În iulie 2014, autoritățile române au notificat Comisiei Europene o schemă de ajutor de stat privind exceptarea parțială a consumatorilor industriali electro-intensivi de la plata certificatelor verzi aferente cotei obligatorii. Măsura urma să fie pusă în aplicare începând din 1 decembrie 2014 și avea un termen de aplicare de 10 ani. La 3 decembrie 2014, TMK REŞIŢA S.A a depus cererea de acord pentru exceptare. TMK REŞIŢA devenea apoi beneficiară a acordului de exceptare nr. 4 din 03 iunie 2015, care prevedea că era exceptată de la plata unui procent de 85% din numărul certificatelor verzi aferente cotei obligatorii. Întrucât acordul a fost aprobat abia la începutul lunii iunie 2015, în perioada ianuarie – mai 2015, TMK REŞIŢA a achitat întreaga valoare a certificatelor verzi. Acordul de exceptare a fost emis în data de 3 iunie 2015, la aproximativ 5 luni de la data la care trebuia emis (adică 3 ianuarie 2015), cu nerespectarea termenului de 30 de zile, prevăzut în Decizia Comisiei Europene. Astfel, culpa nu a aparținut TMK REŞIŢA, ci Unității de implementare a schemei de ajutor de stat, constituită la nivelul Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului. Această structură avea obligația de a finaliza procesul de evaluare a cererii de acord pentru exceptare în termen de maxim 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, respectiv de la 3 decembrie 2014.
După ce TMK REŞIŢA S.A s-a adresat instanței, judecătorii au decis să anuleze Ordinul ANRE nr. 5/26.02.2016 privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție certificate verzi, aferentă anului 2015 și să oblige Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) să plătească reclamantei TMK REŞIŢA suma de 2.246.905,43 lei reprezentând daune materiale. Plata daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată s-a efectuat către TMK REȘIȚA în cursul anului 2021. Ordinului ANRE nr. 5/26.02.2016 privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție certificate verzi, aferentă anului 2015 a fost adoptat în unanimitate de cei 4 membri ai Comitetului de Reglementare al ANRE, în cadrul ședinței din data de 26.02.2016. Când a fost adoptat actul de reglementare generator de prejudicii, Comitetul de Reglementare al ANRE era compus din 4 membri, respectiv Havrileț Niculae, Calotă Emil, Barbu Gheorghe și Nagy Bege Zoltan.
Acesta a fost contextul în care, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III -a Civilă, reclamanta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei a chemat în judecată pe pârâții Havrileț Niculae, Calotă Emil, Barbu Gheorghe și Nagy Bege Zoltan, solicitând instanței obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 2.247.105,43 lei (debit principal) ce urmează a fi actualizat cu dobânda legală până la plata integrală, reprezentând – 2.246.905,43 lei – daune materiale plătite de ANRE ca urmare a anulării Ordinului nr. 5/26.02.2016 privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție certificate verzi, aferentă anului 2015, și a 200 de lei – cheltuieli de judecată plătite de ANRE în baza sentinței civile din 23.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 24.07.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente debitului principal.
În urmă cu un an, la 3 martie 2025, Tribunalul București a respins cererea ca nefondată. În motivare, instanța a arătat că prejudiciul, ca şi condiţie de angajare a răspunderii civile delictuală, s-a produs prin obligarea reclamantei la plata către societatea prejudiciată a sumei de 2.246.905,43 lei reprezentând daune materiale şi suma de 200 de lei cheltuieli de judecată. Prejudiciul a fost parţial recuperat aşa cum a arătat şi reclamanta, prin cererea depusă prin aplicarea mecanismului de compensare adoptat prin Legea nr. 5/2023, diferenţa fiind constituită de dobândă legală,cheltuieli de judecată şi dobânzile calculate în continuare. În ceea ce priveşte vinovăţia ,art. 4 alin 11 din Ordonanţa de urgenţă nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei vorbeşte despre îndeplinirea cu bună-credinţă şi fără neglijenţă a membrilor Comitetului de Reglementare a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor prevăzute de lege. În sensul celor arătate mai sus referitor la desfăşurarea procedurii de adoptare a Ordinului ANRE 5/2016, dar şi reţinând că pârâţii au formulat sesizările pentru clarificarea dispoziţiilor legale, tribunalul constată că s-a făcut dovada bunei credinţe şi a lipsei vinovăţiei, inclusiv sub forma neglijenţei. Trebuie reţinut şi faptul că prin hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus anularea Ordinului nu s-a reţinut abuzul de drept sau reaua credinţă despre care s-a făcut vorbire în cererea ce a constituit demararea procedurii de anulare. În consecinţă, deşi există un prejudiciu, nefiind făcută dovada faptei ilicite nu este îndeplinită nici condiţia existenţei legăturii de cauzalitate între faptă ilicită şi prejudiciu. Neîndeplinirea în mod cumulativ a tuturor condiţiilor prevăzute de art. 1357 Cod civil, precum şi cele cu caracter special menţionate de art. art. 4 alin 11 din Ordonanţa de urgenţă nr. 33/2007 determină concluzia că nu poate fi atrasă răspunderea civilă a celor 4 pârâţi.
Reclamanta ANRE a atacat în zadar soluția la instanța superioară, căci Curtea de Apel București a respins marți, 28 aprilie 2026, apelul ca nefondat. Hotărârea nu este deocamdată definitivă și mai poate fi atacată cu recurs la instanța supremă.
