Pentru a îmbunătăți accesul la justiție în cazul comunităților de romi s-ar putea crea centre de asistență juridică pentru victimele discriminării, în care să se implice Ministerul Justiției, barourile de avocați, ONG-urile și primăriile. Propunerea a fost făcută în cadrul unei interviu Justnews realizat cu doi dintre reprezentanții romilor implicați în asigurarea accesului romilor la justiție: Isabela Mihalache, președinte CADO (Centrul de Advocacy și Drepturile Omului), lobbyst în cadrul Rețelei Europene de Organizații Grassroots ale Romilor din Bruxelles, a activat în Rețeaua Europeană Împotriva Rasismului, Consiliul Europei, Centrul European pentru Drepturile Romilor și Fundația pentru Societatea Deschisă – și Eugen Ghiță, președinte al Asociației Juriștilor Romi din România – RomaJust. De la ei am aflat că, în România, se înregistrează în continuare cazuri de tărăgănare a procedurilor judiciare atunci când victimele sunt de etnie romă, că romii nu au încredere în sistemul de justiție, pornind de la polițist, la procuror până la judecător. Cei doi interlocutori sunt de părere că statul ar trebui să acorde asistență juridică gratuită și în sistemul civil, cu precădere pe cazurile de discriminare, având ca model Irlanda, unde se combină asistența juridică gratuită în cazurile penale cu spețe din domeniul civil. Cât despre căsătoriile timpurii în aceste comunități, aflăm că s-au diminuat, chiar dacă mai sunt prezente. Există o participare “tacită” a autorităților, dar trendul, din fericire, e descendent.
Justnews: România este o țară cu o populație semnificativă de romi, o țară în care, în ultimii ani, un număr considerabil de tineri romi au absolvit Dreptul. Cam câți romi activează în profesii juridice? Sunt romii interesați de activitățile juridice? Avem romi procurori sau judecători?
Eugen Ghiță: În 2015-2016, a fost făcut un studiu de către Cristina Marin, membru în bordul organizației, pe bursierii de la Roma Education Fund și s-a constatat că eram, la vremea aceea, undeva la 350 de oameni care absolviseră Facultatea de Drept și doar 7 % dintre ei activau în profesii juridice.
Justnews: Deci, vreo 30 de absolvenți lucrau în domeniu.
Eugen Ghiță: Da, din cei care erau înscriși la programul de burse pe Roma Education Fund. Dacă iau în calcul și profesioniștii, care nu au trecut prin programul acesta de burse, sunt câteva zeci, nu mai mult. Sunt și procurori, cunosc până acum în țară 3, chiar la Ialomița a fost, până de curând, un prim-procuror. Avem avocați în domeniu. Cunosc cel puțin 2 pe barouri județene de etnie romă. În ce privește facultățile de drept din țară, în fiecare an universitar există 2 locuri speciale pentru romi. Asta ar însemna că la fiecare facultate avem 8 studenți și, din cunoștințele noastre, undeva la 11 sau 12 universități în toată țara. Deci, circa 100 de studenți activi astăzi, în România, la facultățile de drept. Rata de absolvire ar fi de 75%, dar trebuie să ținem cont de faptul că foarte puțini reușesc mai departe, raportându-ne și la dificultatea examenului la INM sau de intrare în avocatură.
Isabela Mihalache: Sigur e nevoie să sporim numărul studenților la drept, iar aceste locuri speciale au un rol foarte important și au contribuit major atât la creșterea numărului de studenți romi la facultățile de drept, cât și la conștientizarea, în cadrul comunității, a necesității de a merge la astfel de facultăți. Ca o notă personală, îmi amintesc de familia mea, de sora mea, când, pe vremea lui Ceaușescu, nici nu ne puteam pune problema unei facultăți de drept. Fiindcă nu se putea. Dacă aveai în familie pe cineva care avea cazier, nici nu puteai să speri că o să poți să faci dreptul, să ajungi avocat, să ajungi procuror. Acum această perspectivă s-a schimbat și mulți tineri romi vor să meargă tocmai în ideea de a scădea semnificativ prejudecățile la adresa romilor.
Eugen Ghiță: Pe de altă parte, avem experți foarte mulți în cadrul ONG-urilor care au absolvit facultăți de drept. Pentru că nu au putut să se pregătească temeinic și îndeajuns pentru promovarea examenelor, activează ca activiști sau monitori pe drepturile omului, juriști în societate sau la instituțiile de stat. Aș mai adăuga ceva. Din nefericire, pentru noi ca organizație, Roma Education Fund a sistat bursele, iar anul trecut au fost acceptați doar cei care deja erau la facultate. Nu a mai intrat nimeni cu bursă. Sperăm să fie din cauza pandemiei, nu a unei politici bugetare. Așteptăm să vedem ce se va întâmpla la Ziua Romilor, pe 8 aprilie.
Justnews: Ați avut un apel pe Facebook în ianuarie 2022, adresat studenților sau absolvenților romi privind înscrierea în programul Incubatorul Juridic. Câți s-au înscris?
Eugen Ghiță: Avem 12 înscriși, respectiv 8 studenți și 4 absolvenți. Programul continuă, iar la Incubatorul Juridic asigurăm pregătirea pentru examenele de barou sau INM, avem profesori și avocați care sunt experți la Universitatea Ovidius, avem și avocați din cadrul INPPA. Incercăm gratuit să-i pregătim pentru acele examene și să scoatem noi avocați, notari sau magistrați. Acesta este un prim obiectiv al Incubatorului juridic, iar al doilea este ca cei care nu o să reușească să absolve, să rămână în organizație ca monitor de drepturile omului și ne mărim astfel echipa.
Justnews: Ați întâlnit cazuri de tărăgănare a procedurilor judiciare atunci când victimele sunt de etnie romă?
Eugen Ghiță: Da. Cel mai grav a fost cel de la Reghin: un grup de tineri romi, 5 adulți și 4 copii, au avut o înțelegere tacită cu pădurarul să culeagă lemnele uscate din pădure. Un cetățean a sesizat pădurarul, care a sesizat apoi șeful de post, care a trimis 2 tineri polițiști. Ajungând acolo, unul dintre polițiști a făcut uz de armă și unul dintre tinerii romi a fost împușcat în cap. Au urmat niște inadvertențe, niște nereguli, expertiza pistolului a durat 1 un an și 2 luni, procurorul a acceptat apoi un acord de recunoaștere a vinovăției cu polițistul acuzat, care a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare. Tot procurorul, chiar în ziua în care se implinise 2 ani de la faptă, ca o sfidare pentru noi, ne-a dat soluția și am mers către instanță să o contestăm.
Justnews: Și credeți că lucrul acesta s-a întâmplat pentru că era vorba de romi sau ține mai degrabă de profesionalismul lor?
Eugen Ghiță: Păi, în ancheta penală se tot făcea referire la faptul că erau de etnie romă, erau romi când s-a anunțat furtul etc. Un alt incident a avut loc la postul de poliție Baia, județul Tulcea. Doi tineri romi s-au dus și au cumpărat vreo 20 de oi, de la o persoană care era paznic la o fermă, apoi a fost sesizată poliția, care a aflat cine a vândut și cui a vândut. Cei doi tineri au fost luați la postul de poliție, bătuți toată noaptea. S-a făcut plângere, doar că procurorul a dat clasare, fiindcă fotografiile, care erau doveditoare, de la reconstituirea faptei, făcute în dimineața următoare, au fost distruse. Fotografiile pe care le-am folosit în ancheta penală, cele pe care ce le-am făcut noi și le-am depus odată cu plângerile, au fost distruse. Cum?! E halucinant, științifico-fantastic. Au fost distruse într-o clădire a poliției, în urma unui scurtcircuit provenit de la un fulger. Adică, fulgerul a venit pe clădirea poliției, a făcut un scurtcircuit și s-a dus direct în calculator. În prezent, cu acest caz, suntem la Judecătoria Babadag și o să ajungem la CEDO, probabil.
Isabela Mihalache: Dintr-o perspectivă mai generală, desigur, pentru că nu sunt nici avocat și nu lucrez pe cazuri, dar am văzut foarte multe rapoarte, inclusiv ale Consiliului Europei, dar și ale ONG -urilor. Aceste rapoarte vorbesc adesea, nu doar de tărăgănare, ci de un fenomen de discriminare, de un tratament neadecvat în tot procesul judiciar pornind de la modalitatea de investigare, la instrumentalizarea dosarului de către procuror până la deciziile luate de către judecători. Toate acestea contribuie semnificativ la numărul mare și disproporționat de persoane de etnie romă în sistemul penitenciar din România și din alte țări. Asta ne arată că ceva se întâmplă în tot acest ciclu de justiție, care afectează disproporționat romii. De exemplu, chiar și în acele descinderi, care sunt deseori televizate, numărul jandarmilor și mascaților în comunitățile de romi este semnificativ de mare și total disproporționat cu natura infracțiunii sau suspiciunea de infracțiune. Apoi, mai este un lucru: înregistrarea profilului etnic în aceste cazuri nu este corect să se facă. Ar trebui să existe un standard care să asigure o suspiciune rezonabilă, să zicem, atunci când poliția descinde în comunități. Și nu in ultimul rând vorbim și de victimizarea victimelor, în special a copiilor victime ale traficului de persoane. De exemplu, când vine vorba de audieri, copii romi sunt tratați ca infractori fără a considera că poate sunt victime, iar aici CADO a propus o modificare de lege, aprobată de Parlament în acest an, a Codului Penal și de Procedură Penală cu privire la protecția victimelor minore ale infracțiunilor de natură sexuală tocmai pentru a redresa acest gen de situații.
Justnews: Romii sunt tentați să raporteze mai rar încălcările drepturilor lor, unul dintre motive fiind faptul că nu au încredere că li se va face dreptate.
Isabela Mihalache: Datele indică o lipsă de raportare foarte mare în cadrul membrilor comunităților de romi din România, dar nu doar în România, este o situație generală la nivel european. Chiar un raport arată că, din totalul infracțiunilor, doar 12 % dintre victime raportează aceste infracțiuni. Pentru că ei se tem de acest sistem de justiție, nu au încredere pornind de la polițist, procuror și, mai departe, până la judecător. Sigur, uneori nu le raportează, pentru că nu știu unde, dar în principal se datorează fricii de a cădea din nou victime ale unui sistem pe care ei îl consideră nedrept. De exemplu, sunt foarte multe cazuri care ajung la CEDO, care vorbesc de faptul că în momentul în care polițistul este chemat să verifice o situație în comunitatea de romi, deja pornește cu anumite prejudecăți. Chiar și când este chemat la o infracțiune motivată de ură în care victima este o persoană de etnie romă, el nu se uită la toate elementele, nu ține cont de anumite lucruri. El înregistrează doar infracțiunea ca atare, care merge mai departe la procuror, procurorul ia de bine tot ce i se spune, nu verifică toate aceste elemente. Și tot așa se perpetuează acest comportament neadecvat, plin de prejudecăți.
Justnews: Cine ar putea să schimbe acest comportament?
Isabela Mihalache: Sunt deja multe inițiative în acest sens, la nivel legislativ, la nivel de programe, de formare. De exemplu, de ceva ani în România, se promovează puternic ideea unor ofițeri de etnie romă în cadrul poliției. Acest lucru ajută foarte mult, nu numai la încrederea care se formează între comunitate și poliție, dar și la clarificarea situației sau rezolvarea situației apărute.
Eugen Ghiță: Cred că trebuie să ne uităm și la procedură, la ceea ce se întâmplă în parchete. Atunci când sunt anchete care implică persoane care fac parte din anumite grupuri etnice sau alte categorii vulnerabile, să existe obligația procurorului să se uite și la partea de hate crime, de infracțiune motivată de ură. Stăm foarte bine în ce privește legislația, în teorie, dar nu așa bine în practică. Cred că aici ar trebui puțin insistat, când ajunge un dosar penal la instanță trebuie și judecătorul și procurorul să vadă dacă lucrurile au fost în regulă și din perspectiva aceasta.
Justnews: Femeile și fetele rome sunt frecvent victime ale violenţei în familie. De cele mai multe ori aceste cazuri nu sunt raportate, unul dintre motive fiind și intervenţia pasivă a autorităților, sub pretextul funcționării în comunitatea romă a „propriilor legi”. Cum stau lucrurile?
Isabela Mihalache: În general, într-adevăr, putem să confirmăm că, din păcate, nu există foarte multe rapoarte care să vorbească în mod specific de situația femeilor rome pe subiectul violenței domestice. Femeile se tem să raporteze cazurile de violență domestică în România. Cred că este un trend foarte lent, din anii ’90, 2000 și până acum, al devoalării acestui fenomen. În trecut, violența domestică era privită ca o chestiune super privată, în general, în societatea românească, cu atât mai mult în cazul femeilor rome din comunități tradiționale. Ele au evitat în general să vorbească despre aceste situații de abuz și, uneori, din păcate, chiar și cele cu care am vorbit în trecut, considerau că e o chestiune firească care se întâmplă în familie și nu doreau să vorbească împotriva soțului.
Justnews: Sunt cazuri în România de femei care au avut curajul să raporteze genul ăsta de infracțiuni?
Eugen Ghiță: Din păcate, sunt puține. Am avut cazuri în care femeile au venit către noi, într-adevăr, beneficiare ale anumitor proiecte, și așa am reușit să mergem în comunitate, să avem resursele necesare, să putem să informăm populația din comunitate că se poate raporta violența domestică. Prin introducerea ordinului de restricție, prin prezența polițistului la fața locului, femeile au prins un pic de curaj. Mai mult, au fost cazuri în care noi am consiliat victima când aceasta a considerat că nu se mai poate face nimic, că familia nu se mai poate împăca. Situația e destul de complexă. Din punctul meu de vedere, raportările pe violență domestică sunt puține tocmai din cauza neîncrederii pe care o are comunitatea față de autoritate, de la poliție până la asistență socială, neexistând în fiecare județ un centru pentru violență domestică.
Justnews: Cum a evoluat fenomenul căsătoriilor timpuri, aranjate între copiii romi?
Isabela Mihalache: Se întâmplă mai puțin. Și se întâmplă mai puțin, în primul rând, pentru că există o conștientizare puternică că este o ilegalitate să te măriți înainte de 18 ani. Vă spun clar că există și cazuri unde comunitățile de romi au încercat să găsească formule de a continua cu această practică, la nivel informal și cu implicarea tacită a autorităților care știau că se întâmplă, dar nu se declara pentru că fata era mutată în familia băiatului, fără formalizarea căsătoriei, și atunci nu se știe exact ce se întâmplă acolo. Există încă, dar din ce în ce mai puțin. Mass-media a ajutat enorm la schimbarea situației. Au fost și intervenții destul de dure ale autorităților în anumite comunități care au dus la evitarea acestor situații. Pe de altă parte, există și un aspect social care nu trebuie ignorat, respectiv sărăcia care determină decizia familiilor de a mărita fata mai devreme. Nu departe de noi, în Republica Moldova, am făcut o cercetare amplă pe această temă. M-am dus în case unde nu aveau ce să mănânce și atunci dădeau fata. Era o chestiune de supraviețuire a ei și a familiei. Deci, există și componenta asta de sărăcie, care favorizează mariajele timpurii. Acum situația cumva s-a mai îmbunătățit, sunt multe familii rome care sunt plecate în străinătate și atunci nu mai e nevoie să-ți măriți fata. Fiind afară, lucrează sau cerșesc, au mai mulți bani cu care să întrețină familia. Dar sigur, există și perspectiva așa-zisei cutume care se perpetuează, dar nu atât de mult. Ca statistică, ca să avem o idee destul de clară, în România procentul de căsătorii timpurii este de 2%, deci nu este atât de mare.
Justnews: Mulți romi sunt lipsiți de educație juridică și nu își cunosc drepturile. Cum îi ajutați?
Eugen Ghiță: Noi avem proiectul “Caravana juridică”, pe care l-am început acum 3 ani, tocmai ca să preluăm din comunitate cazuri. Am reușit să dotăm o mașină cu ceea ce avem nevoie și împreună cu colegi – un jurist, un avocat și cu voluntari – mergem în comunitate.
Justnews: Practic, oferiți servicii juridice gratuite.
Eugen Ghiță: Exact. Și aici e o dilemă a noastră: cum să abordăm comunitatea, respectiv dacă să ne ocupăm de cazuri strategice care afectează toată comunitatea sau de cazuri individuale. Acolo unde intrăm cu caravana și ne știm comunitățile, am reușit să preluăm sute și sute de cazuri și chiar unele le-am rezolvat prin mediere, nu a fost nevoie să facem petiții sau să începem procese. Și asta pentru simplul fapt că oamenii nu-și cunoșteau acele drepturi minimale, să facă o cerere sau să aducă o dovadă pentru alocație sau pensie sau altele. Acest model de practică juridică l-am preluat din Statele Unite.
Justnews: Cine ar trebui să le ofere romilor interesați asistență juridică gratuită?
Isabela Mihalache: Statul acordă asistență juridică gratuită în cazurile penale. Dar statul ar trebui să acorde și în sistemul civil și cu precădere în cazul romilor, pe cazurile de discriminare. Ar fi super necesar să ne uităm și noi la alte țări care combină asistența juridică gratuită, cum este de exemplu Irlanda, și pe partea asta civilă.
Justnews: În România nu prea există posibilitatea de a oferi servicii pro bono celor mai vulnerabili, cum sunt romii. De ce credeți că nu se implică avocații în activități pro bono?
Eugen Ghiță: Noi avem undeva la 14 avocați implicați în diferite procese, o parte dintre ei sunt chiar romi. Când preluăm un caz, avem certitudinea că el se va derula pe cel puțin 3 ani. Dacă adăugăm și CEDO, se duce undeva la șase-șapte ani. Vă dați seama că noi, ca organizație, nu putem să asigurăm activități pro bono victimei plătind avocatul timp de 7 ani și să ai și eficiență cu acel avocat. Apelăm doar la pasiunea de a face avocatură și dorința de a face bine comunității prin activități pro bono, mai ales că în România, având prețurile standardizate, este foarte greu să oferi asistență juridică pro bono. Procesele sunt scumpe, după cum știți, iar pro bono este interzis, nu poți să mergi în instanță sau la autoritatea fiscală și să spui, domnule, uite, eu nu am contract cu clientul meu pentru că ofer servicii pro bono.
Justnews: Ce s-ar mai putea face pentru a îmbunătăți accesul la justiție în cazul comunităților de romi?
Isabela Mihalache: S-ar putea crea centre de asistență juridică pentru victimele discriminării, în care să se implice Ministerul Justiției, barouri, ONG-uri, primării etc. Primul lucru este să identifici discriminarea, apoi să știi ce să faci cu ea și să ai și pe cineva care te ia de mână și te duce acolo unde trebuie să declari și se asigură că totul se întâmplă într-un mod adecvat, prietenos. Deci, cei discriminați ar putea merge către aceste centre de asistență juridică să ceară ajutor, să facă plângeri. Cred că sunt instituții, inclusiv Comisia Europeană, care ar fi interesate să finanțeze un astfel de program în sistemul judiciar românesc. Și ar ajuta enorm la îmbunătățirea accesului la justiție, nu doar al romilor, dar, în final, al tuturor categoriilor vulnerabile sau aflate în situație de risc din România.
foto: facebook.com
