Dosar lăsat 7 ani în nelucrare
În vara anului 2016, cetățeanul norvegian XXX a depus o plângere penală la Secţia nr. 19 de Poliţie Bucureşti, în care menționa faptul că, în perioada noiembrie 2015 – august 2016, a transferat, prin intermediul „WorldRemit” şi „Speed Transfer”, suma de 30.000 euro către numita XXX, cetățean român, în scopul căsătoriei cu aceasta şi mutarea sus-numitei şi a familiei acesteia în Norvegia. El a mai reclamat faptul că banii transferaţi prin mijloace electronice, în beneficiul numitei XXX, au fost ridicaţi de la unităţile bancare de către o altă persoană, numitul XXX, şi nu au fost restituiţi numitei XXX. De asemenea, din aceleaşi înscrisuri se mai reţine faptul că norvegianul, în calitate de persoană vătămată, a mai înaintat plângerea penală și DGPMB Biroul Relaţii Internaţionale, aceasta fiind direcționată apoi către Secţia 19 de Poliţie Bucureşti. Dosarul penal, format ca urmare a plângerilor penale antereferite, s-a înregistrat abia la data de 23.05.2022 la Secţia de Poliţie nr. 19 Bucureşti, sub nr. 4430753. Ulterior, prin încheierea din data de 10.06.2022, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţa a admis contestaţia persoanei vătămate, cetățeanul norvegian XXX, privind durata procesului penal, a constatat depăşirea duratei rezonabile a activităţii de urmărire penală şi, pe cale de consecinţă, a stabilit drept termen pentru finalizarea urmăririi penale pentru data de 01.09.2022, potrivit art. 327 din C. proc. pen. Prin ordonanţa procurorului din data de 19.05.2022, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 din C. pen. Mai târziu, prin încheierea din data de 19.07.2023, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţa a admis contestaţia persoanei vătămate XXX, privind durata procesului penal, a constatat depăşirea duratei rezonabile a activităţii de urmărire penală şi, pe cale de consecinţă, a stabilit un termen de patru luni în care procurorul să rezolve cauza, potrivit art. 327 din C. proc. pen.
Clasarea dosarului
Prin ordonanţele din datele de 13.02.2023 şi de 05.10.2023, emise de către procurorul de caz, s-a dispus că organul de cercetare penală din cadrul Secţiei nr. 19 Poliţie Bucureşti, ce a efectuat cercetarea în cadrul dosarului penal menţionat, va stabili data şi durata consultării dosarului de urmărire penală, într-un termen rezonabil. Ulterior, prin ordonanţa procurorului din data de 09.11.2023, menţinută prin ordonanţa prim-procurorului din data de 16.01.2024, s-a respins cererea norvegianului de extindere a urmăririi penale şi s-a dispus clasarea cauzei penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. S-a reţinut că termenul de prescripţie era deja împlinit la data sesizării penale din data de 26.04.2022. De asemenea, prin încheierea din data de 21.03.2024 pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către norvegian, în temeiul art. 340 C. proc. pen., împotriva ordonanţei de clasare din data de 09.11.2023 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti. Ulterior, prin încheierea din data de 10.05.2024 pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către reclamant împotriva încheierii din data de 21.03.2024 pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. În concluzie, din probatoriul reţinut mai sus rezultă că, deşi cetățeanul norvegian a formulat, încă din data de 21.07.2016, o plângere penală împotriva suspecţilor indicaţi de către acesta şi care a fost înregistrată la Secţia nr. 19 de Poliţie Bucureşti şi, cu toate că judecătorul a constat, în două ocazii separate, încălcarea dreptului acestuia la soluţionare a cauzei sale penale într-un termen rezonabil, totuşi, organele de cercetare şi de urmărire penală au tergiversat în mod nejustificat rezolvarea dosarului penal, lăsând cauza în nelucrare cel puţin din perioada anului 2016, când a fost formulată prima plângere penală, şi până la data de 19.07.2023, când s-a pronunţat ultima încheiere de constatare a depăşirii duratei rezonabile a activităţii de urmărire penală.
Pretențiile
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III -a Civilă, sub nr. 27939/3/2024, reclamantul XXX, cetatean norvegian, a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public și Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 45.000 euro, echivalent 220.000 RON, cu titlu de daune materiale, şi a sumei de 20.000 EUR, echivalent 100.000 RON, cu titlu de daune morale, precum și plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii s-a arătat că temeiul cererii îl constituie erorile juridice comise de instanță, procuror și poliție în dosarul penal întocmit la cererea reclamantului. Erorile juridice din acest caz particular constau în lipsa procedurilor pentru pierderea documentelor juridice, după ce plângerea penală a dispărut, lipsa reconstituirii plângerii penale şi a probelor, lipsa urmăririi penale conform termenelor emise de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, lipsa atenției asupra termenului de prescripție la începutul oficial al urmăririi penale şi apoi în două procese privind durata si amânarea cauzei.
Sentința
În speţă, din analiza integrată a probelor din dosarul penal, reiese faptul că, în perioada 2016 – 2022, plângerea penală prealabilă formulată de către reclamant (chiar reiterată de către parte), în calitate de persoană vătămată în dosarul penal, a rămas în nelucrare, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă din partea organelor penale, iar din anul 2022, în pofida constatării de către judecătorul de cameră preliminară a nerespectării termenului rezonabil de finalizare a etapei urmăririi penale, totuşi procurorul nu a întreprins vreo măsură oportună şi rezonabilă pentru a tranşa pe fond raportul juridic de conflict penal. Abia la data de 09.11.2023, mult după împlinirea termenelor acordate de către judecătorul de cameră preliminară, procurorul a luat în analiză cauza şi, de data aceasta, în loc să dispună asupra fondului litigiului, acesta s-a mulţumit să constate pur şi simplu că termenul de prescripţie a răspunderi penale s-a împlinit, astfel că, în baza acestei cauze de nerăspundere, a clasat dosarul penal. Or, această atitudine neglijentă a organelor de cercetare şi de urmărire penală în modul de analiză şi de lucru a dosarului penal se translatează într-o veritabilă faptă ilicită, din perspectiva răspunderi civile delictuale ce revine statului, care reprezintă forul tutelar al echităţii procesului penal şi care este garantul înfăptuirii plenare şi juste a justiţiei naţionale. La data de 10 iunie 2025, instanța de fond a decis următoarele:
- Solutia pe scurt: Admite, în parte, cererea de chemare în judecată. Obligă pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata către reclamant a sumei de 15.000 de euro, cu titlu de daune morale pentru eroare judiciară produsă în cadrul dosarului penal. Respinge, în rest, pretenţiile reclamantului, ca neîntemeiate. Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public, Departamentul Financiar şi Palatul Parlamentului, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Onorariul curatorului special numit pentru reclamant rămâne în sarcina statului. Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a Civilă, sub sancţiunea nulităţii. Soluţie pusă la dispoziţia părţilor azi, 10.06.2025, prin mijlocirea grefei tribunalului.
Motivarea și urmarea
În opinia instanței, un termen de 7 ani de lăsare a cauzei penale în nelucrare, interval în care singurul act procedural întocmit a fost acela al luării unei declaraţii de la persoana vătămată, fără însă să fie audiaţi şi suspecţii, este unul nerezonabil în speţă, în condiţiile în care miza acestei cauze era una deosebit de mare pentru reclamant, care pretindea pierderea unei sume de 30.000 de euro, ca urmare a faptei de înşelăciune la care a fost supus. Acest interval mare de timp în care cauza a rămas în nelucrare este imputabilă exclusiv organului de urmărire penală, iar nu activităţii procedurale disproporţionate sau eventual şicanatorii a reclamantului, acesta din urmă depunând eforturi rezonabile pentru a convinge procurorul să ia măsurile legale pentru soluţionarea cauzei sale. De asemenea, nu poate trece neobservată nici atitudinea incoerentă a organului de urmărire penală, care timp de 6 ani (din 21.07.2016, data primei plângeri penale prealabile, şi până în 23.05.2022, când a fost înregistrat dosarul penal pentru prima dată la Secţia 19 Poliţie Bucureşti) a lăsat practic în nelucrare cauza penală, iar, imediat după ce a înregistrat dosarul pe rolul parchetului, a constatat în mod automat că termenul de prescripţie a urmăririi penale s-a împlinit în speţă, ceea ce a atras soluţia clasării cauzei penale, soluţie rămasă definitivă prin respingerea tuturor plângerilor aflate la dispoziţia reclamantului. Văzând tendinţa generală exprimată în practica judiciară cu privire la cuantificarea prejudicului moral suferit de către reclamant ca urmare a nesoluţionării într-un termen optim şi pe fond a dosarului său penal, apreciază că suma de 15.000 de euro, cu titlu de daune morale, constituie un remediu de natură a compensa în mod satisfăcător suferinţa emoţională suferită de către reclamant. În legătură cu pretenţia acestuia privind acordarea daunelor materiale, determinate de suma pretins virată către persoanele indicate drept făptuitori ai faptei de înşelăciune, tribunalul reţine că această pretenţie nu este întemeiată în speţă, fiindcă nu Statului îi revine vreo obligaţie de garanţie ori de răspundere în raport cu pretinşii făptuitori ai faptei penale.
La data de 25 iulie 2025, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a atacat sentința cu apel, așa că dosarul a ajuns pe rolul Curții de Apel București. La primul termen de judecată, din 31 octombrie, instanța de apel a hotărât să amâne cauza pentru 23 ianuarie 2026, pentru ca intimatul reclamant să ia cunoştintă de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
