Gheorghe Muscalu, fost procuror-șef al DIICOT și vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), este de părere că magistrații au abia în zilele de azi venituri corespunzătoare. “Aveți în vedere faptul că au fost perioade în care procurorul și judecătorul câștigau 100 de dolari pe lună. Eu când eram prim-procuror la un parchet local, câștigam de 3 ori mai puțin decât ofițerul de la cercetare penală” a declarat fostul vicepreședinte CSM într-un interviu acordat Justnews, în care a discutat pe larg și despre modificările la Legile Justiției. Gheorghe Muscalu, care a fost și consilier personal pentru doi miniștri ai Justiției, a amintit că nici pensiile magistraților nu erau la nivelul de acum. “A venit o putere politică (PSD – n.r) care a spus: ducem contribuțiile de la angajat la angajator și le băgăm în salariul brut. Guvernanții nu au realizat și nu s-au gândit, pentru că nu sunt pricepuți la așa ceva sau n-au vrut să vadă, că pensia magistratului se calculează în funcție de venitul brut și se recalculează ori de câte ori crește acel venit brut”, a explicat fostul vicepreședinte CSM modalitatea în care au ajuns la nivelul de azi pensiile magistraților.
Justnews: Cum vi se par noile Legi ale Justiției din perspectiva unui fost procuror și vicepreședinte CSM?
G.Muscalu: Legile justiției au fost adoptate în anul 2004. Mă refer la statutul judecătorilor și procurorilor, organizarea judiciară și Legea Consiliului Superior al Magistraturii. De mulți ani de zile se tot vehiculează în spațiul public necesitatea modificării acestor legi, pentru că s-a constatat, așa cum este și firesc, că o parte din prevederile lor nu mai corespund sau nu mai aduc ceva nou ca să dea eficiență într-un fel sau altul mecanismelor care țin de ceea ce s-a reglementat acolo. Din punctul meu de vedere era o necesitate modificarea acestor legi. În spațiul public ați văzut cu siguranță dezbaterile și ați văzut că unii dintre colegii mei, foștii colegi, judecători, procurori, au spus că este un dezastru, alții au apreciat anumite modificări, iar alții au spus că sunt bune. Nu cred că așa trebuiesc privite lucrurile. Noi trebuie să înțelegem ce s-a dorit prin modificarea acestor legi. Pentru că erau dispoziții care într-un fel sau altul trebuiau modificate și care au rămas fără eficiență, nemodificate la acest moment. Și v-aș da un exemplu care ține de avizul Consiliului Superior al Magistraturii în numirea funcțiilor de conducere pentru Parchetul General. S-a discutat multă vreme și s-a spus că nu este normal ca acel aviz să fie consultativ. Și eu îmi amintesc de 2014, când eram vicepreședintele CSM, că misiunea de evaluare pe MCV s-a încheiat cu un raport dat publicității și transmis în 2015, în care se spunea că modalitatea de numire trebuie să fie regândită și să fie similară celei de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Poate că aici eu aș fi fost mai ferm și aș fi spus că avizul Secției de Procurori ar trebui să fie unul conform si nu consultativ și avem multe exemple în decursul timpului cu privire la numiri, acolo unde Secția a dat aviz negativ, sau respingere acolo unde Secția a dat aviz pozitiv.
Justnews: Unde era nevoie de îmbunătățiri?
Aș fi vrut să fie reglementată mult mai bine detașarea judecătorilor și procurorilor. Tot sistemul spune că nu avem oameni judecători și procurori care să lucreze. Însă s-a venit cu aceeași procedură a detașării, cu aceeași prevedere pentru detașare, în sensul că o facem pentru o perioadă de 3 ani de zile și poți să o reînnoiești 3 ani. Dar n-am spus că maxim este 6 ani. Și atunci se consideră că după aceea urmează o nouă detașare de 3 ani și încă o prelungire de 3 ani. Și haideți să spunem că dacă ar fi 1, 2, 10 procurori detașați ar fi ceva ceva, dar sunt foarte mulți procurori detașați din sistem și aceasta într-un fel, de ce să nu recunoaștem, este și o modalitate de a pleca de la atribuțiile pe care le ai, respectiv de a pleca de la soluționarea dosarului. Pentru că un judecător și un procuror au acest rol de a soluționa dosare și nu de a face muncă administrativă. Apoi trebuie să mai avem în vedere și alte elemente care țin de carieră, de sancționare. Nu mi se pare firesc, atâta vreme cât punem foarte mult accent pe deciziile Curții Constituționale și pe deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu mi se pare normal ca judecătorii să le poate încălca. Nu mi se pare normal să nu existe abatere disciplinară. Când vii cu o măsură, trebuie să ai și o sancțiune, pentru că dacă nu ai sancțiune sau ai o sancțiune ce poate fi ușor încălcată, toți o să spună până la urmă că pot să încalc acest lucru.
Justnews: Un lucru bun în actualele legi?
G.Muscalu: Da, de pildă că procurorii din structurile specializate, mă refer la DNA și DIICOT, nu pot să fie din aceste structuri detașați, delegați fără să-și piardă locurile. De ce? Pentru că sunt structuri specializate, așa au fost gândite de la început, ca să lucreze. Nu facem o structură specializată ca să aducem acolo procurori, să le rezervăm locurile, să se ducă oriunde în altă parte și după o perioadă de timp, să se întoarcă înapoi. Eu nu spun că poate că e nevoie de judecători și de procurori și în zona vamală sau în zona altor instituții ale statului, dar trebuie să înțelegem, având în vedere și deficitul de personal din ultima perioadă, că judecătorii și procurorii trebuie să rămână fiecare cu treaba lor: să soluționeze dosare procurorii și să judece dosare judecătorii. Aș mai spune un element foarte important: poate că și aceste modificări, cum au zis mulți colegi de ai mei, au fost făcute în grabă. Nu se discută doar de acum de modificarea lor. Au fost nu știu câte variante. Evident că niciodată n-o să poți să-i mulțumești pe toți, să aduci la același nivel toate opiniile. Eu cred că a făcut foarte bine legiuitorul că a spus: acestea sunt legile, iar dacă vom constata că sunt chestiuni care împiedică buna funcționare a justiției din perspectiva celor 3 legi atunci le putem corecta punctual.
Justnews: DNA și DIICOT au criticat mărirea condiției de vechime pentru ca un procuror să intre în parchetele specializate, în condițiile în care DNA, de pildă, are doar 70% din schemă ocupată. Care e opinia dumnevoastră?
G.Muscalu: Evident, poate că această limită de 10 ani, impusă acum, care nu include stagiul, nu include perioada când procurorul a fost auditor de justiție, poate să pară mare. Însă trebuie să înțelegem foarte bine ce ne dorim: ne dorim soluții corecte, soluții motivate profesional, ne dorim urmărire penală realizate la standarde înalte sau ne dorim să soluționăm dosare cât mai multe și să avem soluții, nu contează de care. Înainte, vechimea solicitată era, în opinia mea, într-adevăr, mult prea redusă. Pentru că trebuie să înțelegeți că un procuror, ca și un judecător, pentru a ajunge la un anumit nivel, pentru a putea lucra cauze deosebite, cauze cu impact, trebuie să aibă o experiență, iar experiența respectivă trebuie să se suprapună peste cunoștințele profesionale solide pe care le are. 7 ani erau prea puțini.
Justnews: „Compromisul” privind SIIJ din noile prevederi, cu crearea unei structuri speciale în cadrul Parchetului General, vi se pare a fi eficient? Ce soluție ar fi fost mai potrivită?
G.Muscalu: În opinia mea, dacă ar fi să analizăm o societate în care justiția funcționează, în mod normal, fără sincope, soluția ar fi fost aceea ca dosarele de corupție să se ducă la DNA, cauzele de crimă organizată să se ducă la DIICOT, iar celelalte cauze să se ducă la parchetele corespunzătoare. Acum SIIJ-ul nu a fost creat ca o cerință ai unui organism internațional sau ca o cerință de a cerceta, separat, faptele comise de magistrați. Înființarea SIIJ-ului a venit, de ce să nu recunoaștem, din acele analize făcute de Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la modul în care cauzele, cu judecători în principal, dar și cu procurori, au fost ținute la DNA. Soluția cu SIIJ-ul, care a fost găsită atunci, a fost una dintre cele mai puțin fericite soluții, ca să nu spun greșită. Nu poți să spui că separi carierele de procuror și judecător, așa cum a spus acest CSM, care funcționează și acum, și să faci numirea sau selecția procurorilor din SIIJ de către o comisie în care sunt judecători sau să faci numirea șefului SIIJ de către o comisie sau de persoane care sunt judecători, deci care nu sunt procurori. Este inadmisibil că s-a făcut așa ceva, adică acea variantă era total greșită.
Justnews: Bun și noul SIIJ va avea rezultate? Deocamdată nu prea sunt…
G.Muscalu: S-a spus că nu vrem SIIJ, că nu este funcțională, hai să facem o secție în Parchetul General. Exista de altfel în vechea Procuratură Generală și în vechiul Parchet General, până la adoptarea actualelor legi, o Secție de Anchete Speciale, care viza și magistrați. Eu nu pot să spun că noua Secție Specială va avea rezultate. SIIJ-ul nu a avut rezultate în vechea formulă, că nici nu a avut cu cine să aibă rezultate. Nu poate cineva să îmi spună mie că prin modul în care a fost înființată inițial, de la nivelul structurii centrale, cu un număr limitat de procurori, putea să soluționeze plângerile împotriva unui procuror și judecător de judecătorie sau tribunal de la Suceava. Astea se puteau rezolva acolo. Cine putea să soluționeze plângerile? O mână de oameni, ajutați de câțiva polițiști judiciariști. Eu îmi aduc aminte că, în 2019, când eram consilierul ministrului justiției, am făcut demersuri, urmare a cererilor făcute de cei de la SIIJ, pentru a le suplimenta acele posturi de poliție judiciară ca număr. Nu știu dacă au fost angajați sau nu, dar am zis – hai să facem ceva că poate vor spune la un moment dat că nu au putut să facă nimic pentru că nu au avut cu cine. Din păcate, eu vă spun sincer și am spus-o de la început: oricum ei nu aveau ce să facă, pentru că o activitate care înseamnă combaterea corupției din magistratură, cât este ea de mică sau mai mare în anumite perioade, nu se poate cerceta și instrumenta simplist. Trebuiesc eforturi conjugate, trebuie informație, pe care nu o iei de pe stradă, trebuie analiza plângerilor, corelate apoi cu informațiile respective. Asta doar DNA-ul o putea face.
Justnews: Funcțiile de conducere din parchete. Unii consideră că, prin noile legi, funcțiile din instanțe și parchete vor fi ocupate mod necompetitiv, că dispare meritocrația, că întreaga putere decizională privind numirile ajunge în mâinile unei singure persoane, șeful instanței sau șeful Parchetului…
G.Muscalu: Păi și până acum, tot șeful instanței sau parchetului făcea propunerea. Vreau să vă spun ceva: la nivelul parchetelor sunt procurori foarte bine pregătiți. Nu ar avea niciun interes șeful Parchetului respectiv să propună pe cineva care nu ar corespunde. Cu siguranță că și-ar atrage repulsie și discuții din partea celorlalți, pentru că oamenii se cunosc foarte bine. Nu-s colective de mii de oameni, sunt colective de 10-15-20 de oameni, ce se cunosc foarte bine în ce privește modul în care lucrează, profesionalismul de care dau dovadă, cum relaționează cu ceilalți colegi. Eu nu cred că va fi o problemă din acest punct de vedere și cred că, cel puțin la nivelul acestor condiții, cu siguranță meritocrația este cea care va prima. Vă mai spun un lucru: procurorii nu se mai înghesuie la funcții. Uitați-vă pe site-ul Ministerului Public, la Parchetul General, unde e aceea subdiviziune cu persoane delegate. O să vedeți că foarte multe posturi de conducere, mă refer la prim procuror, prim procuror adjunct, sunt deținute prin delegare, nu de 6 luni de zile, ci uneori de mai mulți ani de zile. În plus, diferența de salariu între funcția de execuție și cea de conducere nu este extraordinar de mare, este mică. Și procurorii își mai spun ceva: de ce să mă duc acolo să-mi bat capul cu toți și cu cei din subordine și cu ce se cere de la București, cu rapoarte, cu inspecție, cu tot. Nu mai bine stau liniștit, știu că am dosarele mele, îmi văd de treabă și așa mai departe.
Justnews: Procurorul General, procurorul-șef al DNA și cel al DIICOT vor putea infirma măsurile tuturor procurorilor din subordine, în scris și motivate. Anterior, măsurile procurorilor, în principal soluții, puteau fi infirmate doar de procurorul ierarhic superior direct. Este bine sau rău?
G.Muscalu: Eu vreau să vă spun un lucru pentru că am avut și o funcție de conducere, la nivelul DIICOT-ului. În ceea ce privește soluțiile, este, de fapt, numai o propunere, pentru că ea se duce oricum în control judiciar la judecător. Nu procurorul general sau procurorul șef DIICOT, ci judecătorul este cel care analizează infirmarea, redeschiderea urmăririi penale respective.
Justnews: Procurorul general e numit politic, nu poate căpăta el tentația de a bloca anumite dosare?
G.Muscalu: Într-adevăr, și el și procurorul șef DIICOT și cel de la DNA fac parte din acea categorie de funcții care, din păcate, în mare, sunt numite de către decidenți politici. Eu nu spun că se transformă în oameni politici, Doamne ferește, ei sunt profesioniști și realitatea a dovedit că tot ceea ce s-a numit sau aproape tot ce s-a numit pe funcții de conducere au fost profesioniști, care au știut ce să facă în structurile respective. Mi-e greu să cred că vine cineva din afară, un decident politic, și spune: infirmă cauza respectivă, iar Procurorul General sau șeful DIICOT sau DNA execută și mai departe, spune și judecătorului, care la rândul lui acceptă. Mi-e greu să cred acest lucru. Asta nu se poate întâmpla, niciodată.
Justnews: De ce credeți că era necesar ca Rapoartele anuale ale DNA și DIICOT să nu mai fie de sine-stătătoare, ci să facă parte din raportul anual al PICCJ? Conduce sau nu acest lucru la o diluare a informațiilor din rapoarte?
G.Muscalu: Trebuie să aveți în vedere un aspect foarte important, Ministerul Public trebuie privit ca un tot unitar. Și cred că trebuie să înțelegem că nu există procurori DIICOT-iști, nu există procurori DNA-iști și așa mai departe, există doar procurori la nivelul țării, care lucrează în parchete obișnuite sau în structuri specializate. Codul de procedură penală este identic și pentru unul și pentru celălalt și cred că analiza activității trebuie făcută per ansamblu. Întăresc ce vă spun printr-un element foarte important: și Parchetul Tribunalului București face dosare de corupție. E adevărat, corupția care excede Direcției Naționale Anticorupție. Și Parchetul Tribunalului București lucrează asocieri în grup de crimă organizată, ce excede DIICOT. Deci, de ce să nu angrenez toate aceste elemente într-un singur raport? Eu cred că activitatea procurorilor trebuie privită unitar.
Justnews: Din considerente legate probabil de MCV și Schengen, Legile Justiției au fost adoptate fără a se aștepta avizul Comisiei de la Veneția. A fost o idee bună, ținând cont de realitățile din ultima perioadă?
G.Muscalu: Comisia de la Veneția, care dă un aviz consultativ, ce nu este obligatoriu, și-a spus de mai multe ori punctul de vedere pe Legile Justiției. Cu siguranță că ministrul Justiției a analizat acele puncte de vedere, cu siguranță că a ascultat toate părțile, inclusiv asociațiile profesionale și colectivele de judecători și procurori. Cred că ministrul Justiției a ajuns la concluzia că, vă spun sincer, poate să forțeze această ridicare a MCV-ului, prin anumite modificări care, repet, nu sunt dezastruoase, Doamne ferește, să nu le interpretăm în această modalitate. Și mai spun încă o dată că acele probleme punctuale, care ar putea să apară din aplicarea legilor, pot fi corectate tot punctual, dar nu printr-o modificare de ansamblu a legilor. Eu nu cred că a fost o idee rea și cred că a făcut foarte bine, chiar dacă n-am avut încă succes cu Schengen. Ridicarea MCV -ului este oricum un succes.
Justnews: Credeți că există grupuri de interese în magistratură, așa cum clamează unii?
G.Muscalu: Dacă plecăm de la ideea că ar exista grupuri de interese, înseamnă că ar exista o formă de organizare care să conducă spre ceva. Dacă ar conduce spre ceva bun, n-ar fi nici o problemă, dar să nu conducă spre ceva rău. În urmă cu mai mulți ani, au apărut în spațiul public discuții pe un grup whatsapp în care, între altele, membri ai unor asociații profesionale, judecători, procurori sau mai mult procurori, nu făceau altceva decât să-și exprime punctele de vedere cu privire la incapacitățile unor persoane care făceau obiectul unei evaluări în vederea propunerilor pentru funcții de conducere. Ceea ce mie mi s-a părut, la momentul respectiv, era că acele discuții erau purtate mai mult în afara cadrului prevăzut de codul deontologic pentru judecători și procurori. Da, pot spune că există, pentru că într-un fel sau altul urmăresc ca anumite funcții să fie ocupate de anumite persoane din grupurile lor. Nu este greșit, dacă am vorbi și discuta omenește. Pentru că eu, dacă cunosc unul, doi, trei, cinci oameni care știu că sunt foarte buni, este normal, poate, să le fac lobby dacă își doresc funcția respectivă. Numai că să nu ajung să mă dedau la acțiuni care să denigreze și să respect limita bunului simț profesional. Pentru că, din ce am văzut în ultima perioadă, manifestările unor persoane din aceste așa zise asociații profesionale n-au nicio legătură cu activitatea pe care ar trebui să o desfășoare o asociație profesională, anume de a influența decizii profesionale și nu de a influența altfel de decizii. Deci cred că există aceste grupuri informale și probabil că acestea vor exista în continuare. Acum pe anumite interese, în anumite momente, pe numirea funcțiilor de conducere s-a văzut în timp și la nivelul Parchetului General: au fost înlăturate persoane care dețineau funcții pe motive, poate că întemeiate la un anumit moment, dar în momentul în care a dispărut temeiul, persoana respectivă trebuia să fie absolvită de orice, dar nu s-a întâmplat asta, de îndată. Alte persoane care aveau prietenii cu oameni politici, venite din timpuri vechi, au fost înlăturate în diverse modalități și instanțele au dovedit că n-aveau nicio vină. Deci, da, poate că există aceste grupuri de interese, repet, în urmă cu ceva câțiva ani de zile au ieșit în evidență aceste elemente. Eu sper însă ca judecătorii și procurorii să fi înțeles foarte bine care este menirea lor.
Justnews: Ați fost șef la DIICOT. Nu vi se pare nepotrivit faptul că această unitate de parchet nu are un șef plin de mai bine de 2 ani, de la demisia Giorgianei Hosu?
G.Muscalu: Din punct de vedere teoretic, dacă am face o analiză argumentată, am înțelege că ar trebui să fie o problemă. Și mie mi se pare că nu este normal ca DIICOT-ul să nu aibă un șef plin. Au fost foarte puține perioade în care instituția nu a avut șef. Îmi amintesc că, în 2005, nu a avut șef numit, au fost 2 delegări. Atunci în 2006 a venit un șef, iar după aceea DIICOT-ul a avut un șef numit în condițiile legii, numit de către Președintele României, așa cum cerea legea. La momentul actual, de o perioadă bună de timp, să ții o structură de parchet a cărui funcție de conducere e ocupată de un adjunct, un alt procuror să ocupe funcția de adjunct, nu este normal și nu este firesc. Trebuie însă să mai înțelegeți ceva: activitatea într-o structură gen DNA și DIICOT, mă refer la activitatea profesională de efectuare a urmăririi penale și soluționare a cauzelor se desfășoară, de multe ori, prin contribuția directă sau prin implicarea directă a celor care sunt, cu competențe legale, șefi de secție sau șef de serviciu. Ori și DIICOT-ul și DNA -ul au șefi de secții, numiți sau delegați persoane responsabile. Activitatea merge, dar important este să nu se ajungă, într-un anumit moment, să se producă o sincopă, care să dea peste cap totul. Trebuie să mai aveți în vedere ceva: din DIICOT au plecat în ultima perioadă foarte multe persoane ca urmare a pensionării. Nu numai din DIICOT, dar și din Parchetul General și din Direcția Națională Anticorupție au plecat oameni și pleacă oameni care au expertiză, oameni care au experiență. Ce se întâmplă este similar unei alte perioade când au fost lansate în spațiul public aceleași discuții despre pensie, despre statut. Îmi aduc aminte că și în 2014 sau 2015 a fost lansată o astfel de idee și atunci numărul cererilor de pensionare adresate CSM-ului creștea de la 15-20 pe lună la 15- 20 pe săptămână, adică de 4-5 ori mai mult, până s-au calmat spiritele.
Justnews: Bun, dar totuși, în cazul DIICOT-ului, cum vă explicați că nu are un șef plin?
G.Muscalu: M-am gândit și eu și nu-mi explic. Totuși e problemă foarte simplă. Ne uităm în lege și vedem care este procedura. Ministrul justiției declanșează procedura, iar dacă nu declanșează, nu se ocupă funcția și rămâne delegat cineva în continuare. Cred că responsabilitatea este a celui care trebuie să declanșeze. Cred că probabil așteaptă să se egalizeze cu celelalte funcții. Aceasta e explicația pe care o găsesc eu și pare a fi cea mai plauzibilă și anume să vină luna martie a anului viitor și să demareze procedurile pentru toate funcțiile. Apoi să spună: am asigurat conducerea atât a Parchetului General, cât și a DNA-ului și a DIICOT-ului. Asta ar putea fi explicația, alta nu cred că găsesc.
Justnews: Vi se pare eficient actul de justiție acum în România? Ținând cont de decizia CCR-ului privind prescrierea faptelor?
G.Muscalu: Sunt două chestiuni diferite. Decizia Curții constituționale vine și constată ceva ce trebuia constatat mai demult sau aplicat mai demult. Pentru că, într-un fel sau altul, scopul procesului penal este acela de a trage la răspundere penală și de a judeca persoana, de a o supune unei sancțiuni, dar și de a transmite societății că autoritățile lucrează. Or, legiuitorul a venit și a reglementat foarte clar: nu poți să ții pe termen lung un dosar în fișet la tine, ca procuror și apoi, cu un an de zile înainte, să-l trimiți în instanță, când puteai să-l trimiți de acum 5 ani. Deci dacă trimiți într-un an de zile judecătorul ce să facă? Trebuie să stea ca pe sârmă și să soluționeze dosarul respectiv? Nu, judecă pe o procedură pe care nu o diferențiază față de alte proceduri. Și nici nu poate spune: îl iau pe ăsta mai repede că se prescrie. Ar face o greșeală judecătorul să facă acest lucru. Și atunci, dacă aceste dosare sunt duse mult prea târziu în instanță există riscul de a se prescrie. Iar mesajul transmis societății este cu totul altul decât cel care ar apărea în spațiul public. Am vorbit acum 3 ani de o faptă, iar condamnarea ar veni peste 9 ani de zile. Scuzați-mă și eu ca procuror, care sunt mai atent la aceste cazuri, uit ce s-a întâmplat acum 9 ani, acum 10 ani, acum 11 ani.
Justnews: Deci responsabilitatea este a procurorilor în această poveste, nu?
G.Muscalu: Uneori este a procurorului, alteori este a judecătorului, pentru că și la instanțe se dau termene peste termene și ați mai văzut și prin presă termenul numărul 100 și ceva. Deci trebuie privit undeva la jumătate și trebuie înțeles că, într-un fel sau altul, nu trebuie să raportăm această prescripție la eficiența actului de justiție. Actul de justiție este eficient în anumite situații, este mai puțin eficient, în alte situații. Și eu m-am lovit în ultimii 6 ani, de când nu mai activez ca procuror, de situații în care, inexplicabil, se țin pe rol cauze și nu înțeleg de ce. Dar nu cred că trebuie să dăm cu piciorul la tot ceea ce se face bun în justiția din România. Și se face, pentru că părțile apelează la justiție pentru a găsi soluția acolo unde nu se înțeleg.
Justnews: Magistratura este privită de mulți ca o breaslă privilegiată. Magistrații au acum salarii mult peste media din sistemul public și pensii mult peste salarii. De ce credeți că merită magistrații aceste avantaje?
G.Muscalu: Aici este o discuție și teoretică și practică. După anul 2004, după adoptarea Legilor Justiției, judecătorii și procurorii intrând în această categorie generică de magistrați, au primit interdicția de a face orice altceva, cu excepția învățământului superior. Au restricții la orice, inclusiv acea obligație de rezervă, adică în momentul în care ești atacat de cineva, în presă sau într-o altă modalitate, trebuie să te duci la CSM ca să-ți apere reputația. Dar atât, iar tu rămâi în ochii opiniei publice cu ceea ce s-a scris despre tine, pentru că nu vine nimeni să publice opinia respectivă și să o citească în continuare X,Y,Z, cei care au citit articolul respectiv. Deci asta este o discuție. A doua discuție este că nu e adevărat că sunt cele mai mari salarii din sistemul public. Salariile sunt acum corespunzătoare. Poate că ar trebui să fie mai mari comparând cu salariile din alte țări ale judecătorilor și procurorilor. Dar aveți în vedere faptul că au fost perioade în care procurorul și judecătorul câștigau 100 de dolari pe lună. Eu când eram prim-procuror la un parchet local, câștigam de 3 ori mai puțin decât ofițerul de la cercetare penală. După ce a venit domnul Valeriu Stoica la Ministerul Justiției și-a dat seama că e o problemă foarte gravă și că salarizarea, asigurarea unui trai decent e o componentă a independenței judecătorului și stabilității procurorului. Abia atunci am ajuns să am aproape cât avea lucrătorul de la cercetare penală. Deci nu priviți numai la ceea ce se întâmplă acum, de 7-8-9 ani de zile, ci aveți în vedere și ceea ce a fost în trecut. Pentru că atunci un funcționar câștiga de mai multe ori decât câștiga un procuror sau un judecător.
Justnews: Și pensiile? Cum s-a ajuns la nivelul de azi?
G.Muscalu: Este o marotă care se vehiculează în spațiul public cu privire la pensiile speciale. Nu e o pensie specială, este o pensie de serviciu, ca urmare a constrângerii și ca urmare a acelei cupole în care ești încarcerat și nu ai voie să faci nimic altceva decât să îți pui acasă un rând de roșii sau să crești o găină dacă stai la țară. Iar alea să nu le vinzi, că faci acte de comerț. Nici pensiile nu erau la acest nivel de acum. A venit o putere politică care a spus: ducem contribuțiile de la angajat la angajator și le băgăm în salariul brut. Nu au realizat și nu s-au gândit, pentru că nu sunt pricepuți la așa ceva sau n-au vrut să vadă că, de fapt, pensia magistratului se calculează în funcție de venitul brut și se recalculează ori de câte ori crește acel venit brut. Ori dacă ai crescut cu 25 % venitul brut, obligatoriu ai crescut și pensia cu 20 și ceva la sută, pentru că, în realitate, sistemul de fiscalizare a pensiei reprezintă cam 10-15 %, față de 42% cât înseamnă fiscalizarea veniturilor din salarii. În al 3-lea rând, ce vreți să aveți: judecători și procurori care stau 40 de ani pe scaun și nu mai țin un dosar în brațe? Ce vrea societatea? Sau vreți oameni care să fie limpezi la minte, ca să vă judece. Am fost în schimb de experiență la multe structuri de parchete și în instanțe în afară țării. Păi, scuzați-mă, una este să fii judecător și să ai 20 de dosare pe săptămână, alta este să fii judecător și să ai 60-70-80 de dosare pe săptămână. Una este să fii judecător și să ai grefierul tău care îți lucrează și lucrez cu el permanent toate lucrările din dosar, alta este să împarți grefierul cu încă 2-3 judecători. Una este să fii judecător și să ai sala în care intri la 8 dimineața și la ora 12 sau 13 ai terminat ședința de judecată și alta este să te programeze cineva că intri după amiază de la ora 14:00. Gândiți-vă și că pensiile acestea de serviciu, așa zise speciale ale judecătorilor și procurorilor, reprezintă sub 10 % din pensiile speciale. Luați pensiile celor din Servicii, luați pensiile din Ministerul de Interne, luați pensiile din Armată. Deci depinde ce vrea societatea, dacă își dorește ca soluțiile respective să fie date de oameni care sunt integri la minte. Munca cu omul este cea mai grea muncă ce poate exista vreodată. Polițistul vine, îi aplică o sancțiune, aplică o amendă, dar judecătorul trebuie să stea, să înțeleagă, indiferent de pregătirea pe care o are persoana din fața lui, procurorul trebuie să stea să cerceteze, și pe cel care are educație și pe cel care nu are educație, apoi să îi prezinte într-un fel sau altul consecințele și să scoată de la el ceea ce s-a întâmplat, ca să stabilească adevărul pe baza unor probe pe care le poate obține.
Justnews: Valul de pensionări din sistem. Proiectul noii legi care a ieșit acum, amplu discutat în zilele astea, credeți că ar putea stăvili exodul magistraților?
G.Muscalu: În niciun caz. Au mai fost momente în istoria justiției când s-au lansat aceste teme. Nu știu dacă intenționat, că temele nu au fost lansate de judecător sau de procuror sau de CSM, ci întotdeauna de puterea politică. Venim și tăiem pensiile speciale. Evident omul, ca jurist, ca judecător ori procuror, înțelege foarte bine că, dacă se pensionează, are un drept pe care și-l poate valorifica prin instanță – că pierde o perioadă, oricum există șanse să și-l ia înapoi. Ori, dacă rămâne acolo, poate să vină respectivul legiuitor și să spună: stai aici până la 65-70 de ani. Și atunci ce face magistratul? Pleacă. Acest exod ține de persoană, ține de comportament. Ce să facă? Să aștepte, să lucreze în sistem și să vină peste noapte politicienii cu modificări printr-o ordonanță de urgență? Eu nu mai cred în aceste promisiuni ale politicienilor, pentru că, din punctul meu de vedere, la momentul actual, nu se face politica care ar trebui să se facă. Eu am discutat cu cei din Comisiile Juridice ale Senatului și Camerei Deputaților înainte de 2004, când erau acolo profesioniști adevărați în Drept. Și profesori universitari și avocați. Apoi din 2005, i-am cunoscut și pe aceia, am interacționat cu ei mai ales când am fost în CSM. Acum însă, această calitate s-a depreciat total. Din păcate, acolo, acum se discută foarte puțin. Mai mult se ridică mâna și se votează în funcție de ce spune liderul de grup. Dacă asta este legiferare… Aminteați de proiectul acesta de pensionare. Eu l-am văzut astăzi câteva minute. Mă surprinde cum cineva de la Ministerul Muncii poate să pună problema în această modalitate.
Justnews: Vă referiți la recalcularea pensiilor aflate în plată?
G.Muscalu: Mă refer la tot, nu numai la recalcularea pensiilor în plată. Spuneau acum o lună: nu există un proiect. Ba exista un proiect. Asta înseamnă că există în continuare, din zona politică spre societate, același comportament ipocrit și aceeași manipulare. Și vreau să vă mai spune ceva în încheiere. În fiecare săptămână moare câte un magistrat și nu moare la vârsta de 80-90 de ani. N-am văzut magistrat de 100 de ani. Toți procurorii pe care i-am avut eu ca îndrumători la Parchetul Câmpina, când mi-am început activitatea, au încetat din viață la momentul ăsta. Și nu au murit la peste 75 de ani, au murit până în 70 de ani sau în jurul vârstei de 70 de ani. Și exemple pot fi foarte multe în acest sens.
foto: stirileprotv.ro
