De ce au respins magistrații cererea de acordare de compensații financiare, formulată de o victimă minoră a unor infracțiuni de viol şi agresiune sexuală

Exclusivitate

La data de 1 august 2024, petenta XXX, minoră, în vârstă de 9 ani, prin Directorul DGASPC ILFOV și având ca reprezentant legal pe mama sa, a formulat o cerere, înregistrată pe rolul Comisiei pentru Acordarea de Compensaţii Financiare Victimelor Infracţiunii din cadrul Tribunalului Ilfov, în care a solicitat acordarea unui avans din compensația financiară, în cuantum de 10 salarii minime brute pe țară, stabilite pentru anul 2024, respectiv 37.000 lei, pe motiv că are o stare financiară precară.

În motivare, petenta a arătat că, prin rechizitoriul întocmit de procurori, inculpatul xxx a întreținut in mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte sexuale orale pe raza comunei Mogoșoaia, când acesta dormea la locuința minorelor, precum si într-un parc de pe raza loc. Mogoșoaia, cu nepoata sa minora XXX, profitând de imposibilitatea capacitații de exprimare a voinței acesteia.  Privitor la dispozițiile legale aplicabile, s-a reținut că, potrivit art. 21 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 211/2004, ,,compensația financiară se acordă, la cerere, în condițiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime:

  • a) persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 și art. 201 alin. 2-5 din Codul penal;
  • b) soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de omor, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, precum și a infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea persoanei.”

Conform art. 30 alin. 1 din Legea 211/2004, ,,victima poate solicita Comisiei pentru acordarea compensații financiare victimelor infracțiunilor un avans din compensația financiară, în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe țară stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul.”. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, ,,avansul se poate solicita prin cererea de compensație financiară sau printr-o cerere separată, care poate fi formulată oricând după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată, dacă este cazul potrivit art. 23 și cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensație”, iar alin. 3 al aceluiași articol prevede că ,,avansul se acordă dacă victima se află într-o situație financiară precară.”

Din punct de vedere formal, se reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 21 alin. 1 lit. a şi alin. 2, în sensul că petenta este minoră şi victimă, indicată în actul de inculpare, a infracțiunilor de viol şi agresiune sexuală. Pe fondul cauzei, se reține că potrivit art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 211/2004, petentei, în calitate de victimă prevăzută de art. 21 alin. 1 lit. a, i se poate acorda compensație financiară constând în cheltuieli de înmormântare ori întreținerea de care este lipsită, ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

Analizând actele depuse la dosar, instanța a observat însă că, la data de 8.05.2024, cu trei luni anterior formulării cererii din cauză, prin Dispoziţia nr. 4194 a Directorului D.G.A.S.P.C Sector 1, exercitarea drepturilor părinteşti a fost suspendată de drept, urmare a plasamentului de urgenţă dispus cu privire la minora petentă. În consecință, la data formulării cererii din cauză, mama petentei, numita XXX, nu putea acorda apărătorului, menţionat în împuternicirea avocaţială depusă la dosar şi apoi în cerere, mandat de reprezentare pentru petenta minoră – fiica sa, aceasta nemaiavând calitate de reprezentant legal al minorei întrucât, aşa cum s-a expus, la această dată nu mai exercita drepturile părinteşti. Instanța a mai remarcat că, pe de-o parte, înscrisul depus la dosar nu întruneşte cerinţele unui contract de asistenţă juridică, iar pe de altă parte, fiind luată măsura plasamentului de urgenţă într-un complex de servicii sociale, minora petentă nu mai poate fi prezumată că se află în nevoie, temeiul de fapt menţionat în cerere fiind situaţia financiară precară a victimei.

În concluzie, având în vedere că din probele prezentate mai sus rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 211/2004, avansul din compensaţia nefiind un beneficiu pentru părintele victimei, instanța a respins, la data de 20 ianuarie 2025, cererea având ca obiect acordare avans din compensație financiară. A urmat apoi apelul, care a fost soluționat definitiv zilele trecute de către Curtea de Apel București:

  • Solutia pe scurt: Respinge contestaţia ca nefondată. Definitivă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei astăzi, 02.12.2025.
spot_img

Articole recente

A început implementarea proiectului ”Sistem Informatic pentru Executorii Judecătorești (SIEJ)”

Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești (UNEJ), în parteneriat cu Ministerul Justiției (MJ), Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) și Universitatea...

Mai multe articole din aceeași categorie