Al României Paul-Philippe, cunoscut ca „Prințul Paul al României”, în vârstă de 77 de ani, a fugit din România în 2020 şi s-a stabilit la Paris, după ce a fost găsit vinovat și condamnat la 3 ani si 4 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență si complicitate la infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice în dosarul Ferma Băneasa. În același dosar au mai fost condamnați la închisoare cu executare, printre alții, Remus Truică, fostul șef de cabinet al premierului Adrian Năstase, oamenii de afaceri israelieni Tal Silberstein şi Benyamin Steinmetz și Nela Ignatenko (Păvăloiu), consilier guvernamental din perioada guvernării Tăriceanu. Potrivit procurorilor care au instrumentat dosarul, prin activitatea infracţională, desfăşurată de grupul infracțional constituit în jurul lui Al României Paul Phillipe, s-a reuşit retrocedarea abuzivă a Pădurii Snagov, cauzându-se un prejudiciu în dauna statului român de 9.523.769 euro, precum şi a fermei regale Băneasa, cu un prejudiciu în dauna statului român de 135.874.800 euro.
Creștin Vasile Teodor este fiul omului de afaceri Vasile Creștin, trimis în judecată de către DIICOT în celebrul „Dosar al Bancherilor”, pentru orchestrarea, alături de alte 55 de persoane, între care și fratele său Ioan Creștin, a unei fraude bancare de aproximativ 85 milioane de Euro. Procesul se judecă la Curtea de Apel București încă din 2013. Creștin Vasile Teodor este și beneficiarul „Acordului de stingere amiabilă situație litigioasă si eșalonare a plății”, încheiat cu Primăria Municipiului București, în data de 12.12.2019, în timpul administrației Firea. Prin acea înțelegere, cele două părți au convenit asupra plății sumei de 106.950.452 lei (echivalent în euro 22.755.415) pentru că PMB nu a asigurat beneficiarului intrarea în posesie a unui imobil de 17.416,48 mp, situat în intravilanul Municipiului București. Despre toate acestea Justnews a relatat aici.
La începutul anului 2021, Vasile-Teodor Creștin l-a chemat în judecată pe Al României Paul-Philippe, solicitând instanței să se constate nulitatea unei clauze dintr-un act notarial prin care s-a autentificat contractul de vânzare de drepturi succesorale încheiat la data de 22.06.2018 de către Societatea Profesională Notarială (SPN) Confides. Clauza contractuală vizată era: „Noi Al României Paul-Philippe şi Creștin Vasile-Teodor convenim ca în cazul în care până la data de 06.03.2021 nu se obţin titlurile de proprietate pentru imobilul teren plantaţia forestieră situat pe teritoriul Judeţului Suceava, în suprafaţă totală de 39.885,38 ha, defalcată astfel: 11.570 ha teren vegetaţie forestieră pe raza UAT Crucea și 28.315,38 teren vegetaţie forestieră pe raza UAT Broşteni, jud.Suceava, prezentul contract se rezoluţionează de drept, fără somaţie şi fără punere în întârziere a cumpărătorului, fără notificare sau alte proceduri/formalităţi şi fără intervenţia instanţei de judecată, părţile fiind repuse de drept în situaţia anterioară, în virtutea unui pact comisoriu de gradul IV, caz în care Creștin Vasile-Teodor renunţă la toate cheltuielile efectuate până la acea dată, inclusiv la preţ.” Prin acordul notarial încheiat în iunie 2018, a fost cesionată cota de 60/100 din drepturile succesorale ale lui Al României Paul-Philippe în schimbul sumei de ….10.000 de euro. La rândul său, prin cererea reconvențională, pârâtul Al României Paul-Philippe a solicitat să se dispună nulitatea absolută a contractului de vânzare de drepturi succesorale, cauza care l-a determinat pe reclamant să încheie contractul fiind una imorală, consimţământul pârâtului fiind afectat de leziune la data încheierii contractului. Pârâtul a cerut de asemenea anularea contractului de vânzare de drepturi succesorale pentru preţ derizoriu.
Prin sentinţa civilă din 20.06.2023, Judecătoria Sectorului 2 București a respins cererea principală, având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul Vasile-Teodor Creștin în contradictoriu cu pârâtul Al României Paul Phillipe, ca neîntemeiată. A respins de asemenea și cererea reconvențională, ca neîntemeiată și a obligat pârâtul la plata către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată a sumei de 7000 lei reprezentând onorariu avocat redus proporțional. A respins în rest cheltuielile de judecată solicitate de reclamant ca neîntemeiate. Referitor la prețul de 10.000 de euro pentru care a fost cesionată cota de 60/100 din drepturile succesorale ale lui Al României Paul-Philippe, instanța a reţinut că fiecare parte contractantă a urmărit șansa unui câștig și și-a asumat riscul unei pierderi, fiind totodată libere să determine prețul sub valoarea bunului. S-a apreciat și că raportarea la valoarea terenului conform grilelor notariale nu reprezintă un criteriu care demonstrează caracterul derizoriu al prețului de 10.000 euro, în condițiile în care contractul are un caracter aleatoriu, implicând pentru fiecare parte contractantă șansa unui câștig și riscul unei pierderi, iar șansa obținerii prețului de 10.000 euro a fost considerată a fi suficientă față de riscul asumat al pierderii unor drepturi de o valoare mai mare.
După ce în noiembrie 2024 și Tribunalul București a respins apelurile formulate de cele două părți ca neîntemeiate, s-a ajuns la recurs. Litigiul a ajuns astfel pe rolul Curții de Apel București, unde la primul termen de judecată, cel din 5 mai 2025, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de ajutor public judiciar. La al doilea termen, din 6 octombrie 2025, s-a decis suspendarea soluţionării cauzei, în baza Hotărârii nr. 2/26.08.2025 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
