De ce au respins judecătorii pretențiile de daune ale familiei unui șofer decedat într-un accident, care a adormit la volan și a intrat cu mașina într-un parapet aflat pe sens opus

Exclusivitate

Accidentul

În data de 03.05.2015, în jurul orelor 18:49, pe DN 17, direcţia Beclean-Dej, s-a produs un grav accident de circulaţie, în care a fost implicat un singur autovehicul marca Land Rover Freelander, condus de către XXX. Acesta era însoţit în autovehicul de un pasager, ce se afla pe locul din dreapta față. În urma accidentului, conducătorul auto şi pasagerul au decedat pe loc. Cercetările au arătat că șoferul, cel mai probabil, a adormit la volan, căci mașina condusă de acesta a părăsit direcţia de deplasare si a colizionat un parapet de protecție amplasat pe sensul opus direcţiei de mers a vehiculului implicat in accident. Parapetul a pătruns prin vehicul și a străpuns corpul şoferului. Cercetările au mai stabilit că responsabilitatea producerii accidentului i-a revenit în întregime şoferului – la locul producerii evenimentului rutier nu s-a găsit nici măcar o urmă de frânare.

Pretențiile

La doi ani de la accident, prin cererea de chemare în judecată depusă la Tribunalul București, soția, fiul și fiica conducătorului auto decedat au solicitat instanţei ca, prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) SA  la plata de daune materiale si morale, după cum urmează:

  1. să oblige pârâta la plata sumei de 20.000 lei reprezentând cheltuielile făcute de reclamanţi cu înmormântarea defunctului XXX şi cu pomenile de 40 zile, 6 luni şi 1 an.
  2. să oblige pârâta la plata sumei globale de 326.820 lei pentru xxx şi 437.855 lei pentru xxx sau, în subsidiar, la plata sumei de 2.095 lei/lună pentru fiecare copil cu titlu de rentă lunară corespunzătoare obligaţiei de întreţinere, ce va fi plătită lunar, şi actualizată anual cu indicele de inflaţie, începând cu data decesului până la data majoratului fiecăruia dintre copii, conform art. 533 şi art.499 alin. 1 din Noul Cod Civil.
  3. să oblige pârâta la plata sumei globale de 201.120.lei pentru fiecare copil sau, in subsidiar la plata sumei de 2095 lei/lună pentru fiecare copil cu titlu de rentă lunară corespunzătoare obligaţiei de întreţinere, ce va fi plătită lunar, şi actualizată anual, pe toată perioada dintre momentul pronunţării hotărârii şi plăţii efective, cu indicele de inflaţie, începând cu data începerii studiilor şi până la data terminării acestora, în intervalul 18-26 ani, conform art. 533 şi art. 499 alin. 3 din Noul Cod Civil
  4. să oblige pârâta la plata unor daune morale sub forma de despăgubiri, care să compenseze suferinţa provocată de decesul defunctului, astfel: 100.000 euro pentru soţia supravieţuitoare şi câte 250.000 pentru fiecare din cei doi copii.

În motivare, reclamanții au arătat că, înainte de a intenta acţiune civilă împotriva CNAIR, au comandat o expertiză extrajudiciară, efectuată de expertul tehnic judiciar XXX, care a concluzionat în mod clar că „dacă parapetul ar fi avut primul sector îngropat, fiind montat în conformitate cu imaginea din schita x, riscul de deces ar fi fost exclus; penetrarea autovehiculului nu ar fi avut loc, iar deceleraţia la care ar fi fost supus corpul ocupanţilor autovehiculului ar fi fost suportabilă de către organismul uman; montarea parapetului fără îngroparea primului sector a condus indubitabil la decesul celor două persoane aflate în autovehicul.” În concluzie, decesul victimei ar fi fost cauzat de străpungerea corpului acestuia de către parapetul montat necorespunzător, care a străpuns şi tot bordul maşinii, după cum reiese în mod evident şi din planşele foto. Ca urmare a străpungerii corpului de către parapet a rezultat un politraumatism cu ruptură de artera femurală dreaptă şi dilacerare hepatică care a condus inevitabil la deces, se mai arăta în expertiza extrajudiciară.

Reacția CNAIR

CNAIR a depus întâmpinare, în care a arătat că expertiza extrajudiciară depusă de către reclamanţi este o probă preconstituită ce nu poate fi avută în vedere, atat timp cat expertul plătit de reclamanţi nu considera că responsabil de producerea accidentului este şoferul care a adormit la volan (fapt evident), ci parapetul care nu era amplasat bine. În opinia pârâtei, un expert auto nu se poate pronunţa cu privire la aspecte legate de elementele constructive ale drumurilor naţionale, ci doar un expert CFDP (căi ferate, drumuri și poduri) este în măsura să emită concluzii raportat la acest aspect. Potrivit dispoziţiilor legale, vehiculele sunt obligate să circule pe sensul corespunzător direcţiei lor de mers, pe partea carosabila a drumului (iar şoferii nu trebuie să adoarmă la volan). Chiar dacă parapetul a pătruns prin vehicul, acesta era amplasat pe sensul opus direcţiei de mers a vehiculului implicat în accident, iar responsabilitatea producerii accidentului îi revine în întregime şoferului – la locul producerii evenimentului rutier nu s-a găsit nici măcar o urma de frânare. Aşadar fapta ilicită nu poate fi reţinută în sarcina CNAIR, ci în sarcina conducătorului auto implicat in accident, conducător care a părăsit direcţia de deplasare și a colizionat parapetul aflat pe contrasens, a concluzionat pârâta.

Ce au stabilit judecătorii

La data de 19 mai 2023, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi. În motivare, s-a arătat că, în condiţiile în care dosarul penal, constituit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean, a fost soluţionat definitiv prin Ordonanţa de clasare din 09.03.2022, iar împotriva acesteia nu a fost formulată nicio plângere în condiţiile legii penale, rezultă, în mod expres şi fără echivoc, că nu se poate reţine nicio culpă a pârâtei din prezenta cauză şi /sau a prepuşilor săi, respectiv că cei care au proiectat sau realizat lucrarea nu au prevăzut şi nici nu trebuia şi nu puteau să prevadă că, din cauza caracteristicilor respectivului parapet, se putea provoca decesul unor persoane, rolul sau scopul unui astfel de obstacol fiind tocmai acela de protecţie şi limitare a vătămărilor corporale şi a daunelor. Prin urmare, nu s-a constatat si nici reţinut vreo altă faptă şi /sau culpă a vreunui terţ, respectiv nici a pârâtei, concurentă cu cea a conducătorului autoturismului implicat în accident şi care să fi determinat, într-o relaţie de cauzalitate, urmările nefaste ale accidentului rutier. Or, această şi aceeaşi situaţie de fapt, argumentaţie şi concluzie judiciară, incidentă şi în prezenta cerere de chemare în judecată, se desprinde şi este susţinută de concluziile rapoartelor de expertize judiciare întocmite de către 3 experţi tehnici judiciari, expertize întocmite ca urmare a încheierilor penale pronunţate în dosarele Judecătoriei Beclean. Or, în condiţiile în care părţile prezentului dosar au fost şi părţi ale dosarului penal mai sus menţionat, şi, astfel, cunosc, în mod fără echivoc, conţinutul rapoartelor judiciare de expertiză, acestea conţinând demonstratia, explicaţiile şi argumentele factuale şi obiective în baza cărora s-a şi dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracţiunii de ucidere din culpă (deoarece, deopotrivă, fapta nu este prevăzută de legea penală şi nici nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege ), Tribunalul constată lipsit de interes judiciar în a mai cita din cuprinsul expertizelor judiciare administrate în dosarul penal şi care au fost depuse şi la dosarul prezentei cauze.

În plus, experţii judiciari au concluzionat în esență, prin raportare la normativele în vigoare la data edificării lucrării, că extremitatea (capătul ) de sfârşit de parapet metalic auto de tip semigreu a respectat, prin modul de amplasare, cerinţele art 55 din STAS 1948/1 în vigoare la data reabilitării DN17 şi nu a creat niciun un risc suplimentar în cazul unui şoc frontal, la ambele extremităţi parapetul fiind prevăzut cu “labe de urs” , iar prinderea elementelor parapetului s-a efectuat în conformitate cu normativele tehnice în vigoare la acea dată. În cazul de faţă, clasa tehnică a drumului este II, drumul este în aliniament, iar înălţimea rambleului este cuprinsă între 3 şi 4 metri, prescripţiile prevăzute din STAS 1948/1 fiind respectate, iar, totodată, întrucât în zonă nu se află amplasat niciun podeţ, nu există obligativitatea îngropării extremităţilor parapetului. Prin urmare, în condiţiile în care trei experţi judiciari nu au constatat nicio neregularitate în legătură cu existenţa, amplasarea/montarea parapetului metalic, acesta respectând toate normativele în vigoare la data edificării acestuia, Tribunalul constată că nu se poate invoca sau reţine, prin raportare la persoana şi patrimoniul pârâtei, a niciunei culpe în producerea şi consecinţele accidentului rutier din 03.05.2015.

Reclamanții au atacat în zadar soluția cu apel la instanța superioară. La data de 10 iulie 2026, și Curtea de Apel București a dat dreptate pârâtei:

  • Solutia pe scurt: Respinge apelul ca nefondat. Obligă apelanţii la plata către intimată a sumei de 8000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în prezentul dosar. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 10.07.2026.
spot_img

Articole recente

Astăzi încep înscrierile pentru examenul de primire în profesia de avocat, programat la 20 septembrie 2026

Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) anunță, într-un comunicat, organizarea examenului de primire în profesia de avocat (pentru...

Mai multe articole din aceeași categorie