În august anul acesta, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condus de Alex Florența, a formulat un Recurs în Interesul Legii fiindcă, în practica judiciară, s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la următoarea problemă de drept: ,,Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art.3 alin. (1), art. 10 și art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ceea ce privește timbrarea cererilor formulate în temeiul dispozițiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prin care creditorul unei obligații de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, solicită stabilirea sumei definitive datorate de către debitor, cu titlu de penalități de întârziere”.
În urma verificării jurisprudenţei, în această problemă de drept s-au conturat trei orientări:
- Într-o primă orientare se consideră că, în absența unor dispoziții legale exprese, cererile întemeiate pe dispozițiile art. 906 alin. (4) din Codul procedură civilă, prin care creditorul unei obligații de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, solicită instanței de executare, fixarea sumei definitive datorată de către debitor, sunt supuse taxei judiciare de timbru calculată potrivit regulilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, prin raportare la valoarea însumată a penalităților de întârziere.
- În cea de-a doua orientare, majoritară, se consideră că cererile de chemare în judecată formulate în temeiul dispozițiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă se timbrează cu o taxă fixă de 20 de lei, având în vedere în vedere că, prin cererea formulată, creditorul nu urmărește obținerea unui nou câștig, respectiv, valorificarea unei noi pretenții, ci urmărește aceleași scop pe care l-a avut în procesul de fond, anume, executarea în natură a obligației de a face sau de a nu face prevăzută în hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu și, din această perspectivă, cererea de stabilire a sumei definitive datorată de către debitor cu titlu de penalități de întârziere apare ca un incident în faza executării silite, penalitățile acordate fiind doar mijlocul pus la dispoziția creditorului, de a obține, prin sancționarea debitorului, pretenția dedusă judecății în litigiul de fond. În plus, ar fi inoportun să i se solicite creditorului să timbreze la valoarea penalităților a căror sumă solicită să fie fixată, atunci când, pentru litigiul în care a fost obținut titlul executoriu, legiuitorul a prevăzut scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
- În cea de-a treia orientare de jurisprudență, izolată, s-a considerat că cererile întemeiate pe dispozițiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, atunci când, pentru cererea formulată în litigiul în care a fost obținut titlul executoriu care conține o obligație de a face sau de a nu face ce nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, a operat o scutire legală obiectivă de la plata taxei judiciare de timbru [ex: scutirea legală prevăzută de art. 42 din Legea nr. 1/2000, potrivit căruia, cererile sau acțiunile în justiție, cererile accesorii și incidentale, precum și intabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a prezentei legi, sunt scutite de taxa de timbru; scutirea legală obiectivă prevăzută de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, modificată și completată, potrivit căruia, cererile sau acţiunile în justiţie, precum şi transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru].
În opinia Ministerului Public, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. (1), art. 10 și art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată, cererea formulată în temeiul dispozițiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prin care creditorul unei obligații de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, solicită fixarea sumei defintive datorată cu titlu de penalități, este supusă taxei judiciare de timbru de 20 de lei, stabilită potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu excepția situațiilor în care, pentru cererile adresate instanțelor judecătorești, se identifică o cauză de scutire legală de la plata taxei judiciare de timbru.
La începutul acestei săptămâni, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii – a admis Recursul în Interesul Legii, formulat de Procurorul General:
- Detalii soluţie: Decizia nr. 22: Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 3 alin. (1), art. 10 şi art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cererile adresate instanţelor judecătoreşti, în faza executării silite, în temeiul art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prin care creditorul obligaţiei de a face sau a nu face, ce nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, solicită stabilirea sumei pe care debitorul acestei obligaţii o datorează cu titlu de penalităţi, sunt supuse taxei judiciare de timbru de 20 de lei, prevăzută de art. 27 din actul normativ anterior menţionat, cu excepţia situaţiilor în care, în temeiul unei dispoziţii legale exprese, este incidentă o cauză de scutire legală obiectivă sau, după caz, subiectivă, de la plata taxelor judiciare de timbru. Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2025.
