Accidentul
La data de 03.05.2023, in jurul orei 20:00, o femeie conducea un autoturism marca BMW X5 pe autostrada A3, pe sensul de mers către București. Mașina circula cu viteza legală pe acel sector de drum, în zona km 39 al autostrăzii A3, când la un moment dat s-a produs o explozie în partea din spate a autoturismului, explozie care a provenit de la pneul dreapta-spate. În urma exploziei de cauciuc, femeia a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu parapetul metalic central (glisiera) care desparte cele două sensuri de mers ale autostrăzii, „glisând” aproximativ 16 m pe aceasta. După impactul cu parapetul central, autoturismul a ricoșat în parapetul metalic lateral (glisiera de pe partea dreaptă a autostrăzii), traversând toate cele 3 benzi de rulare pe o distanta de aproximativ 55m. După ce a lovit parapetul lateral al autostrăzii, autoturismul a „glisat” aproximativ 20 m pe glisiera metalica laterala care era desprinsă parțial. Din momentul primului impact cu glisiera centrală și până la oprirea sa completă, autoturismul a parcurs aproximativ 140 m. Fiind desprins din cauza lipsa de întreţinere si/sau nereparării acestuia, parapetul metalic lateral a pătruns prin usa stânga-față a mașinii și a străpuns piciorul șoferiței în zona coapsei. Impactul a fost atât de puternic încât autoturismul a fost răsucit cu fața către centrul autostrăzii, la 180 de grade față de cum lovise inițial parapetul lateral. Ca urmare a accidentului, femeia a rămas blocată în interiorul autoturismului, sângerând abundent. Alţi participanţi la trafic au oprit imediat si au apelat numărul de urgență 112. La fața locului, s-au prezentat mai multe echipaje care au scos victima din autoturism si i-au acordat îngrijiri medicale de urgență. Imediat după ce a fost stabilizată, echipajele medicale au transportat pacienta la Spitalul Municipal Ploiești unde a fost operată de urgență în aceeași seară (având nevoie de transfuzii de sânge), iar ulterior a rămas internată pentru mai multe zile. Diagnosticul principal stabilit a fost de „fractură deschisă tip II1/3 medie cu proximala femur stâng”.
Expertiza
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit ulterior, viteza de deplasare a autoturismului era de aproximativ 102 km/h, iar din planșele fotografice se poate observa fără niciun fel de dubiu faptul că glisierele marginale ale A3 au fost rupte, una dintre acestea pătrunzând în autoturismul BMW. Ruperea contravine art 4.2 din SR EN 1317/2, parapetul având un comportament necorespunzător la impact, acesta rupându-se în loc să se deformeze și să respingă autoturismul pe calea de rulare. Potrivit aceluiași raport de expertiză, parapetele de siguranță trebuie să oprească și să redirecționeze vehiculul fără străpungere a principalelor elemente longitudinale ale dispozitivului de protecție. Nicio parte importantă a parapetului de siguranță nu trebuie să se detașeze în întregime sau să prezinte un pericol pentru celelalte vehicule pentru pietoni sau pentru personalul de șantier. Elementele parapetului de siguranță nu trebuie să pătrundă în habitaclul vehiculului. Deformațiile habitaclului sau străpungerile acestuia care poate cauza răniri serioase pasagerilor nu sunt permise. În drept, art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 statuează că „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii”.
În ceea ce privește diferența dintre modalitatea de deformare a celor două glisiere, este esențial de observat că a doua glisieră, fiind lovită cu o viteza mult inferioară față de prima, nu a îndoit și nu a absorbit șocul, cum era normal, întrucât era deja deteriorată/ruptă/desprinsă si nereparată, iar capătul acesteia a pătruns prin portiera autoturismului și apoi prin piciorul reclamantei. Or, este evident că cea de-a doua glisieră acroșată de mașina femeii prezenta deficiențe majore de securitate, din moment ce s-a deformat astfel încât a pătruns prin portiera autoturismului, deși a fost lovită cu o viteză foarte mică (în contrast cu modalitatea si viteza cu care mașina femeii a acroșat glisiera centrală). Prin urmare, CNAIR, care deși avea obligația legală să asigure verificarea, întreținerea, repararea și înlocuirea elementelor de securitate ale autostrăzii (în speță, ale glisierelor), a neglijat aceste obligații în sensul că:
- nu a verificat glisiera laterală a autostrăzii și nu a constatat că aceasta prezintă deficiențe majore de siguranță pentru participanții la trafic;
- nu a efectuat lucrările specifice de întreținere a acestei glisiere;
- nu a reparat glisiera laterală a autostrăzii, deși prezenta grave deficiențe de siguranță.
Pretențiile și deciziile judecătorilor
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secţia a III -a Civilă, sub nr. reclamanta XXX a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.773 lei (daune materiale) și 500.000 euro (daune morale), pentru acoperirea prejudiciilor suferite de reclamantă ca urmare a accidentului rutier din data de 03.05.2023, în care a avut calitatea de persoana vătămată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele depuse la dosar, instanța observă că, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 500.000 euro, este una excesivă, iar cuantumul daunelor morale trebuie stabilit prin raportare la principiului echității, fiind necesar să se asigure un just echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată. Din această perspectivă, instanţa apreciază că, pentru a se acorda daune de natură morală într-un cuantum de 500.000 euro, astfel cum a solicitat reclamanta, este necesar să se facă dovada unei suferinţe ce depăşeşte în mod considerabil nivelul disconfortului fizic/psihic obişnuit într-o situaţie similară, iar consecinţele trebuie să fie de o gravitate extremă (de ex. pierderea unui/unor membre, handicap fizic/psihic permanent, incapacitate de autoîngrijire sau incapacitate de muncă, sechele, etc). În speţă, nu a fost probată o asemenea situație, având în vedere că din cuprinsul actelor medicale nu reiese că reclamanta ar fi dobândit vreo infirmitate fizică sau psihică, nu i-a fost pusă în primejdie viaţa (aspect ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală), nu și-a pierdut total sau parțial capacitatea de muncă, nu a suferit un prejudiciu un estetic grav şi permanent. Reţinând că totuși sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, tribunalul apreciază că suma de 20.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând daune morale, este rezonabilă şi justificată, fiind de natură să repare prejudiciul suportat de reclamantă, ca urmare a faptei ilicite reţinute în prezenta cauză în sarcina pârâtei şi pe de altă parte, să menţină un echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată. Drept urmare, instanța a decis să admită în parte cererea formulată şi să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.773 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 20.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale.
Sentința a nemulțumit ambele părți care au atacat-o cu apel. La data de 12 mai 2026, Curtea de Apel București a respins apelul formulat de către apelanta pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. ca nefondat, dar a admis apelul formulat de către apelanta reclamantă. Astfel, instanța de apel a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 26.343 lei, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 60.000 euro, echivalent în lei la cursul de la data plăţii, cu titlu de daune morale. Judecătorii au mai obligat intimata pârâtă la plata către apelantă reclamantă a sumei de 19.992,60 lei, reprezentând daune materiale ivite după pronunțarea hotărârii primei instanţe, precum și la plata către apelanta reclamantă a sumei de 6.841,36 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel. Nici această soluție nu este definitivă și mai poate fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
