Restaurant Gargantua SRL este o firmă bucureșteană ce deține și operează două restaurante cu specific în Capitală. În 2018, în urma unei licitații publice cu strigare, firma în cauză a cumpărat de la Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – RAAPPS imobilul situat in București, strada Aviator Mircea Zorileanu 45, compus din parter și teren în suprafață de 255,72 mp, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2941/24.07.2018. Din măsurătorile efectuate pe teren, precum si din analiza actelor de proprietate aparținând celorlalți coproprietari ai imobilului, firma în cauză a constatat că întregul lot aferent construcției de la aceasta adresă are 310,76 mp rezultați din măsurători, așa cum rezultă din fișa bunului imobil, depusă la OCPI. Proprietarul apartamentului de la etajul 1 are un titlu valabil pentru apartament și pentru o suprafață de teren aferentă de 149,76 mp reprezentând 41,60% cota indiviză. Prin urmare rezultă că terenul aferent apartamentului de la parter este de 159,48 mp din măsurători, şi nicidecum 255,72 mp, cât este menționat în actul de vânzare cumpărare. Prin urmare, RAAPPS, atunci când a pus în vânzare imobilul, nu a deținut în proprietate 255,72 mp teren, ci numai 159.48 mp.
În aceste condiții, în urmă cu 6 ani, SC Restaurant Gargantua SRL a chemat în instanță, la Tribunalul București, pe pârâtele Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, Ministerul Finanțelor Publice şi Secretariatul General al Guvernului, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se restrângă obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2941/24.07.2018 cu privire la teren, de la 255,72 mp, cât este menționat în acte, la suprafața de 159,48 mp, cât este în fapt, să se reducă prețul din acelaşi contract la suma de 120.381 euro, din care 41.166 euro (suma ce rămâne neschimbată) reprezintă prețul construcției si suma de 79.215 euro reprezintă prețul suprafeței reale de teren, să se oblige pârâtele la restituirea către reclamantă a sumei de 48.019 euro ca fiind plată nedatorată, sumă ce reprezintă diferența de preț încasată nemeritat pentru suprafața de teren stipulată greșit în contract, in temeiul art. 1703 Cod civil, precum si la dobânda legală aplicată acestei sume până la data efectivă a plății către subscrisa, să se rectifice cartea funciară a imobilului, in conformitate cu situația reala din teren şi să se oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, constând în taxa de timbru, onorariu de expert si onorariu de avocat.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul a apreciat că situaţia de fapt invocată în cererea dedusă judecăţii se subsumează acţiunii fondate pe art. 1743 NCC, situaţie care poate fi remediată juridic doar în variantele stabilite de legiuitor, respectiv prin reducerea corespunzătoare a preţului sau rezoluţiunea contractului, ipoteză în care devine incident art. 1744 NCC, care stabileşte un termen pentru exercitarea unor astfel de acţiuni, sub sancţiunea decăderii din drept. Tribunalul constată că în cauză nu este vorba despre o eroare cu privire la suprafaţa terenului transmis în proprietate, întrucât suprafaţa transmisă de către vânzător a avut la bază înscrierea în Anexa (poziţia 205) la HG nr. 365/2005 privind schimbarea regimului juridic al unor imobile, act administrativ individual, pentru că nu produce efecte juridice erga omnes, ci doar faţă de subiecte de drept determinate, sfera destinatarilor fiind restrânsă la lista anexă. Aceasta înseamnă că desfăşurarea procedurii licitaţiei şi încheierea contractului de vânzare-cumpărare au fost fundamentate pe dispoziţii ale unui act administrativ în vigoare, cu privire la care instanţele de judecată nu au fost sesizate în vederea verificării legalităţii. De asemenea, mai constată că, potrivit contractului, ceea ce se transmite în patrimoniul reclamantului este o suprafaţă în indiviziune. Or, suprafaţa de teren în indiviziune nu poate fi defalcată, nu poate fi determinată cu exactitate, în sensul revenirii către cumpărătoare a unei suprafeţe exacte, din moment ce partajul este singura operaţiune juridică ce va stabili aceasta, indiferent de concluziile raportului de expertiză. Tribunalul mai constată că reclamanta a solicitat reducerea corespunzătoare a preţului achitat cu privire la terenul din contractul de vânzare-cumpărare, însă nu fondată pe art. 1743 NCC, ci ca o consecință a nulităţii relative, ca efect al intervenirii acesteia, repunerii parţiale în drepturi a părţilor contractante, prin restituirea părţii de preţ achitate pentru partea de teren ce nu a intrat în patrimoniul său. Prin urmare, acesta este considerentul pentru care, dat fiind caracterul accesoriu primului capăt de cerere, instanţa nu s-a considerat învestită cu o acţiune în temeiul art. 1743 NCC, motiv pentru care a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâtă. Pentru toate aceste considerente, Tribunalul București a decis, în mai 2022, să respingă cererea de chemare în judecată ca nefondată, cu consecinţa respingerii şi a cererii de chemare în garanţie, faţă de dependenţa procesuală a acesteia de modalitatea de soluţionare a cererii principale.
Sentința a fost atacată cu apel, prin urmare dosarul ajungând pe rolul Curții de Apel București. Următorul termen de judecată a fost programat pentru miercuri, 19 noiembrie 2025.
