La Senat a fost înregistrată marți, 2 decembrie 2025, propunerea legislativă pentru completarea art. 279 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Propunerea îi are ca inițiatori pe Anghel Răzvan-Paul – senator USR; Rus Vasile-Ciprian – senator USR; Andronache Gabriel – deputat PNL; Atanasiu Corina – deputat USR; Berescu Monica-Elena – deputat USR; Blaga Daniel-Codruţ – deputat USR; Ciucă Liviu-Bogdan – deputat PSD; Dimitriu Alexandru-Paul – deputat USR; Gál Károly – deputat UDMR; Gheorghiu Andrei-Florin – deputat USR; Ion Stelian-Cristian – deputat USR; Molnar Andrei – deputat UDMR; Murariu Oana – deputat USR; Paraschivescu Ovidiu-Romulus – deputat USR; Rigman Ciprian-Doru – deputat USR; Stoica Alin-Bogdan – deputat USR; Tanasă Ştefan – deputat USR; Ungureanu Emanuel-Dumitru – deputat USR; Văduva Dumitru – deputat USR.
In Expunerea de motive, se arată că iniţiativa legislativă umăreşte extinderea sferei persoanelor protejate prin incriminarea faptei de ultraj judiciar şi în cazul executorilor judecătoreşti. În acest sens, se propune aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 297 alin. (1)-(3) din Codul penal, care incriminează ultrajul judiciar, şi în cazul faptelor comise împotriva executorilor judecătoreşti în exercitarea atributiilor sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor acestora. Foma asimilată a ultrajului judiciar, reglementată În prezent la alin. (4) al aceluiaşi articol, este incidentă și atunci când subiectul pasiv este un avocat. Motivul acestei extinderi l-a reprezentat rolul esenţial al avocaților în înfăptuirea justiţiei. După acest model, prin prezenta iniţiativă legislativă se propune extinderea aplicării fomei asimilate și în cazul în care victima infracţiunii este executorul judecătoresc. Executarea silită rerezintă ultima fază a procesului civil şi este înfăptuită de executorul judecătoresc. Jurisprudenţa constantă a Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat că executarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil, executarea fiind considerată parte integrantă a „procesului” în sensul art. 6 din Convenţie. Astfel, executorul judecătoresc, învestit cu autoritatea forței publice pentru aducerea la îndeplinire a actelor de executare, îndeplineşte un serviciu de interes public, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. Prin includerea avocaţilor în sfera de aplicare a art. 279 alin. (4) din Codul penal, legiuitorul a recunoscut explicit că nu doar magistraţii, ci şi ceilalţi participanţi indispensabili actului de justiţie au nevoie de o protecţie penală întărită, pentni a-şi putea exercita atribuţiile fără presiuni, intimidări sau riscuri disproporționate adresate funcţiei/profesiei lor.
Acelaşi raţionament este valabil şi în cazul executorilor judecătoreşti în faza executării silite, în care au rolul principal. Orice acţiune violentă exercitată împotriva acestora, atunci când vizează atribuţiile lor, afectează fără îndoială procesul de executare silită, lezând prestigiul autorităţii publice şi al justiţiei. Aceştia pun în executare hotărâri judecătoreşti care vizează patrimoniul sau situaţia locativă a persoanelor executate silit, se deplasează frecvent la domiciliul ori sediul debitorilor, sunt însoţiţi în teren uneori de organe de ordine publică, fiind direct expuşi unor reacţii violente din partea persoanelor executate silit. Executorii judecătoreşti reprezintă, în percepţia publicului, „faţa vizibilă” a statului în faza de executare silită. Din această perspectivă, tratamentul juridic diferenţiat faţă de judecători, procurori și avocaţi – în sensul unei protecţii penale inferioare – nu se justifică, câtă vreme valoarea socială ocrotită este aceeaşi: buna înfăptuire a justiţiei, inclusiv în faza executării silite, au mai argumentat inițiatorii propunerii legislative.
