Ciprian Călin Zamfirescu a fost procuror-șef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare. În 2010, el a fost trimis în judecată de procurori ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub acuzația de trafic de influenţă. Prin decizia penală nr. 62 din 25 martie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători a menţinut sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală care a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani. După condamnarea sa definitivă, Ciprian Călin Zamfirescu s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului – CEDO, care, prin Hotărârea din 18 mai 2021, în cauza Zamfirescu împotriva României (cererea nr. 14132/14), a constatat că fostului procuror i-a fost încălcat dreptul la viață privată și că măsurile de supraveghere derulate împotriva acestuia au fost intruzive, expunând aspecte ale vieții sale private și, uneori, foarte intime, în contextul în care acesta folosea biroul situat în clădirea Parchetului ca și locuință. În motivarea hotărârii, Curtea a reținut că măsurile de supraveghere tehnică puse în executare de autoritățile române în cadrul urmăririi penale – inclusiv interceptările audio-video, monitorizarea comunicațiilor și percheziția domiciliară – au constituit ingerințe grave în viața privată a reclamantului, în condițiile în care au fost autorizate în baza unui cadru legislativ național care nu oferea garanții suficiente împotriva arbitrariului. Curtea a arătat că dispozițiile legale interne nu erau formulate cu o claritate și previzibilitate adecvată și că nu existau limite clare privind durata, scopul sau amploarea măsurilor de supraveghere, iar controlul jurisdicțional exercitat de instanțele naționale era unul superficial și lipsit de efectivitate. Pe larg despre acest subiect, în articolul publicat de Capital.
În urmă cu doi ani, fostul procuror a înaintat o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în care a solicitat Tribunalului București obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale, precum şi a dobânzii legale aferente până la data plăţii efective, susţinând că i-a fost grav încălcat dreptul fundamental la respectarea vieţii private, consacrat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 26 din Constituţia României. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 11.500 euro, reprezentând contravaloarea onorariului achitat apărătorului ales pentru reprezentarea sa în faţa instanţei europene, indicând că această cheltuială a fost efectiv suportată pentru apărarea dreptului recunoscut de instanţa internaţională.
În iulie 2025, instanța de fond i-a dat în parte dreptate reclamantului, fără însă a-i acorda daune morale:
- Solutia pe scurt: Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârât, ca neîntemeiată. Respinge excepția inadmisibilității, invocată de către pârât, ca neîntemeiată. Admite în parte cererea. Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 11.500 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de către pârât în Cauza Zamfirescu împotriva României (cererea nr. 14132/14), în care a fost pronunțată Hotărârea din data de 18.05.2021 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Secția a patra. Respinge capătul de cerere vizând daunele morale, ca neîntemeiat. Respinge capătul de cerere vizând dobânda legală, ca neîntemeiat. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării. Cererea de apel se depune la Tribunalul București – Secția a V-a Civilă. Pronunțată astăzi, 03.07.2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
Cele două părți au atacat soluția la instanța superioară. Recent, un complet de judecători de la Curtea de Apel București a decis următoarele:
- Solutia pe scurt: Admite apelurile. Schimbă în parte sentinţa în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7.000 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective, cu titlu de daune morale pentru încălcarea art. 8 CEDO, astfel cum a fost constatată în Cauza Zamfirescu împotriva României (cererea nr. 14132/14), precum şi la plata sumei de 5750 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de către reclamant în Cauza Zamfirescu împotriva României (cererea nr. 14132/14), în care a fost pronunţată Hotărârea din data de 18.05.2021 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului – Secţia a patra. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Pronunţată azi, 12.05.2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.
