În octombrie 2018, prin cererea adresată Tribunalulului București – Secția A V-A Civilă, reclamanții Dragoș Nicolae și Stoian Mihai au solicitat în contradictoriu cu pârâții Centrul Național al Cinematografie și Vaeni Constantin pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate in temeiul art.10 (b) si art. 11 din Legea nr.8/1996 calitatea de autori – scenariști ai filmului de lung metraj „Drumeț în calea lupilor” a celor doi reclamanți și obligarea pârâtului Centrul Național al Cinematografiei, administrator legal al filmului, să facă demersurile necesare pentru ca în cel mai scurt timp posibil, după pronunțarea hotărârii, numele scenariștilor să fie trecute pe genericul acestui film.
În motivarea cererii, consemnată de rejust.ro, conform documentelor aflate în Arhiva Națională de Filme, în anul 1985, scenariul filmului „Drumeț în calea lupilor” (având inițial titlul „Profesorul”, schimbat ulterior la sugestia lui Nicolae Dragoș) a fost predat de coautori ( Dragoș Nicolae și tatăl petentului Mihai Stoian, în prezent decedat) producătorului, Casa de Filme 5, conform contractului încheiat în același an și aprobat ulterior. Filmul „Drumeț în calea lupilor,, în varianta sa publică actuală, a fost finalizat integral în anul 1988 în baza scenariului literar realizat exclusiv de cei doi. Ulterior, contrar voinței tuturor autorilor acestei opere comune, filmul a suferit numeroase modificări și amputări impuse de comisiile de avizare și cenzura în urma vizionarilor succesive 1988-1989. De la prima și până la ultima vizionare, vizionari organizate de producător, numele scenariștilor apărea pe generic, deci inclusiv în varianta inițială din 1988. Premiera ar fi trebuit să aibă loc în data de 18 decembrie 1989, dar nu s-a mai ținut datorită evenimentelor istorice binecunoscute. După Revoluția din Decembrie, regizorul Constantin Văeni a reușit să refacă filmul așa cum a fost conceput și realizat inițial în anul 1988, exclusiv pe baza scenariului literar, scenariului regizoral, montajelor negative (filmărilor) realizate în perioada 1986-1988, eliminând modificările și amputările cenzurii din anul 1989. Premiera filmului a avut loc la începutul lunii aprilie 1990. Fără însă a avea consimțământul vreunuia dintre scenariști și fără ai da de știre, din rațiuni proprii de P.R. postrevoluționar (Nicolae Dragoș, unul dintre cei doi scenariști, lucrase în conducerea redacțională a ziarului comunist „Scânteia”), producătorul a eliminat de pe generic numele celor doi coautori.
Deciziile judecătorilor
În decembrie 2019, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și a obligat reclamanții să plătească pârâtului Vaeni Constantin suma de 2.300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Judecătorul a menționat, după ce a analizat Contractul nr. 7 din 09.02.1990 încheiat între Casa de Filme nr.5 în calitate de Producător și Constantin Vaeni în calitate de Regizor, că ceea ce a fost realizat de C.Vaeni reprezintă un nou scenariu regizoral, o versiune nouă. Se impune a se avea în vedere și faptul că, după premiera filmului din luna aprilie 1990, așa cum reclamanții susțin chiar în cererea de chemare în judecată, ,, când aflaseră ,,cu lehamite ca filmul fusese prezentat publicului fără a fi avut numele scenariștilor trecute pe generic”, aceștia nu au solicitat remedierea situației în considerarea dreptului de autor cu privire la scenariu, neconsiderând-o necesară. Nici la un alt moment, cu prilejul unui simpozion desfășurat în 2000, reclamanții nu au solicitat recunoașterea calității de autori ai scenariului și menționarea numelor pe genericul filmului. Prin urmare, timp de 28 de ani, din aprilie 1990, când filmul a fost adus pentru prima dată la cunoștința publicului și până în anul 2018, perioadă în care acest film a rulat și a putut fi vizionat, reclamanții nu au considerat că se confruntă cu o pretinsă încălcare de către pârâți a drepturilor lor de autor (morale și patrimoniale).
Soluția a fost atacată la instanța superioară, Curtea de Apel București, care, în 19 iulie 2023, a pronunțat următoarea hotărâre:
- Solutia pe scurt: Ia act de renunţarea reclamanţilor la capătul de cerere având ca obiect repararea prejudiciului material. Anulează în parte sentinţa atacată cu privire la acest capăt de cerere. Păstrează celelalte dispoziţii ale hotărârii. Respinge apelul ca nefondat. Obligă apelanții la plata către intimatul Vaeni Constantin a sumei de 2.975 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel. Cu recurs în 30 de zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă. Pronunţată azi, 19.07.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
