În primăvara anului 2022, Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (IRRD), în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a înaintat Curții de Apel București o cerere de chemare în judecată, în care a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la plata despăgubirilor cauzate de emiterea O.U.G. nr. 91/2019 privind desfiinţarea IRRD 1989, obligarea pârâtului să vireze impozitele şi taxele aferente la bugetele speciale de stat, precum și obligarea pârâtului să dispună către Regia Autonomă Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat prelungirea contractului de închiriere nr. 1078/13.08.2019 pentru apartamentul de serviciu din București, atribuit d-lui Emilian Vasile Cutean, în baza funcţiei de secretar general cu rang de Secretar de Stat la IRRD 1989. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esenţă, că pretenţiile anterior menţionate sunt o consecinţă a neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 91/2019.
Prin cererea modificatoare formulată la data de 10.11.2022, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului şi la plata prejudiciilor rezultate din litigiile în care acesta a fost obligat să achite drepturile salariale aferente perioadei ianuarie 2020 – septembrie 2021, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data scadenţei până la data plăţii efective, la plata prejudiciilor rezultate în urma soluţionării dosarului de către Judecătoria Sector 2 Bucureşti prin sentinţa civilă din 18.01.2022 şi la plata prejudiciilor rezultate din executările silite efectuate împotriva acestuia pentru sumele constând în creanţe, penalităţi, dobânzi, cheltuieli de executare silită aferente perioadei ianuarie 2020 – septembrie 2021.
Analizând actele depuse în instanță, Curtea observă că, prin toate capetele de cerere formulate, reclamantul urmăreşte, ca urmare a constatării de către Curtea Constituţională a României a neconstituţionalităţii prevederilor O.U.G. nr. 91/2019, obţinerea despăgubirilor reglementate de prevederile legale. Astfel, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 91/30.12.2019, reclamantul nu a mai putut să îşi desfăşoare activitatea şi să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, astfel că acesta a trebuit să suporte un debit total de 137571,7 lei care reprezintă contravaloarea facturilor aferente intervalului 01.01.2020 – 31.08.2021, emise pentru chirie, utilităţi, alte cheltuieli vizând facturi RCS – RDS, paza, curăţenie, precum şi în raport cu hotărâri judecătoreşti pronunţate în legătură cu respectivele sume, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză. Din acelaşi raport de expertiză rezultă şi că, urmare a soluţionării dosarelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, indicate în cuprinsul expertizei, reclamantul trebuie să suporte, întrucât nu a mai putut să îşi desfăşoare activitatea şi să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, un debit în valoare de 1.327.534,79 lei.
În consecinţă, ca urmare a probatoriului administrat, Curtea apreciază că pârâtul, în calitate de emitent al O.U.G. nr. 91/2019, este răspunzător pentru prejudiciile suportate de reclamant, astfel cum au fost acestea explicitate prin raportul de expertiză efectuat, culpa pârâtului rezultând din emiterea unui act normativ afectat de vicii de neconstituţionalitate. Curtea subliniază că prejudiciul total suportat de reclamant este în valoare de 1.465.106,49 lei (137.571,7 lei + 1.327.534,79 lei, sume stabilite prin expertiza efectuată), şi constată, aşa cum s-a reţinut anterior, că pârâtul nu a probat incidenţa niciunei situaţii de natură a permite exonerarea acestuia de răspundere cu privire la debitul anterior menţionat. În aceste condiții, la începutul anului trecut, instanța de fond a pronunțat următoarea soluție:
- Solutia pe scurt: Respinge excepţiile procesuale invocate, ca neîntemeiate. Admite, în parte, cererea de chemare în judecată. Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1465106,49 lei reprezentând despăgubiri. Respinge, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 3300 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Stabileşte cuantumul definitiv al onorariului expertului la valoarea de 5500 lei şi obligă reclamantul la plata sumei de 2500 lei reprezentând diferenţă onorariu expert. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs se va depune la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi, 19.01.2024.
Nemulțumit de hotărârea Curții de Apel București, Guvernul a atacat-o cu recurs la instanța superioară. La sfârșitul lunii trecute, un complet de judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat cauza:
- Detalii soluţie: Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 76 din data de 19 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal. Casează, în parte, sentinţa recurată şi trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe capătul de cerere având ca obiect despăgubiri. Înlătură obligaţia pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată acordate în fond. Menţine în rest sentinţa recurată. Definitivă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din Codul de procedură civilă, astăzi, 28 octombrie 2025.
