Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) rămâne ferm pe poziție în ce privește aplicarea strictă de către instanțele judecătorești a articolului 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală: „delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales”, în timp ce Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) validează o interpretare a dispozițiilor articolului respectiv, potrivit cărora „se impune menținerea delegației apărătorului din oficiu pentru a asigura asistența juridică efectivă pe parcursul procesului penal în situații excepționale constatate de completul de judecată”.

Recent însă, CSM a făcut un pas înapoi, invitând UNBR la dialog pe acest subiect. Justnews.ro a vrut să afle ce părere au avocații care activează în acest domeniu, despre situația creată de decizia CSM, astfel că acestora le-au fost adresate următoarele 3 întrebări:

1. Ce părere aveți despre poziția UNBR față de aplicarea strictă, de către instanțe, a art. 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală: „delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales?
2. Ce părere aveți despre poziția Consiliului Superior al Magistraturii care validează dispozițiile art. 91, alin. (4) Cod Procedură Penală, potrivit cărora „se impune menținerea delegației apărătorului din oficiu pentru aasigura asistența juridică efectivă pe parcursul procesului penal în situații excepționale constatate de completul de judecată”?
3. Ce considerați că ar trebui modificat pentru ca UNBR și CSM să ajungă la cea mai potrivită variantă?

Simona Stoicuț – avocat Baroul Bucuresti

1. Poziția UNBR–ului este un pas important, dar încă rămas la nivel de formalitate. Probabil și Consiliul Superior al Magistraturii a aflat care e atitudinea UNBR–ului, însă acest lucru nu rezolvă problemele din instanțe. Din câte am observat, în ultimii ani menținerea delegației apărătorului din oficiu la prezentarea avocatului ales s-a cam transformat într-o practică indiferent de părerea reprezentanților noștri. În dosarele mari, cu mulți inculpați și cu asistență juridică obligatorie, se întâmplă des să fie desemnați de la început avocați din oficiu pentru evitarea eventualelor amânări. Concret, ceva ce ar fi trebuit să fie o excepție, a devenit o regulă.
2. Consiliul Superior al Magistraturii n-are competență să intervină în deciziile pe care magistrații le iau în sala de judecată. Pe de altă parte, nu cred că este cineva imun la ceea ce spune CSM, altfel n-am fi discutat acum despre această situație. Este posibil ca reacția CSM–ului să fie ca urmare a opiniilor magistraților, or asta este cu adevărat ceea ce ne interesează.
3. Cred că ar trebui să comunice, dar să comunice eficient. Atât magistrații, cât și barourile au pârghii legale să sancționeze eventualele abuzuri generate de avocați, abuzuri care sunt cu siguranță cazuri izolate. Acest lucru înseamnă că abuzurile trebuie în primul rând sesizate, nu ignorate, cercetate și aplicate măsurile ce se impun. Personal am sesizat chestiuni similare, cu riscul că demersurile mele au generat supărări și critici. Pentru mine confraternitatea este până acolo unde se încalcă legea. Ce cred că este important de subliniat este faptul că prin desemnarea unui avocat din oficiu/menținerea delegației avocatului din oficiu atunci când există deja un avocat ales, în realitate nu este nicidecum sancționat un avocat ales care ar avea o atitudine nepotrivită, ci s-ar putea să fie prejudiciat direct clientul. Totodată, poziția unui avocat din oficiu este una destul de ingrată.

Victor Stănilă – avocat Baroul București

1. UNBR, precum multe barouri din țară, a reacționat cu privire la constatarea CSM privind practica unitară a instanțelor de a menține delegația avocatului din oficiu în ciuda faptului că justițiabilul și-a ales un avocat. În mod corect, UNBR a învederat că art. 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală îndeplinește toate criteriile unei norme juridice clare și complete și nu lasă loc nici unei interpretări. Scopul normei citate este acela de a asigura dreptul fundamental la apărare și la libera alegere a avocatului de către parte.
2. Opinia Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la interpretarea articolului 91 alin (4) CPP este îngrijorătoare din două motive: este eliminată orice colaborare instituțională cu UNBR sau barourile și, totodată, încurajează o practică a judecătorilor nepermisă de lege, prin impunerea avocatului împotriva voinţei şi alegerii libere a justiţiabilului.
3. Varianta actuală a art. 91 alin. (4) Cod Procedură Penală este în acord cu articolul 6 punctul 3 lit. c) din Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului, care dispune că orice acuzat are dreptul, în ordine: să se apere el însuşi, să fie asistat de un apărător ales de el şi, ca ultimă soluție, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu. Or, dacă CSM consideră că acest articol împietează desfășurarea procesului penal, ar putea începe demersurile, eventual împreună cu UNBR, să modifice legea. CSM nu ar trebui să vină cu interpretări contrare ale unor dispoziții imperative.

Nicolae Șerban, avocat stagiar Baroul Bihor

1. Consider că poziția UNBR este una corectă deoarece dispozițiile art. 91. alin. (4) din Codul de Procedură Penală. După cum observăm, textul de lege conține o dispoziție imperativă având în vedere sintagma folosită de legiuitor. Prin formularea ,,încetează”, instanța are obligația de a lua act de faptul că avocatul angajat de către client a fost ales în mod liber pentru ca să exercită drepturile prevăzute de art. 88, 92, etc. din Codul de Procedură Penală și că mandatul avocatului din oficiu a încetat. În plus, interpretarea gramaticală și strictă a dispozițiilor procesual penale la care fac referire UNBR și CSM este în litera și spiritul legii care se pliază și pe dispozițiile art. (2) alin. (4) din Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că ,,orice persoană are dreptul să își aleagă în mod liber avocatul”.
2. Cu privire la poziția Consiliului Superior al Magistraturii exprimată prin Minuta din 3 noiembrie 2020 prin care a interpretat art. 91, alin. (4) în sensul arătat în textul minutei, consider că s-a avut în vedere o accelerare a procesului penal, dar prin modul de formulare, se încalcă drepturile procesual penale ale persoanei acuzate, în special acela de a-și alege în mod liber avocatul. În plus, prin sintagma,,situații excepționale” fără a se spune, măcar cu titlu exemplificativ, care sunt acelea, poate conduce în practică la aplicări arbitrare și uneori abuzive a textului minutei.
3. Cred că pentru a se ajunge la cea mai potrivită variantă, dispozițiile Codului de Procedură Penală trebuie modificate numai prin lege edictată de Parlamentul României în urma unor dezbateri publice unde să își exprime opiniile avocații și magistrații. O idee pe care ar putea-o avea în vedere UNBR și CSM atunci când se vor propune modificări ale Codului de Procedură Penală ar fi aceea ca art. 91, alin. (2) să aibă următorul conținut: ,,(2) În tot cursul procesului penal, când asistența juridică este obligatorie, dacă avocatul ales  lipsește nejustificat, nu asigură substituirea sau refuză nejustificat să exercite apărarea, deși a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i acestuia un termen rezonabil și înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându-se mențiune despre aceasta într-un proces-verbal ori, după caz, în încheierea de ședință.  În cursul judecății, când asistența juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipsește nejustificat la termenul de judectă, nu asigură substituirea sau refuză nejustificat să efectueze apărarea, deși a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanța ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării. Avocatul din oficiu desemnat în aceste condiții poate fi și cel căruia delegația i-a încetat conform art. 91, alin. (4) din Codul de Procedură Penală.

Alina Mureșan, avocat Baroul Maramureș

1. Poziția UNBR este corectă. CSM adaugă la lege, această imixtiune neputând fi permisă într-un stat de drept. Practica instanțelor e greșită din punctul nostru de vedere. A menține delegația avocatului din oficiu la prezentarea avocatului ales contravine rațiunii legiuitorului și totodată încalcă dreptul la apărare al suspectului sau inculpatului. Contractul de asistență juridică este între persoane, trebuie respectat dreptul inculpatului de a fi reprezentat de avocatul pe care și-l alege. În primul rând se validează o practică greșită, teoria formei fără fond, adică păstrăm formal delegația apărătorului din oficiu, pierzând esența, dreptul la apărare exercitat de avocatul pe care și-l alege inculpatul. În acest caz, dreptul la apărare nu mai este unul efectiv ci doar unul formal, iluzoriu, nu satisface cerințele unei apărări calificate. Mai mult, se încalcă dreptul la un proces echitabil prin validarea acestei practici neconforme. Este adevărat că în dosarele cu mulți inculpați nu mai putem vorbi de celeritatea procesului penal și că există riscul împlinirii termenului de prescripție specială prin ivirea incidentelor procedurale care ar determină amânarea judecății. Pentru a evita amânarea nejustificată a cauzelor, aparent s-a găsit această soluție, menținerea delegației apărătorului din oficiu. Nu mai putem vorbi de un proces echitabil în acest caz și nici de înfăptuirea justiției. Mai mult, în astfel de cazuri de facto se înlătură principiul oralității și pledoaria avocatului ales. Dincolo de posibilitatea de a depune concluzii scrise este necesar ca judecătorii să perceapă oral aspecte pe care avocatul ales dorește să le puncteze în ceea ce îl privește pe clientul său și aici depinde de măiestria apărătorului ales. În pledoaria juridică, avocatul şi discursul său sunt elemente cheie care pot schimba optica judecătorului: nu i se poate lua avocatului arma sa, singura unealtă menită să determine magistratul să incline balanța în favoarea clientului său. Facem aici și o paralelă cu ascultarea inculpatului prin videoconferință. Prin audierea exclusiv online percepția judecătorului este distorsionată și de impedimentul că nu în toate cazurile conexiunea online este optimă și mai mult decât atât judecătorul nu poate percepe limbajul nonverbal al inculpatului cum altfel l-ar putea observa dacă ar fi prezent, prin videoconferință, judecătorul poate observa doar chipul inculpatului. Psihologi de renume în materia limbajului non verbal au concluzionat că prin prezentarea numai a feței exclusiv online percepția umană este distorsionată atunci când simțurile noastre se reduc doar la văz și auz. Argumentele sunt valabile și în cazul în care apărarea este asigurată de avocatul din oficiu fără a i se permite avocatului ales să-și expună oral pledoaria. Rolul judecătorului este de a asigura supremația legii, magistrații se supun legii iar art. 91 alineatul 4 din Codul de procedură penală este clar.
2. Consider că ar trebui ca UNBR să adopte o poziție fermă, să trimită comunicat instanțelor în cazul în care se ivește o astfel de situație, respectiv de menținere a delegației apărătorului din oficiu. Este necesară solidarizarea avocaților și în aceste situații să nu se mai prezinte în cauzele în care, potrivit legii, le-a încetat delegația. Nu există temei legal pentru amendarea avocatului din oficiu, o astfel de conduită de amendare a avocatului din oficiu reprezintă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și ar trebui să atragă sancționarea disciplinară a magistratului.
3. Pentru buna desfășurare a procesului penal și infăptuirea justiției este absolut necesar dialogul institutional între magistrați și avocați.

George Dura, avocat Baroul Bihor

1. Cu privire la acest aspect, menționez faptul că achiesez la luarea de poziție pe care a avut-o și UNBR. Consider că trebuie să avem în vedere faptul că textul art. 91, alin. (4) din Codul de Procedură Penală este imperativ, suficient de clar, predictibil și previzibil. În plus, Codul de Procedură Penalăeste emanația forului legislativ, în speță, Parlamentul României, care l-a edictat după dezbateri în prealabil. Printre cei care au luat parte la dezbateri se numără atât specialiști, avocați cât și magistrați. Dacă interpretăm gramatical și teleologic textul articolului sus-menționat vom vedea că voința legiuitorului a fost aceea de a da posibilitatea suspectului sau inculpatului să își poată alege în mod liber avocatul și că din moment ce și-a angajat un avocat, înseamnă că aceasta este voința clientului. Angajarea apărătorului ales se face prin încheierea unui contract de asistență juridică iar contractul este manifestarea de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Acest contract este opozabil terților, deci inclusiv și judecătorilor chemați să soluționeze cauzele penale care nu pot să aducă atingere drepturilor și obligațiilor născute din contract.
2. Minuta prin care CSM și-a exprimat opinia cu privire la interpretarea care ar trebui dată art. 91, alin. (4) o putem privi ca pe un punct de pornire pentru o viitoare dezbatere prealabilă modificării textului de lege prin procedurile parlamentare stabilite de actele normative în vigoare. A da posibilitatea judecătorului chemat să soluționeze cauza penală să aplice ad literam o minută, ar însemna că am admite posibilitatea ca un act normativ în vigoare să fie modificat sau completat de o altă autoritate decât cea emitentă. Conform art.58, din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ,,actele normative de importanță și complexitate deosebită pot fi modificate, completate, sau după caz, abrogate de autoritatea emitentă… “. Autoritatea care a emis Codul de ProcedurăPenală (Legea nr. 135/2010) este Parlamentul României. Doar Parlamentul României poate modifica această lege și nu CSM, prin minute. În plus, CSM nu spune expresis verbis care situații excepționale ar trebui avute în vedere de judecător.
3. În primul rând, consider că maniera de abordare a CSM ar trebui modificată. Ar trebui să existe o discuție mai amplă la care să participe reprezentanții CSM și UNBR dacă se dorește modificarea art. 91, alin. (4) Cod de Procedură Penală. În urma acestor discuții să se stabilească, cel puțin cu titlu exemplificativ, care sunt acele situații excepționale. Până atunci, dacă avem în vedere art. 91, alin. (2) Cod de ProcedurăPenală, vom observa că deja există situații reglementate expresis verbis în care avocatul din oficiu poate fi desemnat, deși clientul are avocat ales. Până atunci, consider că ar trebui aplicat ad literam textul prevăzut de art. 91, alin. (4) Cod de Procedură Penală.