Justnews.ro

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a pierdut marțea trecută un proces la Înalta Curte de Casație și Justiție în care se judeca cu o firmă, Crimbo Gas 2000 srl, pentru anularea unui act administrativ fiscal.

  • Detalii soluţie: Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 1360 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2020.

Firma care a câștigat definitiv un proces cu ANAF-ul nu este însă un srl de cartier. Crimbo Gas 2000 SRL este una din firmele prin intermediul cărora omul de afaceri Cristi Borcea opera o rețea de stații de alimentare cu gaz petrolier lichefiat (GPL). Fostul acţionar și președinte executiv al clubului de fotbal FC Dinamo București, fostul condamnat la șase ani și patru luni de închisoare cu executare în Dosarul Transferurilor ( din care a executat 4 ani și 4 luni), fostul condamnat la 5 ani de închisoare cu executare în dosarul retrocedărilor ilegale din Constanța (a fost eliberat condiționat anul trecut), controlează această afacere prin mama sa, Elena Borcea, și sora sa, Călin Violeta. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, Elena Borcea are funcția de administrator și deține 3,184% din acțiunile firmei, iar Călin Violeta este doar acționar, dar cu un pachet de 96,816% din acțiunile Crimbo Gas 2000 srl.

Afacerile lui Cristi Borcea cu GPL sunt cele care au stat la baza imperiului financiar pe care l-a clădit în ultimii 30 de ani. A vândut în trecut unele firme ce comercializau gaz unor grupuri străine, a înființat apoi altele, iar recent, mama sa, prin firma Gaspeco L&D, a achiziţionat Panebo Gaz, deţinută de un fost partener de afaceri al lui Cristi Borcea, într-o tranzacție autorizată la începutul acestui an de Consiliul Concurenței, după cum a scris Ziarul Financiar.

Firma Crimbo Gas 2000 srl ( a nu se confunda cu Crimbo Gas srl) a derulat afaceri semnificative până în anul 2016, ( cifră de afaceri de zeci de milioane de lei anual, între 100 și 200 de angajați, etc) după care în anii 2017, 2018 și 2019 activitatea economică a firmei se diminuează galopant: de la 21,5 milioane de lei în 2016 la  3,5 milioane de lei în 2017, 286 mii de lei în 2018 și 426 mii de lei în 2019; numărul de angajați se diminuează succesiv de 10 ori, de la 92 în 2016 la 9 în 2019. Ce s-a întîmplat?

Controlul ANAF

Direcția Generală Antifraudă Fiscală derulează, între 26.10-9.11.2016, un control la Crimbo Gas 2000 srl, pentru a verifica legalitatea unor operațiuni comerciale derulate cu o altă firmă. Controlul este finalizat printr-un Proces-verbal de control, ce purta nr. 4812 din data de 10.11.2016. Prin acest document, ANAF-ul a constatat că, în perioada ianuarie 2010 – iulie 2011, au fost înregistrate în evidența financiar-contabilă, în baza a 17 facturi fiscale, achiziții de servicii reprezentând „comision” în sumă de 12.286.320,47 lei, TVA aferentă fiind de 2.765.639,22 lei, fără ca aceste servicii să se fi prestat în mod real, efectiv. Inspectorii ANAF susțineau că firma Crimbo Gas 2000 srl  și-ar fi dimimuat în mod artificial veniturile încasate și, pe cale de consecință, ar fi diminuat și TVA-ul datorat, precum și impozitul pe profit, cu sumele de 2.765.639 lei, respectiv 1.965.811 lei, adică în total s-ar fi produs un prejudiciu de 4.731.450 lei. Acest proces verbal de control nu a fost urmat de emiterea unei decizii de impunere, nefiind stabilită în sarcina firmei controlate de inspectorii ANAF nicio obligație.

Însă, în baza acelui Proces-verbal de control a fost emisă o Decizie în data de 18.11.2016, prin care s-a dispus instituirea și aplicarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor imobile, care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit a societății. Astfel, invocându-se existența unui potențial prejudiciu adus bugetului de stat estimat la 4.731.450 lei, s-a aplicat art.213 Codul de procedură fiscală și s-au dispus măsuri asiguratorii constând în sechestre asiguratorii pe unele bunuri imobile in valoare de 7.104.309 lei (150% din valoarea prejudiciului estimat). În concluzie, motivele invocate în Decizie, prin care s-a justificat dispunerea masurilor asiguratorii, sunt:

  • un prejudiciu estimat în suma de 4.731.450 lei;
  • identificarea unor tranzactii comerciale având drept consecință diminuarea bazei impozabile, prin majorarea fără drept a cheltuielilor precum și deducerea nejustificată a TVA.
Argumentele apărării

Avocații firmei au arătat că instituirea măsurilor asiguratorii era nefondată, cât timp nu era o situație de exceptie, în sensul că societatea nu se afla în niciuna din cele două situații prevăzute expres de textul de lege, respectiv:

a) să se sustragă de la o eventuală executare silită;

b) să-și ascundă sau să își risipească patrimoniul.

-I) Cu privire la prima condiție, activitatea economică era una care avea continuitate încă din 2001, iar obiectul de activitate era unul care deja, numai prin exercitarea lui, implica un control special din partea mai multor instituții ale statului. Crimbo Gas 2000 srl era prezentă pe mai multe segmente ale comerțului cu combustibili solizi, lichizi si gazoși și era unul dintre cei mai importanți furnizori de pe piața internă de GPL auto. Firma nu avea obligații fiscale restante față de bugetul de stat și nu a înregistrat întârzieri la plata acestora. În plus, în cursul anului 2015 a fost virată la buget, cu titlu de taxe si impozite aferente veniturilor obtinute, suma de 5.373.069 lei din care 3.850.475 lei reprezenta TVA, 1.203.668 lei, impozit pe profit si 316.936 lei, impozit pe salarii. Societatea  avea un comportament fiscal potrivit legii, dovedea o bună colaborare cu organele fiscale de-a lungul timpului și își achita la termen obligatiile fiscale datorate, mai argumentau avocații.

Concluzia apărării era fermă: nu se putea reține nici un moment că o societate, care are o asemenea activitate economică si care achită la termen taxele si impozitele datorate, având un număr însemnat de angajați, reprezenta o situație de exceptie, asa cum prevede art. 213 din Codul de procedura fiscală, pentru a putea aprecia că existau suspiciuni în sensul sustragerii de la achitarea unor eventuale taxe si impozite, stabilite suplimentar de organul fiscal competent.

– II) Referitor la cea de-a doua condiție impusă de lege, necesar a fi îndeplinită pentru a se putea dispune eventuale măsuri asiguratorii,  nici aceasta nu se regasea îndeplinită în acest caz, au mai afirmat avocații firmei. Astfel, din lista bunurilor mobile si imobile ale societății, rezulta fără putință de tăgadă faptul că, în tot timpul activității nu a înstrăinat active ale societății cu scopul de a se sustrage de la o executare silită, din contră, datorita obiectului de activitate si cresterii volumului de tranzacții, a fost obligată să marească acest patrimoniu, care consta în bunuri mobile și imobile.

Ce a descoperit instanța

Judecătorii Curții de Apel București au analizat legalitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și au constatat că:

-Potrivit art.213, alin.2 C.pr.fiscală, „se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”. Potrivit art.213, alin.5 C.pr.fiscală, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată. Din coroborarea celor două texte, rezulta că motivarea trebuia să vizeze două aspecte:

  • statutul de debitor al contribuabilului în cauză (sau de potențial debitor). În acest sens, motivarea s-a realizat prin descrierea imprejurărilor de fapt și de drept din care ar rezulta o potențială datorie fiscală de 4.731.450 lei.
  • situația exceptională care justifica luarea masurii asiguratorii: pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

-Cercetând decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, instanța a constatat că organul de control a motivat numai statutul de potential debitor al firmei Crimbo Gas 2000 srl, însă nu a motivat sub nicio formă situația excepțională care impunea aplicarea măsurilor asiguratorii. Astfel, organul de control nu a prezentat absolut niciun argument că ar exista riscul ca firma în cauză să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, rezumandu-se doar la reproducerea ad literram a textului art.213, alin.2 C.pr.fiscală în preambulul deciziei.

-În mod evident, în speță nu exista niciun titlu de creanță, atâta timp cât organul fiscal nu a emis nicio decizie de impunere, măsurile asiguratorii fiind instituite înaintea emiterii unui astfel de titlu, ca urmare exclusiv a constatarilor în urma unui control, înscriindu-se in ipoteza prevazută de art.213, alin.3 C.pr.fiscala, aspect care impunea, cu și mai multa putere, justificarea necesității acestor măsuri.  Instanța a ținut să adauge că era necesar cel putin ca acele indicii temeinice să fie menționate în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii.

-Instanța a mai constatat că ANAF-ul nu a respectat nici procedura prevazută de Ordinul nr.2546/2016 (pentru aprobarea Procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente și pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare și de păstrare a unor formulare).  Judecătorii mai spun că nici decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, nici referatul justificativ al dispunerii măsurilor asiguratorii, nu motivează necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii. Judecătorii s-au declarat nedumeriți că nu s-a făcut niciun fel de referire la situația financiară a societății Crimbo Gas 2000 srl (existând posibilitatea ca aceasta sa dețină fonduri suficiente pentru plata datoriei prezumtive), la comportamentul său fiscal anterior, la eventualele alte datorii la buget, la dimensiunile societății (nefiind analizat impactul pe care măsurile asiguratorii le-ar putea avea în plan economic și financiar direct, dar și în plan social) etc.

Ca atare, instanța de fond – Curtea de Apel București – a retinut că, în acest caz au fost încălcate prevederile articolului 213, alin.5 C.pr.fiscală, articolului 46, alin.2, lit.e C.pr.fiscală, precum si articolului 31 din Constituție – “autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

Ce urmează?

Crimbo Gas 2000 srl a avut dreptate și a câștigat într-un final, inclusiv în fața judecătorilor de la instanța supremă, dar războiul cu ANAF-ul a durat 4 ani. Ce s-a întâmplat în viața acestei companii românești de la controlul ANAF și până în prezent? Fără voie sau intenționat, Crimbo Gas 2000 srl a intrat pe topogan și s-a dus la vale,  toți indicatorii economici arătând că activitatea companiei din ultimii ani este departe de zilele faste de dinaintea controlului ANAF. Poartă cineva vreo răspundere în acest caz?

Justnews a stat de vorbă cu juristul Adrian Mocanu, căruia i-am prezentat această speță și care ne-a declarat următoarele: dacă firma respectivă dovedește că, printr un act administrativ netemeinic si nelegal, respectiv un proces verbal de sechestru dispus asupra bunurilor sale, activitatea sa a fost prejudiciată, în orice mod (de exemplu prin desființarea unui număr important de locuri de muncă, prin imposibilitatea semnarii unor noi contracte comerciale, etc) atunci societatea poate actiona în instanță ANAF-ul; firma va trebui însă să dovedească existența prejudiciului produs prin măsura sechestrului și faptul că prejudiciul este consecința directă a măsurilor luate de Statul român.

Justnews l-a contactat și pe fostul acționar și președinte executiv de la FC Dinamo București pentru a discuta despre acest dosar. Cristi Borcea ne-a declarat: „nu intenționez să dau în judecată ANAF-ul. Tot ce îmi doresc este să îmi reglez problemele cu partenerii de afaceri și să refac credibilitatea firmei. Oamenii de afaceri nu se pot dezvolta fără ajutorul băncilor și a existat o oarecare teamă a acestora față de firma mea din cauza acestei situații. Sechestrul pus de ANAF mi-a afectat foarte mult relația cu partenerii bancari.”

Articolul a fost realizat cu sprijinul jurnalistului Teo Dumitru.

foto: agerpres.ro

Alte articole