Guvernul României a formulat recent punctul său de vedere referitor la propunerea legislativă pentru completarea art. 37 indice 1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, iniţiată de deputatul AUR Valeriu Munteanu împreună cu un grup de parlamentari AUR (Bp. 255/2026, L369/2026)). Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare completarea art. 37 indice 1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul instituirii unei competențe teritoriale alternative în materia litigiilor privind refuzul nejustificat al emiterii actelor administrative, în aplicarea dispozițiilor legii în discuție, în vederea asigurării efective a accesului la justiție și a respectării exigențelor referitoare la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Potrivit Expunerii de motive, prin extinderea sferei instanțelor deopotrivă competente, inclusiv în raport cu locul de domiciliu al cetățeanului, a reședinței acestuia sau al birourilor teritoriale aflate în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie, se are în vedere echilibrarea sarcinii judiciare, a reducerii duratei procedurilor și asigurării unei protecții jurisdicționale efective.
Din redactarea prevederilor propuse prin iniţiativa legislativă parlamentară, rezultă că norma de competenţă teritorială preconizată prin care se stabileşte, suplimentar competenţei actuale, o nouă competenţă teritorială, alternativă, respectiv fie competenţa secţiei de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul are domiciliul/reședința legală/permisul de şedere, fie cea a tribunalului în a cărui circumscripție se află biroul teritorial din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie – privește două categorii de litigii, respectiv:
– Litigiile privind refuzul nejustificat al emiterii actelor administrative, „emise sau adoptate în aplicarea dispozițiilor prezentei legi” (mai exact, refuzul nejustificat al emiterii actelor administrative prevăzute de Legea nr. 21/1991)
– Litigiile privind nesoluționarea cererilor în termenul prevăzut de lege.
În opinia Executivului, din proiect nu rezultă care este noutatea și utilitatea practică concretă a propunerii care stabileşte competenţa teritorială „alternativă” a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul are domiciliul/reședința legală/permisul de şedere, câtă vreme prevederile legale actuale stabilesc faptul că reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său. Guvernul consideră că apare ca lipsită de o fundamentare obiectivă soluția consacrării competenţei teritoriale alternative a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui circumscripție se află biroul teritorial din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Cetățenie, câtă vreme birourile în cauză, care nu au personalitate juridică, au ca unică atribuţie primirea şi înregistrarea cererilor, nu şi atribuţii de analiză şi soluţionare a acestora, aceste structuri neavând recunoscută o capacitate de drept administrativ, înţeleasă ca aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică prin organizarea executării şi executarea în concret a legii ; în cadrul birourilor respective îşi desfăşoară, în prezent, activitatea un număr de 6 angajaţi, după cum urmează: 1 – Suceava, 3 – laşi, 2 – Galaţi. Aşadar, în cazul structurilor teritoriale ale Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, nu există o astfel de capacitate de drept administrativ – în prezent, funcţionează structuri teritoriale ale Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie în laşi, Galaţi şi Suceava, rolul acestora fiind exclusiv acela de a servi ca puncte de primire şi înregistrare a cererilor în materie de cetăţenie pentru cetăţenii străini din state vecine României, fără a mai fi necesară deplasarea acestora la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. Executivul subliniază și faptul că ponderea covârşitoare în totalul cererilor de acordarea a cetăţeniei române o reprezintă cererile de redobândire a cetăţeniei române formulate, în majoritatea lor, de persoane care nu au domiciliul și nici reşedinţa în România, care nu desfăşoară activităţii de muncă pe teritoriul României etc., şi în privinţa cărora, în cazul formulării unor acţiuni în justiţie împotriva Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, sunt aplicabile prevederile generale ale Codului de procedură civilă.
Având în vedere considerentele prezentate, Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.
