Un evaluator controversat
Expertul evaluator Alexandru Florin Hanu era membru al Asociației Naționale al Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR), iar prin prin PFA pe care îl administra, a încheiat mai multe contracte de evaluare a unor imobile cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP). Pentru unul dintre aceste contracte – cel privind despăgubiri de 375.050.942 lei, adică aproape 78 milioane de euro, pentru samsarii de drepturi litigioase Valentin Vișoiu, Florin Șerban Barbu și Gheorghe Adrian Manole, a fost trimis în judecată de procurorii DNA, iar prin decizia penală nr. 301 din 08.10.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani de închisoare și interzicerea, atât în timpul cât și pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei închisorii, a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție publică și de a exercita profesia de evaluator, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
La audierile de la proces, Alexandru Florin Hanu a explicat ce metodă a folosit pentru a evalua imobilele. El a spus că, în esență, standardele internaționale de evaluare a imobilelor prevăd două „unelte” pentru a stabili valoarea unor terenuri: evaluarea prin raporare la tranzacțiile efectuate, mai exact la ce preț s-a vândut efectiv în zona respectivă, sau evaluarea prin raportare la ofertele din zonă. „În cadrul acestei metode (din dosarul de despăgubiri al lui Horia Simu) am folosit drept comparabilă ofertele de vânzare-cumpărare, deși în standardele internaționale era prevăzut ca primă comparabilă tran zacțiile și apoi ofertele de vânzare. Am optat pentru ofertele de vânzare-cumpărare, deoarece la acel moment – ca de altfel și în prezent – tranzacțiile încheiate nu aveau în vedere valoarea reală a pieței, întrucât erau intenționat subevaluate pentru a se achita un impozit mai mic”, a declarat în fața instanței expertul Alexandru Hanu, potrivit EVZ.
Controalele Curții de Conturi
În anul 2009, Curtea de Conturi a efectuat un control la ANRP, cu tema „fundamentarea utilizării fondurilor alocate pentru plata despăgubirilor la ANRP”, stabilind cu această ocazie că „în perioada 01.10.2007-02.06.2008 au fost efectuate plăţi în valoare totală de xxxxxxxxxxx lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de evaluare în 2.843 dosare, fără ca acestea să fie certificate din punct de vedere al conformităţii cu Standardele Internaţionale de Evaluare”. Astfel, prin Decizia din 15.06.2009, Curtea de Conturi a dispus măsuri privind expertizarea şi reevaluarea imobilelor ce fac obiectul unui număr de 2.843 de rapoarte de evaluare, stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat şi recuperarea acestuia de la partenerii contractuali sau de la persoanele responsabile pentru efectuarea plăţilor. Ulterior, contestaţia formulată de ANRP a fost admisă parţial, în sensul că urmau să fie supuse reevaluării doar rapoartele cu o valoare mai mare de 500.000 lei, respectiv 688 rapoarte (exclusiv deciziile care au avut la bază hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile).
Apoi, în anul 2013, Curtea de Conturi a României a desfăşurat la ANRP o altă acţiune de control cu tema „Verificarea modului de formare şi utilizare a fondurilor publice în procesul de restituire a proprietăţilor”, controlul vizând perioada cuprinsă în intervalul 01.01.2007-31.12.2011. Ca urmare a valorificării rezultatelor controlului, Curtea de Conturi a emis o Decizie la data de 10.10.2013 unde, printre alte nereguli constatate, s-a consemnat că „nu au fost respectate cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a proprietăţilor imobiliare supuse evaluării”. Un an mai târziu, în 2014, ANRP a demarat procedura de achiziţie publică în vederea contractării unor servicii specializate de verificare a rapoartelor de evaluare, după ce s-a constatat că un număr foarte mare de rapoarte de evaluare, întocmite în perioada anterioară, erau neconforme cu Standardele internaţionale de Evaluare. Așa s-a descoperit că mai multe din rapoartele de evaluare întocmite de PFA Alexandru Florin Hanu nu au respectat cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare, așa cum stipulau clauzele contractuale dintre prestatorul PFA Alexandru Florin Han și beneficiarul ANRP.
Procese, în zadar
În aceste condiții, începând din 2020, ANRP a deschis mai multe procese la Tribunalul București împotriva pârâtei PFA Alexandru Florin Hanu, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor reprezentând contravaloarea titlurilor de plată emise de ANRP. Justnews a consultat portalul instanțelor de judecată și a descoperit cel puțin 15 litigii, având ca obiect “pretenții” sau “acțiune în răspundere contractuală”, în care PFA Alexandru Florin Hanu a fost chemată în judecată de către ANRP. În cvasitotalitatea cazurilor, instanțele de fond au respins acțiunile demarate de ANRP ca prescrise, iar cele de apel ca nefondate. Judecătorii au constatat că prejudiciul invocat de reclamanta ANRP, determinat de supraevaluarea imobilului, s-a produs în anii 2007, 2008 sau 2009 şi de la acel moment s-a născut dreptul la acţiune pentru recuperarea respectivului prejudiciu, așa că, în raport de data promovării cererii de chemare în judecată (2020, 2021, 2022), acţiunea apare ca fiind prescrisă, fiind formulată cu depăşirea termenului de 3 ani. În opinia judecătorilor, din moment ce, în anul 2009, s-a remarcat deja existența unor nereguli privind evaluarea imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ar fi trebuit să ia măsuri pentru prevenirea acestora, în acelaşi sens fiind și principiul expus de Înalta Curte de Casație și Justiție la paragraful 53 al deciziei în interesul legii nr. 19/03.06.2019: „În condiţiile în care nu există certitudinea datei unui posibil control al Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control, entitatea publică nu poate sta în pasivitate, aşteptând verificarea ulterioară a resurselor bugetare prin actul de control, ci trebuie să depună toate diligenţele pentru depistarea existenţei unor eventuale pagube cauzate de salariaţi în privinţa acelor resurse”. Concluzionând, instanțele au subliniat că paguba invocată prin cererea de chemare în judecată s-a produs la momentul adoptării de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a deciziilor prin care s-au emis titlurile de despăgubire, ca urmare a omologării rapoartelor de evaluare întocmite de către pâratul PFA Alexandru Florin Hanu, și nu la momentul finalizării controalelor Curții de Conturi ori a noilor rapoarte de evaluare, redactate conform cerinţelor Standardelor Internaţionale de Evaluare.
