Mihail „Mişu” Vlasov, zis „Împăratul”, a fost președintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR). Vlasov, de profesie avocat, a fost condamnat, prin decizia penală nr. 325 din 03.11.2020, luată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la o pedeapsă de 8 ani închisoare și interzicerea, atât în timpul cât și pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei închisorii, a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a fi președinte în cadrul vreunei persoane juridice, pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire a influenței sau autorității în scopul obținerii unor foloase, în formă continuată, delapidare în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată. Totodată, Vlasov Mihail a fost obligat și la plata sumei de 53.823.942,46 lei daune materiale către partea civilă Camera de Comerț și Industrie a României (C.C.I.R.), 48.301.870,58 lei singur, iar 5.522.071,88 lei – în solidar cu ceilalți inculpați.
Contestarea unui act notarial de donație
Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2023, Camera de Comerţ și Industrie a României – CCIR, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii Vlasov Mihai, Vlasov Elena-Ingrid și Vlasov Ana Maria Vanda, a solicitat Tribunalului București ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie autentificat sub nr. 5036/14.07.2014 și obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, consemnată de rejust.ro, s-a arătat că prin contractul de donaţie ce face obiectul cauzei de faţă, donatorii, Vlasov Mihail și soția sa (în prezent decedată), au donat fiicei lor, pârâta Vlasov Ana Maria Vanda, un imobil situat în comuna Snagov, compus din construcţia/locuinţa C1 (S+P+2 E) şi construcţia C2 cu funcţiunea de anexă. Potrivit reclamantei, acest contract de donaţie a fost încheiat de către părţile semnatare, exclusiv, cu scopul nelegitim şi imoral de a se crea o stare de insolvabilitate pârâtului Vlasov Mihail, astfel încât acesta să nu poată fi supus executării silite în vederea recuperării prejudiciilor cauzate reclamantei prin infracţiunile săvârşite în dauna patrimoniului reclamantei CCIR. Având în vedere faptul că acest contract de donaţie ar fi fost încheiat imediat după descoperirea activităţii infracționale a pârâtului Vlasov Mihail şi după începerea urmăririi penale şi depunerea plângerilor penale de către reclamantă împotriva sa şi a complicilor săi (în 3.02.2014 a fost începută urmărirea penală, iar în datele de 7.05.2014 şi 15.05.2014, aşa cum rezultă atât din rechizitoriul întocmit de către DNA, cât şi din hotărârile de condamnare) ar fi de necontestat faptul că semnatarii (pârâtul și soția lui, alături de fiica lor) au urmărit, în realitate, să conserve controlul asupra bunului imobil donat pur formal şi să-l sustragă de la o procedura ulterioară de recuperare a prejudiciului, mai susținea CCIR.
Soluțiile judecătorilor
În vara anului trecut, instanța de fond a dat dreptate pârâților, respingând cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Judecătorul a explicat că, din materialul probator, reieșea faptul că pârâtul Vlasov Mihail a luat cunoştinţă de existenţa dosarului penal la data de 26.10.2015 când a fost audiat în calitate de suspect, şi nu la data de 03.02.2014, aceasta fiind data la care s-a dispus începerea urmăririi penale in rem. Sub acest aspect, trebuie făcută distincţia între începerea urmării penale in rem şi începerea urmăririi penale in personam. Prin urmare pârâtul a devenit suspect la data de 26.10.2015, acesta fiind momentul la care a cunoscut învinuirea ce i s-a adus, termen care s-a situat după încheierea contractului de donaţie, respectiv data de 14.07.2014. În aceste condiţii, reclamantul trebuia să facă dovada că pârâtul a cunoscut la momentul încheierii actului juridic, respectiv la data de 14.07.2014, că împotriva sa s-au formulat mai multe plângeri penale cu privire la modalitatea în care acesta şi-a desfăşurat activitatea în calitate de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie. Cu toate acestea, mai spune instanța, reclamanta nu a administrat nici un mijloc de probă în acest sens, deşi potrivit art 249 Cpc cel care face o propunere în faţa instanţei are sarcina probei. Corelativ, trebuie subliniat că chiar şi în ipoteza în care s-ar admite teza conferită de către reclamantă, în sensul că pârâtul cunoştea la data încheierii contractului faptul că împotriva sa s-au formulat mai multe plângeri penale, în cauza de faţă nu s-a administrat nici un mijloc de probă din care să reiasă intenţia frauduloasă a pârâtului de a scoate de sub urmărirea creditorilor săi bunurile pe care acesta le deţine în proprietate, având în vedere că, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, inculpatul s-a bucurat de prezumţia de nevinovăţie. Mai mult, din probatoriul administrat nu reieșea intenţia frauduloasă a donatorilor la încheierea contractului, scopul acestuia fiind de fapt gratificarea fiicei lor, care a locuit încă de la momentul construirii imobilului în acesta, mai susținea judecătorul.
Soluția Tribunalului București a fost atacată cu apel, dosarul ajungând astfel pe masa judecătorilor de la Curtea de Apel București. În ianuarie 2025, instanța de apel a răsturnat decizia instanței de fond:
- Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimbă sentinţa civilă apelată, în sensul că: Admite acţiunea. Constată nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 5036/14.07.2014 de către S.P.N. Coste şi Asociaţii. Obligă pârâţii Vlasov Mihail şi Vlasov Ana Maria Vanda la plata către reclamantă, în solidar, a sumei de 27.659,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în prima instanţă. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate. Ia act că apelantă reclamantă solicită cheltuielile de judecată efectuate în apel pe cale separată. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare ( se depune la Curtea de Apel Bucureşti ). Pronunţată azi, 27.01.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.
Soluția a fost atacată de pârâți la instanța superioară. În urmă cu câteva zile, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat dreptate reclamantei, confirmând decizia judecătorilor de la apel:
- Detalii soluţie: Decizia nr. 2055:Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Vlasov V. Mihail şi Vlasov Ana Maria Vanda împotriva deciziei nr. 59/A din 27 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă. Definitivă.
