În primăvara acestui an, Primăria Sectorului 2, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Rromsport, a solicitat Tribunalului București ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să achite suma de 18.000 lei, reprezentând plata tranşei I din contractul de finanţare nerambursabilă nr. 180568/29.09.2023, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi până la achitarea integrală a debitului principal şi a dobânzii legale, precum și plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, consemnată de rejust.ro, reclamanta a arătat că, la data de 29.09.2023, a fost încheiat contractul nr. 180568, având ca obiect finanţarea nerambursabilă de la bugetul local al Sectorului 2 a activităţilor pe care beneficiarul le va desfăşura în cadrul proiectului „Comunitatea Tinerilor de Succes din Sectorul 2”. A mai arătat că pârâta nu a respectat prevederile legale conţinute în contractul de finanţare, respectiv termenul de depunere al raportului final de activitate şi financiar şi al documentelor justificative, necesare atât pentru justificarea plăţilor efectuate în cadrul proiectului, cât şi pentru validarea cererii de achitare a tranşei finale de finanţare. A mai precizat că, în contextul în care beneficiarul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, au devenit incidente prevederile art. 11 din Regulamentul-cadru, care prevăd rezilierea de drept a contractelor, fără a fi necesară intervenţia instanţei. Reclamantul a învederat că, prin procesul-verbal nr. 411/28.11.2023, s-a decis rezilierea contractului, pârâta fiind notificată în acest sens prin adresa nr. 231892/08.12.2023 şi somată să returneze contravaloarea tranşei nr. 1, respectiv avansul de 18.000 lei (30% din suma totală de 60.000 lei).
De notat că perioada de implementare a proiectului a fost modificată, la cererea reclamantului, de la 8 săptămâni la 4 săptămâni (02.10.2023 – 29.10.2023), modificare agreată de pârât prin revizuirea graficului de activități (anexă la contract, 12.09.2023). Potrivit art. 10 alin. (5) din contract și art. 100 alin. (1) din Regulamentul-cadru, pârâta avea obligația de a depune Raportul final de activitate și financiar, împreună cu documentele justificative, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la finalizarea ultimei activități (29.10.2023), respectiv până la 10.11.2023. Tribunalul reţine că, prin adresa nr. 237820/18.12.2023, pârâta a recunoscut întârzierea de 3 zile lucrătoare în depunerea raportului final, invocând constrângerea cauzată de reducerea perioadei de implementare la 4 săptămâni. Tribunalul constată deci că raportul final a fost depus cu întârziere, respectiv la data de 15.11.2023 prin adresa nr. 216699/15.11.2023, și nu conținea documentele justificative necesare pentru validare. Pârâta a susținut că a cheltuit integral avansul de 18.000 lei, contribuind și cu o cofinanțare de 15.000 lei și împrumuturi de 42.000 lei pentru implementarea proiectului.
Instanța a constatat că prezenta cerere, ce are ca obiect „restituire sume”, este întemeiată pe principiile plăţii nedatorate, cauza acţiunii fiind pretinsa achitare a unei sume cu titlu de avans, iar nu rezoluțiune. Reclamanta nu a învestit instanţa şi cu o acţiune în constatarea rezoluţiunii, iar din această perspectivă şi prin raportare la limitele învestirii, anume plată nedatorată fundamentată pe achitarea sumei în cuantum de 18.000 lei, Tribunalul consideră că acţiunea este neîntemeiată, căci, în prezenta cauză, fundamentul care a stat la baza efectuării plăţii de către reclamant este reprezentat de contractul încheiat dintre părţi. Nu poate fi considerată nedatorată o plată efectuată pentru aducerea la îndeplinire a unei obligaţii contractuale, nefiind astfel îndeplinită condiţia inexistenţei din punct de vedere juridic a datoriei. Pentru a se naşte raportul juridic specific plăţii nedatorate, este necesară manifestarea unei condiţii esenţiale, constând în aceea că persoana care efectuează plata să fie încredinţată că are de executat obligaţia respectivă în relaţie cu accipiens; credinţa existenţei obligaţiei poate fi rezultatul erorii (de fapt sau de drept) ori al dolului; eroarea este ceea ce susţine psihologic voinţa de a face plata (nedatorată), fiind rezultatul reprezentării deformate a unei realităţi juridice. Aşadar, eroarea este în acest caz strâns legată de intenţia de a plăti o datorie, fără a se identifica cu aceasta, ea nu afectează intenţia de a plăti ci doar credinţa că ar exista cu adevărat o obligaţie validă, care se urmăreşte a fi stinsă prin acea plată. În speţă, tribunalul reţine că nu a fost dovedită eroarea, dimpotrivă, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că reclamanta a achitat avansul în temeiul contractului, iar plata nu a fost efectuată din eroare, câtă vreme contractul există și este valabil, iar rezilierea nu are efect retroactiv operând doar pentru viitor. Totodată, obligația de restituire a avansului este prevăzută expres în art. 33 alin. (1) din contract, aflându-ne aşadar în prezenţa răspunderii civile contractuale.
După ce la data de 19 mai 2025, Tribunalul București a respins acţiunea ca neîntemeiată, litigiul a ajuns în fața magistraților Curții de Apel București care, la primul termen de judecată, au dispus suspendarea soluţionării cauzei, în baza Hotărârii nr. 2/26.08.2025 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel București.
