de abţinere formulate de doamnele judecător Lavinia Curelea, Lavinia Dascălu şi Adina Nicolae în dosarul 2087/117/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia I Civilă. Trimite dosarul spre repartizare aleatorie. Fără cale de atac.
