În 2019, la Tribunalul București, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF), solicitând instanței atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtei pentru neîndeplinirea la termenul de scadenţă a obligaţiei de decontare a cheltuielilor privind transportul beneficiarilor prevăzuţi de HG nr. 42/2017. În motivarea acțiunii, consemnată de rejust.ro, reclamanta susținea că este îndreptăţită să solicite restituirea facilităţilor de transport acordate elevilor şi studenţilor conform HG nr. 42/2017, urmând ca decontarea acestor cheltuieli să se realizeze conform art. 6 din Norma metodologică privind acordarea facilităţilor de transport intern feroviar pentru elevi şi studenți. În acest sens, la nivelul anului 2016, între Ministerul Transporturilor şi C.F.R. Călători S.A. s-a încheiat contractul privind serviciile publice în transportul feroviar public de călători, astfel cum a fost aprobat prin HG nr.231/2016. În contract nu se menţiona un termen de plată sau o procedură de urmat de către prestator, astfel încât, sub acest aspect rămân relevante prevederile art. 6 din Norma metodologică. Începând cu data de 03.07.2017, conform OUG nr. 62/2016 şi Protocolului încheiat între Ministerul Transporturilor şi A.R.F, obligația de plata a facilităților la transport a revenit şi pârâtei A.R.F. conform art. 2 şi art. 6 OUG nr. 62/2016.
Pârâta Autoritatea pentru Reformă Feroviară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. În motivarea întâmpinării, pârâta a susținut, în esenţă, că reclamanta s-a întemeiat numai pe dispoziţiile HG nr. 42/2017, OUG nr. 62/2016 şi Legii nr. 72/2013 raportate la OG nr. 13/2011 şi nu pe contract, neexistând în cererea de chemare în judecată nicio referire la vreun contract între cele două părți aflate în litigiu. În plus, pe fondul cererii, pârâta a arătat că Ministerul Transporturilor nu i-a predat creditele bugetare care să permită achitarea dobânzilor penalizatoare şi nu poate realiza cheltuieli suplimentare, care nu se regăsesc în nicio lege şi în nicio prevedere bugetară. Mai mult, deconturile privind acordarea de facilităţi pentru transportul feroviar public de călători au fost preluate de la Ministerul Transporturilor abia în luna octombrie 2017. ARF a concluzionat că obligaţia de plată a facilităţilor nu este una contractuală şi nici una generatoare de dobânzi şi a precizat că a efectuat plata la momentul la care a dispus de fonduri alocate cu această destinaţie.
După ce a trecut prin două cicluri procesuale, zilele trecute Curtea de Apel București a pronunțat următoarea hotărâre în acest diferend, care nu este însă deocamdată finalizat:
- Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimbă în tot sentinţa apelată, în sensul că: Admite cererea de chemare în judecată. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.031.125,69 lei, reprezentând dobânda legală calculată pentru plata cu întârziere a serviciilor pe calea ferată prestate în perioada aprilie 2017- august 2017, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 2.031.125,69 lei, începând cu data de 29.07.2019 şi până la plata efectivă a acestei sume. Obligă intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 48.507,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu recurs în 30 de zile de la comunicare; recursul se depune la Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a VI-a Civilă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, azi, 04.09.2024.
