Jane Cosoveanu a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 131/27.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 335/A/10.11.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Pe numele lui, Curtea de Apel Bucuresti a emis la data de 10.11.2020 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 200, dar nu a fost găsit la domiciliu, fiind dat atunci în urmărire de Poliția Română, așa cum reieșea din informația postată pe site-ul acestei instituții.
În 15 octombrie 2021, Jane Cosoveanu a formulat o contestaţie la executare (art.598 NCPP), procesul intrând pe rolul Curții de Apel București. La data de 11 aprilie 2022, instanța a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 23 din Statutul CJUE rap. la art. 2 alin. 2 şi 3 teza finală din Legea 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Totodată instanța a sesizat, în baza art. 19 alin. 3 lit. b TUE rap. la art. 267 TFUE, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene(CJUE) cu cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare cu privire la următoarele întrebări:
- Dispoziţiile art. 25 din Decizia cadru 2008/909/JAI trebuie interpretate în sensul că în situaţia în care instanţa de executare a unui mandat european de executare intenţionează să aplice art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, pentru recunoaşterea hotărârii de condamnare are obligaţia de a solicita hotărârea şi certificatul emis în temeiul Deciziei cadru 2008/909/JAI, precum si de a obţine consimţământul statului de condamnare în temeiul art. 4 paragraf 2 din Decizia cadru 2008/909/JAI?
- Dispoziţiile art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, coroborat cu art. 25 şi art. 4 paragraf 2 din Decizia cadru 2008/909/JAI trebuie interpretate în sensul că refuzul de executare a unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate şi recunoaşterea hotărârii de condamnare fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a graţierii şi suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare şi fără obţinerea consimţământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaştere atrage pierderea dreptului statului de condamnare de a proceda la punerea în executare a pedepsei conf. art. 22 paragraf 1 din Decizia cadru 2008/909/JAI?
- Art. 8 paragraf 1 lit. c din Decizia cadru 2002/584/JAI trebuie interpretat în sensul că o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în temeiul căreia a fost emis un mandat european de arestare refuzat în temeiul art. 4 paragraf 6, cu recunoaşterea hotărârii, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a graţierii şi suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare şi fără obţinerea consimţământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaştere îşi pierde caracterul executoriu?
- Dispoziţiile art. 4 paragraf 5 din Decizia cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate şi de recunoaştere a hotărârii de condamnare în temeiul art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a graţierii şi suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare (stat membru UE) şi fără obţinerea consimţământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaştere, reprezintă o hotărâre de „condamnare pentru aceleași fapte de o țară terță „?
- În cazul în care se răspunde afirmativ la cea de a patra întrebare, dispoziţiile art. 4 paragraf 5 din Decizia cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate şi de recunoaştere a hotărârii de condamnare în temeiul art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, cu suspendarea executării pedepsei potrivit legii statului de executare, reprezintă o „sentinţă în curs de executare” în cazul în care supravegherea condamnatului încă nu a început?
Trei ani mai târziu, după reluarea judecării cauzei, instanța a pronunțat, la data de 19 septembrie 2025, soluția în acest dosar, care nu este însă definitivă:
- Solutia pe scurt: Sentinţa penală nr.113/F din 19.09.2025 – Respinge ca nefondate contestaţiile la executare formulate din oficiu de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală şi de petentul Coşoveanu Jane cu privire la executarea sentinţei penale nr. 131/27.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 335/A/10.11.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală. În temeiul art. 275 al. 2 C.p.p. obligă petentul Coşoveanu Jane la plata sumei de 500 de lei, cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în cadrul contestaţiei la executare formulate din oficiu rămân în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 377 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția intimatului și a procurorului, prin mijlocirea grefei, azi 19.09.2025.
