În vara anului trecut, Global Archive Management SRL, Acendent SRL și Adria Servicii Arhivare SRL (operatori economici autorizați să presteze servicii arhivistice contra cost) au formulat o cerere de chemare în judecată a Arhivelor Naționale, înregistrată pe rolul Curții de Apel București. Reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale:
- anularea Dispoziției nr. 1/1/17.01.2025 a Directorului Arhivelor Naționale privind aprobarea limitelor maximale ale tarifelor solicitate pentru prestarea serviciilor arhivistice prestate de operatorii economici autorizați;
- obligarea Arhivelor Naționale la emiterea unei noi dispoziții privind aprobarea limitelor maximale ale tarifelor solicitate pentru prestarea serviciilor arhivistice prestate de operatorii economici autorizați, care să țină cont de creșterea salariului minim pe economie și de rata inflației;
- obligarea Arhivelor Naționale la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, consemnată de rejust.ro, reclamanții au susținut că Dispoziția nr. 1/17.01.2025 a Directorului Arhivelor Naţionale privind aprobarea limitelor maxime ale tarifelor solicitate pentru prestarea serviciilor arhivistice prestate de operatorii economici autorizați este lovită de nulitate deoarece Arhivele Naționale nu au respectat art. 29 alin. (3) din Legea nr. 16/1996, neactualizând tarifele maximale la nivelul anului 2025 prin raportare la majorarea salariului minim și la rata inflației. În opinia reclamanților, la stabilirea tarifelor nu s-a ținut cont de costurile reale și de constrângerile specifice activității operatorilor economici autorizați, nici de necesitatea asigurării unui echilibru între accesul beneficiarilor la servicii și posibilitatea operatorilor de a funcționa în mod profitabil. Totodată, Arhivele Naționale nu au motivat dispoziția atacată, neindicând propunerile operatorilor economici, modul în care acestea au fost valorificate și metodologia concretă de calcul a tarifelor. În plus, nu au fost avute în vedere creșterile semnificative ale salariului minim și ale inflației din perioada 2023–2025, deși operatorii sunt obligați prin lege să presteze serviciile într-un termen maxim de 60 de zile, fără posibilitatea de a le refuza sau suspenda. În aceste condiții, reclamanții au arătat că, dat fiind caracterul excepțional și constrângător al regimului legal, Arhivele Naționale aveau obligația de a realiza o consultare efectivă a operatorilor și de a adopta anual tarife adaptate realităților economice, astfel încât activitatea să poată fi desfășurată în condiții de sustenabilitate și profitabilitate. Au mai susţinut reclamanții că pârâta trebuia să asigure un just echilibru prin evaluarea puterii de cumpărare a beneficiarilor pensionari dar şi prin luarea în considerare a asigurării profitabilității fără de care activitatea operatorilor economici nu mai poate continua. Reclamanţii au invocat ca argument de nelegalitate şi lipsa motivării actului. În drept, reclamanţii au invocat Legea nr. 16/1996.
Pârâta, în întâmpinare, a arătat instanţei că, prin Legea nr. 237/2024, Arhivele Naționale au primit obligația de a stabili anual tarifele maximale pentru serviciile arhivistice, după consultarea operatorilor economici. În acest scop, instituția a solicitat puncte de vedere de la Consiliul Concurenței, Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor. Doar Ministerul Finanțelor a răspuns, precizând că marja de profit trebuie raportată la servicii similare, iar scutirea de TVA nu este permisă de dreptul european. La 29.08.2024 a avut loc consultarea operatorilor economici, în urma căreia Arhivele Naționale au primit opt propuneri de tarife, care au fost analizate la stabilirea limitelor maxime. La emiterea Dispoziției nr. 1/17.01.2025, Arhivele Naționale au avut în vedere următoarele: menținerea taxei administrative și a unor tarife din Ordinul nr. 299/2023; introducerea unui tarif unic de cercetare, justificat de noul conținut al adeverințelor de pensie; utilizarea normei de timp și a salariului minim de la nivelul lunii decembrie 2024; protecția beneficiarilor, măsurile de austeritate și sesizările privind tarifele anterioare; obligația operatorilor de a nu percepe tarife nejustificate.
La data de 28 ianuarie 2026, instanța de fond a dat dreptate reclamanților, dar sentința nu este încă definitivă:
- Solutia pe scurt: Respinge cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată. Admite în parte cererea formulată de reclamanţii GLOBAL ARCHIVE MANAGEMENT S.R.L., ASCENDENT S.R.L. şi ADRIA SERVICII ARHIVARE S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ARHIVELE NAŢIONALE. Anulează Dispoziţia nr.I/1/17.01.2025. Obligă pârâta să stabilească alte tarife maximale care să ţină cont de creşterea puterii de cumpărare, reflectată printr-o analiză a majorării salariului minim pe economie şi, eventual, a inflaţiei, în limitele considerentelor prezentei hotărâri. Respinge în rest cererea ca neîntemeiată. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9104,23 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În temeiul art.23 din Legea 554/2004 dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, după rămânere definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Bucureşti. Pronunţată astăzi, 28.01.2026, soluţia fiind pusa la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
În motivarea sentinței, instanța a arătat că, într-adevăr, păstrarea tarifelor maximale la nivelul anului 2023 nu reflectă o soluţie echitabilă pentru reclamanţi, actul administrativ fiind emis cu exces de putere materializat prin încălcarea principiului proporţionalităţii. În ceea ce priveşte petitul formulat de reclamanţi cu privire la înlăturarea vătămării, instanţa va reitera faptul că nu poate impune autorităţii publice o formulă de calcul, aceasta beneficiind de o largă marjă de apreciere, însă o va obliga să stabilească alte tarife maximale, care nu pot fi aceleaşi care au fost prevăzute pentru anul 2023 şi care să ţină cont de creşterea puterii de cumpărare, reflectată printr-o analiză a majorării salariului minim pe economie, criteriu pe care de altfel l-a şi acceptat şi, dacă este cazul, a inflaţiei, în limitele unor considerente cu privire la acest criteriu şi prin asigurarea unui just echilibru şi faţă de interesele economice ale reclamanţilor.
