La mijlocul lui octombrie 2025, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Militar București acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat de procurorii militari cu inculpatul plutonier major XXX, din cadrul UM 01838 Boboc, cercetat pentru săvârșirea a 4 (patru) infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere. Concret, în data de 24.03.2022, militarul a fost sancționat contravențional de polițiștii rutieri pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art.102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, respectiv „depășirea cu mai mult de 50km/ha vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. Atunci, i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 zile și i-a fost eliberată dovada cu drept de circulație pentru 15 zile, respectiv 25.03.2022-08.04.2022. În data de 14.04.2022, inculpatul a susținut testul pentru obținerea reducerii perioadei de suspendare, fiindu-i aprobată, la data de 18.04.2022, cererea de reducere, de la 90 la 60 zile, respectiv pentru perioada 09.04.2022 – 07.06.2022.
Anterior, în data de 03.04.2022, militarul fusese oprit în traficul către lucrătorii de poliție rutieră, pe DN21, pentru depășirea limitelor de viteză în afara localității, aceștia procedând la reținerea permisului de conducere, în vederea suspendării. Ulterior, la data de 09.05.2022, subofițerul XXX a condus autoturismul marca Audi, cu permisul de conducere suspendat; la data de 10.06.2022, a condus autoturismul marca Audi, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată; la data de 10.07.2022, a condus autoturismul marca Audi, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată; la data de 30.07.2022, a condus autoturismul marca Audi, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată. Începând cu date de 09.05.2022, pe toată perioada soluționării dosarului de urmărire penală și până la oferirea soluției, inculpatul nu a solicitat și nu a obținut de la procurorul care exercita supravegherea cercetării penale prelungirea dreptului de circulație în condițiile art. 111 alin. (6) din OUG nr. 195/2002 [forma în vigoare la acel moment]. Cu ocazia încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, inculpatul, asistat de un apărător ales din cadrul Baroului București, a declarat în mod expres, în conformitate cu prevederile art. 482 lit. g din Codul de procedură penală, că recunoaște comiterea faptei, că acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiune penală, precum și celelalte condiții legale care fac obiectul prezentului acord de recunoaștere a vinovăției.
Referitor la procesul de individualizare a pedepsei, Tribunalul apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei nu este, în primul rând, legală, iar, în al doilea rând, nu este oportună față de circumstanțele concrete de săvârșire a faptelor. Astfel, instanța observă că procurorul și inculpatul au agreat asupra următoarei forme în privința obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) Cod penal: „să nu conducă autovehicule pentru care este necesară deținerea permisului de conducere pe o perioadă de 2 (doi) ani, cu excepția situațiilor concrete pe care comanda UM 01838 Boboc le va aprecia ca imperios necesare în contextul actual geostrategic”. Instanța nu poate dispune nici o soluție mai mare decât cea negociată, dar nici o soluție mai ușoară. Astfel, o admitere în parte a unui acord de recunoaștere a vinovăției nu este posibilă, instanța neputând decât să admită sau să respingă în tot acordul de recunoaștere a vinovăției, așa cum acesta a fost negociat și încheiat de procurorul de caz și de inculpat, fără a putea aduce modificări în ceea ce a găsit felul, cuantumul ori forma de executare a pedepsei. Instanța reține că măsura de probațiune a interdicției de a conduce anumite vehicule nu poate face nici măcar obiectul individualizării administrative, consilierul de probațiune nedeținând competențe în acest sens. În aceste condiții, analiza „situațiilor concrete apreciate ca imperios necesare în actualul context geostrategic” revine instanței de judecată în condițiile art. 87 Cod penal, câtă vreme controlul nemijlocit al executării măsurilor de probațiune de către inspectorat județean de poliție ar fi aproape imposibilă, cunoscut fiind că ordinele în armată pot fi și verbale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a apreciat că modalitatea în care a fost agreat conținutul obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) Cod penal, nu este de natură a permite atingerea funcțiilor speciale și a scopului preventiv-educativ al pedepsei. Instanța observă că suspendarea sau anularea permisului de conducere nu afectează exercitarea atribuțiilor inculpatului câtă vreme activitatea profesională nu implică conducerea unui vehicul, iar fără permis, inculpatul nu se află în imposibilitatea a-și îndeplinirii obligațiilor militare în contract. În opinia instanței, încălcarea în mod repetat de către inculpat a regulilor de circulație pe drumurile publice, chiar dacă nu a condus la producerea unui rezultat mai grav (vătămarea corporală a vreunei persoane), demonstrează necesitatea ca ridicarea dreptului de a conduce anumite vehicule să se execute fără întrerupere pe toată durata termenului de supraveghere. Pentru toate aceste considerente, la 10 decembrie 2025, Tribunalul Militar București, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) teza a II a Cod procedură penală, a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, deoarece soluția cu privire la care s-a ajuns este nelegală și nejustificată de blândă în raport cu gravitatea infracțiunilor. Soluția nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
