În iulie 2020, fostul patron al trustului Realitatea Media, Sorin Ovidiu Vântu (SOV), a reclamat Curții de Apel București tergiversarea soluționării dosarului de urmărire penală cu nr. 112/P/2020 (fost 84/P/2019) aflat în instrumentare la DNA – Structura Centrală. Plângerea lui Sorin Ovidiu Vântu, reprezentat de avocatul Dan MV Chitic, îi viza pe Maricel Păcuraru (omul de afaceri care controlează în prezent televiziunea Realitatea Plus, cea care a preluat vechea televiziune Realitatea TV, după falimentul celei din urmă), și pe alte 3 persoane – Mirel-Mircea Amariței, Gabriel Baciu și Emil Bertalan. Instanța a admis atunci solicitarea fostului patron al postului Realitatea TV (RTV), stabilind drept termen pentru finalizarea urmăririi penale data de 11.03.2021.
SOV: „nu s-a făcut minim de eforturi pentru a trage la răspundere penală persoanele indicate”
O lună mai târziu de la termenul limită impus de instanță, SOV se adresează din nou cu o plângere Curții de Apel București. Sorin Ovidiu Vântu a atacat de această dată soluţiile de clasare dispuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, prin rechizitoriul nr.112/P/2020, din data de 23.02.2021 şi menţinute prin ordonanţa nr.43/II-2/2021 a procurorului şef adjunct al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
SOV era nemulțumit că procurorii DNA au dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de uz de fals și fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în „falsificarea contractului de asistenţă juridică nr. 15683 prin contrafacerea scrierii a subscrierii, urmată de utilizarea acestui contract pentru justificarea semnării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, datat 16.04.2012 și prin contrafacerea scrierii în sensul plăsmuirii înscrisului pentru a dovedi existenta consimţământului cedentului Bluelink Comunicazione (Cyprus) Limited şi a datei transferului dreptului de proprietate la 16.04.2012, urmată de încredinţarea acestui contract pentru a fi utilizat de cesionara Strategies Research Investments S R. L. si de reprezentanţii acesteia”.
În opinia fostului patron al trustului Realitatea Media, consemnată de rejust.ro, „procurorul de caz şi organul de cercetare penală nu au făcut minim de eforturi pentru a trage la răspundere penală persoanele indicate în plângerile formulate, cu toate că el a pus la dispoziția acestora toate materialele necesare şi dovezile pentru ca cei vinovaţi să fie traşi la răspundere”.
În octombrie 2021, judecătorul de cameră preliminară pronunță soluția în acest dosar:
- Desfiinţează soluţiile de clasare prevăzute la punctele II.1 şi II. 3 din rechizitoriul nr.112/P/2020 din data de 23.02.2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie- Secţia de Combatere a Corupţiei şi înaintează dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a completa urmărirea penală. Menţine soluţiile de clasare adoptate la punctele II. 2 şi II. 4 din rechizitoriul din data de 23.02.2021 emis de procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie- Secţia de Combatere a Corupţiei în dosarul nr. 112/P/2020 şi menţinute prin ordonanţa nr. 43/II-2/2021 din data de 13.05.2019 emisă de prim-procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie- Secţia de Combatere a Corupţiei. Definitivă.
De ce a desființat parțial judecătorul soluția de clasare
În motivarea deciziei luate, judecătorul de cameră preliminară a explicat că, în ce privește soluţiile de clasare dispuse la pct. II. 1. din rechizitoriu, referitoare la infracţiunile de abuz în serviciu, faptele descrise de procuror la punctele a-f nu întrunesc elementele constitutive ale participaţiei improprii la infracţiunii de abuz în serviciu, însă ar putea constitui participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C.pen., ipoteză neavută în vedere de organele de urmărire penală. În sarcina intimaţilor, se reţine că ar fi determinat cu intenţie diverşi funcţionari publici să întocmească înscrisuri oficiale, respectiv încheieri ale instanţei de judecată, menţiuni în evidenţele Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. În opinia instanței, organele de urmărire penală nu au administrat suficiente probe pentru a stabili dacă în dosarul penal nr. 112/P/2020 sunt întrunite elementele constitutive ale acestei din urmă infracţiuni, pentru existenţa căreia legea nu prevede condiţia vătămării intereselor legitime ale vreunei persoane sau producerea vreunui prejudiciu.
În acelaşi mod, judecătorul a apreciat că soluţia de clasare dispusă cu privire la infracţiunea de uz de fals, (pct. II. 3 din rechizitoriu) urmează soluţia dispusă la pct. II.1 din rechizitoriu, având în vedere legătura dintre infracţiunile de participaţie improprie la fals intelectual şi cea de uz de fals. Mai mult, cu referire la această infracţiune, judecătorul de cameră preliminară reţine că procurorul nu a realizat o descriere adecvată a faptelor imputate intimatului, nefiind indicatele datele la care acesta a folosit înscrisul fals, împrejurările în care a fost folosit şi nici eventualele consecinţe produse. În atare condiţii, judecătorul se află în imposibilitatea de a verifica existenţa infracţiunii, existenţa vinovăţiei presupusului făptuitor şi nici caracterul continuu al faptei.
Judecătorul a mai menționat că, în mod corect, procurorul de caz a stabilit că, pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, presupuse a fi săvârşite în anul 2012, s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale. În cauza de faţă – a explicat magistratul – se reţine că art. 122, alin. 1, lit. d C.pen.1969 prevede un termen de prescripţie de 5 ani, iar art. 124 prevede un termen de prescripţie specială de 7,5 ani. Dispoziţiile art. 124 C.pen.1969 au fost modificate prin legea nr. 63/2012, intrată în vigoare la 19.04.2012. Or, în condiţiile în care procurorul a stabilit că infracţiunile de fals nu au putut fi săvârşite în perioada 06.04.2012-16.04.2012, iar acesta nu avea la dispoziţie alte mijloace pentru a stabili cu aproximaţie data exactă a comiterii falsurilor, în mod corect a fost aplicat principiul dubiului care profită autorului, fiind considerat a fi împlinit termenul de prescripţie specială în luna octombrie 2019.
În concluzie, în dosarul „Realitatea Media” o parte a fost retrimisă la DNA pentru completarea urmăririi penale, unde a primit un nou număr – 205/P/2021, iar o altă parte din dosar a fost trimisă în instanță, la Curtea de Apel București, la data de 24.02.2021. Deocamdată doar 3 inculpați – Mirel-Mircea Amariței, Gabriel Baciu și Emil Bertalan – vor trebui să răspundă acuzațiilor formulate de procurorii DNA, respectiv a celor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art.322 NCP). Săptămâna trecută, instanța a decis să amâne cauza la data de 14.03.2022, „în vederea respectării principiului continuităţii completului de judecată”.
Cozmin Gușă: „Toată negocierea cu SOV a fost făcută de partenerul meu, Maricel Păcuraru”
După cum menționează Ziare.com, într-o audiere recentă ca martor, Cozmin Gușă a relatat în fața instanței despre modul în care el și afaceristul Maricel Păcuraru au preluat postul Realitatea TV ( în prezent Realitatea Plus) de la Sorin Ovidiu Vîntu. „Înțelegerea mea cu Maricel Păcuraru – dețineam 50-50 din pachetul de acțiuni – a fost ca acesta să se ocupe de activitatea administrativă a firmei (activitatea economică, cea juridică, etc), iar eu să mă ocup de partea editorială și de partea de reprezentare internațională”, a declarat Cozmin Gușă.
„Toată negocierea a fost făcută de către partenerul meu, Maricel Păcuraru, deși Sorin Ovidiu Vîntu a solicitat în mod repetat să particip și eu. Fusesem prieten și partener cu SOV, dar după alegerile din 2009 am refuzat să mă întâlnesc cu el. Consider că m-a trădat în 2008, la alegerile pentru Primăria Capitalei ( când Gușă candidase pentru funcția de edil) și apoi în 2009, când eu eram șeful de campanie a lui Mircea Geoană”, a mai spus în fața instanței penale Cosmin Gușă, citat de Ziare.com.
