Pe rolul Secției de Contencios Administrativ şi Fiscal al Înaltei Curți de Justiție și Casație figurează vineri procesul inițiat de societatea GRUP SERVICII PETROLIERE S.A., care a dat în judecată în urmă cu 4 ani MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE https://www.scj.ro/1094/Detalii-dosar?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=200000000331176
Litigiul dintre Grup Servicii Petroliere SA („GSP”), societate cu sediul în România, pe de o parte, și autoritățile fiscale române, pe de altă parte, este în legătură cu refuzul scutirii de TVA aferentă livrării de către GSP a trei platforme de foraj marin autoridicătoare unor societăți malteze. Pentru livrarea acestor platforme, societatea respectivă a întocmit facturi, aplicând regimul de scutire de TVA prevăzut la articolul 148 litera (c) din Directiva TVA și la articolul 143 alineatul (1) litera h) din Codul fiscal. În cursul anului 2016, autoritățile fiscale române au emis o decizie privind obligațiile fiscale suplimentare de plată în legătură cu TVA neachitată pentru livrarea menționată, stabilind în sarcina GSP o sumă de peste 113 milioane RON (aproximativ 25 de milioane EUR), care includea dobânzi și penalități de întârziere. Contestația formulată de GSP împotriva deciziei privind obligațiile fiscale suplimentare de plată a fost respinsă. Pe 18.01.19, Înalta Curte de Justiție și Casație a decis să suspende judecarea cauzei până la soluţionarea C 291/18 aflată pe rolul CJUE.
Pe 20 iunie 2019, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE” sau „Curtea”) a pronunţat hotărârea în cauza C-291/18, ca urmare a cererii de decizie preliminară formulate, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), de Curtea de Apel București. CJUE a stabilit că articolul 148 literele (a) și (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că expresia „nave utilizate pentru navigația în largul mării” care figurează în cuprinsul acestuia nu se aplică livrării unor construcții plutitoare, precum platformele de foraj marin autoridicătoare de tipul celor în discuție în litigiul principal, care sunt utilizate preponderent în poziție imobilă pentru a exploata zăcăminte de hidrocarburi în mare. Hotărârea Curţii este în linia observaţiilor formulate de Guvernul României – http://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2019/2019_pdf/2019.06.24_hotărârea_cjue_în_cauza_c-291-18,_grup_servicii_petroliere.pdf
